民數記 11 – CCBT & NTLR

Chinese Contemporary Bible (Traditional)

民數記 11:1-35

以色列人發怨言

1民眾因為困難而發怨言,傳到耶和華耳中。耶和華聽見後便向他們發怒,使火在他們中間燃燒,燒毀了營地的邊緣部分。 2民眾呼求摩西摩西便向耶和華禱告,火就熄了。 3那地方叫他備拉,因為耶和華的火曾在他們中間燃燒。

4他們中間有一群烏合之眾貪戀從前的食物,以色列人也哭著說:「要是有肉吃多好啊! 5還記得在埃及的時候,我們不花錢就可以吃魚,還有黃瓜、西瓜、韭菜、蔥和蒜。 6我們現在毫無胃口,眼前除了嗎哪外,什麼都沒有。」 7嗎哪的形狀像芫荽籽,又像珍珠。 8-9每天晚上露水降在營地上時,嗎哪也隨著降下來。早晨民眾到四周撿嗎哪,把嗎哪磨碎或搗碎後,放在鍋裡煮,再做成餅,味道就像油餅。 10聽見民眾都在自己帳篷門口哭泣,惹耶和華發怒,摩西感到難過, 11就對耶和華說:「你為什麼為難僕人?我做了什麼令你不悅的事,你竟把管理這些民眾的重擔放在我身上? 12難道他們是我的骨肉,是我生的嗎?為什麼你要我像父親呵護兒子一樣,把他們抱到你應許給他們祖先的地方呢? 13他們都哭著向我要肉吃,我去哪裡找肉給他們吃呢? 14管理民眾的責任實在是太重了,我一個人擔當不起啊! 15你既然這樣對待我,求你施恩殺了我吧,別讓我受苦了!」

16耶和華對摩西說:「你給我招聚七十個以色列人的長老——你所瞭解的首領,把他們帶到會幕,讓他們站在你身邊。 17我要在那裡降臨,對你說話,把降在你身上的靈也賜給他們,讓他們為你分擔管理民眾的責任,免得你獨自承擔。 18你要叫民眾潔淨自己,到明天就會有肉吃。因為我聽見了他們哭著要肉吃、說埃及的日子更好,我必給他們肉吃。 19他們將不止吃一天、兩天、五天、十天或二十天, 20而是要吃整整一個月,直到肉從他們鼻孔裡噴出來,令他們厭膩。因為他們厭棄我,在我面前哭訴,後悔離開埃及。」 21摩西說:「和我同行的,僅男子就有六十萬,你還說要讓他們吃整整一個月的肉! 22就是把牛羊都宰了,把海裡的魚都捕來,恐怕也不夠他們吃!」 23耶和華說:「難道我的臂膀能力不夠嗎?你很快將看見我的話會不會應驗。」

24摩西就出去把耶和華的話轉告民眾,又選了七十位長老,叫他們站在會幕周圍。 25耶和華在雲中降臨,對摩西說話,把降在摩西身上的靈也賜給七十位長老。靈一降在他們身上,他們就說起預言來,但只說了這一次。 26七十位長老中的伊利達米達沒有到會幕去,但耶和華的靈也降在他們身上,他們就在營中說起預言來。 27有一個青年跑去稟告摩西說:「伊利達米達正在營中說預言。」 28摩西揀選的助手——的兒子約書亞就說:「我主摩西,請你禁止他們。」 29摩西說:「你是怕我的權威受影響嗎?願耶和華的子民都成為先知!願耶和華把祂的靈降在他們身上!」 30之後,摩西以色列的長老都返回營中。

耶和華賜下鵪鶉

31耶和華颳起一陣風,把鵪鶉從海面颳到營地四周,達一米之厚,方圓數公里。 32民眾花了兩天一夜的時間去捕捉鵪鶉,每人至少捉了一噸。他們把鵪鶉攤在營地的周圍。 33他們口中的肉還沒嚼爛,耶和華的怒氣就已向他們發作,降下了大災。 34因此,那地方叫基博羅·哈他瓦11·34 基博羅·哈他瓦」意思是「貪慾之墓」。,因為那些貪食者埋葬在那裡。 35民眾從基博羅·哈他瓦前往哈洗錄,在哈洗錄住了下來。

Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 11:1-35

Focul Domnului

1Poporul a început să murmure în auzul Domnului că‑i merge rău. Când Domnul a auzit, S‑a aprins de mânie. Focul Domnului s‑a aprins împotriva lor și a mistuit o parte din marginea taberei. 2Atunci poporul a strigat către Moise. Moise s‑a rugat Domnului și focul s‑a stins. 3Acelui loc i s‑a pus numele Tabera3 Tabera înseamnă Pârjol., pentru că focul Domnului s‑a aprins împotriva lor.

