Bibelen på hverdagsdansk

Prædikeren 7

Tanker om livet

1Et godt ry er vigtigere end kostbar parfume, ligesom den dag, man dør, er vigtigere end den dag, man blev født. Det er vigtigere at gå til begravelse end at gå til fest, for døden indhenter os alle, og det bør man altid huske på. Sorg er vigtigere end latter, for det giver én noget at tænke over. Den kloge tænker over dødens alvor, mens tåben slår tiden ihjel med morskab.

Det er bedre at lytte til en vismands kritik end til en tåbes ros. En tåbes latter er som tjørnekviste, der knitrer lystigt under gryden, men hurtigt brænder ud. Det er der intet formål med. Uhæderlighed gør den vise til en tåbe, bestikkelse gør sindet korrupt. At kunne føre en sag igennem til sin afslutning er vigtigere end at kunne begynde den, tålmodighed er bedre end stolthed. Lad dig ikke provokere til vrede, for det er tåbeligt at gå rundt og bære nag. 10 Lad være at sukke efter „de gode, gamle dage”, for det afslører din mangel på visdom.

11 Det er godt at få en arv, og det er godt at have visdom. 12 Både visdom og rigdom giver sikkerhed i livet, men visdommen har dog et fortrin: Den er bedre til at holde et menneske i live.

13 Tænk på, hvordan Gud handler. Hvem kan rette det ud, som han har gjort skævt? 14 Glæd dig, når du oplever fremgang. Men når modgangen kommer, så husk på, at begge dele kommer fra Gud, og du kan aldrig vide, hvad fremtiden bringer.

15 Jeg har set mange uretfærdige ting i mit liv. Jeg har set et godt menneske dø i en al for ung alder, og jeg har set et ondt menneske leve længe på trods af sin ondskab. 16 Tro ikke, at Gud automatisk velsigner dig på grund af din store godhed eller visdom. Du kunne blive dybt skuffet. 17 På den anden side er det farligt at være ond eller tåbelig. Du kunne risikere at dø i en ung alder. 18 Lyt til begge advarsler, for et gudfrygtigt menneske vil følge begge råd.

19 Ti officerer kan beskytte en by, men visdom giver endnu mere beskyttelse, 20 for intet menneske er så godt, at det altid handler rigtigt og aldrig synder.

21 Lyt ikke til alt, hvad der bliver sladret om, for du kunne risikere at høre din egen tjener kritisere dig, 22 og du ved jo, hvor ofte du selv har kritiseret andre.

23 Jeg tænkte dybt over alt, hvad jeg så, for jeg ville gerne forstå det hele, men det lykkedes dog ikke. 24 Livets