Poporul se plânge de mană

4După aceea, adunătura de oameni4 Este vorba despre acea mulțime amestecată de non‑israeliți care au plecat din Egipt împreună cu israeliții (vezi Ex. 12:38). care era în mijlocul lor a poftit cu nesaț, astfel că și fiii lui Israel s‑au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5Ne aducem aminte de peștele pe care‑l mâncam fără plată în Egipt, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi. 6Acum însă ni s‑a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noștri, decât mana aceasta!“

7Mana era ca sămânța de coriandru, iar înfățișarea sa era ca înfățișarea bedeliumului7 Rășină gălbui-transparentă și aromată, ușor confundabilă cu o piatră prețioasă (vezi și Gen. 2:12).. 8Poporul umbla prin împrejurimi și o aduna, o măcina în râșniță sau o pisa într‑o piuă mică, apoi o fierbea în oale și făcea turte din ea. La gust era ca o turtă coaptă cu untdelemn. 9Când roua cădea noaptea peste tabără, cădea și mana împreună cu ea.

10Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului său. Atunci mânia Domnului s‑a aprins foarte tare. Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.

11Moise i‑a zis Domnului:

– De ce te‑ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n‑am găsit bunăvoință înaintea Ta11, 15 Lit.: în ochii Tăi. și ai lăsat asupra mea povara acestui popor? 12Oare eu am conceput poporul acesta? I‑am născut eu ca să‑mi spui: „Poartă‑i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat părinților lor că le‑o vei da? 13De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea, zicând: „Dă‑ne carne să mâncăm!“ 14Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. 15Dacă așa Te porți cu mine, Te rog, mai bine omoară‑mă! Omoară‑, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, și nu mă mai lăsa să‑mi văd nenorocirea!

16Domnul i‑a zis lui Moise:

– Adună la Mine șaptezeci de bărbați dintre bătrânii16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]. lui Israel, despre care știi că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetorii săi. Să‑i aduci la Cortul Întâlnirii și să stea în picioare acolo împreună cu tine. 17Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și‑L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și astfel n‑o vei mai purta singur.

18Să spui poporului: „Sfințiți‑vă pentru ziua de mâine. Veți mânca și carne, pentru că v‑ați plâns în auzul Domnului, zicând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne și veți mânca. 19Veți mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L‑ați respins pe Domnul, Care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea Lui, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“

21Dar Moise I‑a zis:

– Poporul care este cu mine este de șase sute de mii de oameni care merg pe jos21 Cu sensul de soldați pedeștri. Numărul total al celor ieșiți din Egipt era mult mai mare., și Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“ 22Sunt destule turme și cirezi să tăiem? Sunt destui pești în mare să prindem?

23Domnul i‑a răspuns lui Moise:

– Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va împlini sau nu Cuvântul Meu.

Duhul și cei șaptezeci de bătrâni

24Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i‑a pus să stea de jur împrejurul Cortului. 25Apoi Domnul S‑a coborât în nor, i‑a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L‑a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S‑a așezat peste ei, au profețit. Dar după aceea n‑au mai profețit.

26În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Duhul S‑a așezat și peste ei. Aceștia erau dintre cei scriși, dar nu ieșiseră la Cort, așa că au profețit în tabără.

27Un tânăr a alergat și i‑a spus lui Moise:

– Eldad și Medad profețesc în tabără.

28Iosua, fiul lui Nun, care‑i slujea lui Moise încă din tinerețe, a răspuns și a zis:

– Moise, stăpânul meu, oprește‑i!

29Dar Moise i‑a răspuns:

– Ești gelos pentru mine? Cine n‑ar da ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeți și Domnul să‑Și pună Duhul Său peste ei!

30Apoi Moise s‑a întors în tabără împreună cu bătrânii lui Israel.

Prepelițele

31A venit un vânt de la Domnul care a adus prepelițe dinspre mare și le‑a făcut să zboare31 Sau: le‑a făcut să cadă. pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte și de alta a taberei, la o înălțime de doi coți31 Aproximativ 1 m. de la pământ31 Sensul frazei este nesigur.. 32Toată ziua aceea și toată noaptea și apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepelițe; cel care adunase cel mai puțin avea zece homeri32 Aproximativ 2200 l.. Ei și le‑au întins în jurul taberei. 33Dar în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte să o mestece, mânia Domnului s‑a aprins împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o mare urgie. 34Acelui loc i s‑a pus numele Chibrot-Hataava34 Chibrot-Hataava înseamnă Mormintele Poftei. pentru că acolo i‑au îngropat pe cei care au poftit.

35De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot și s‑a oprit acolo.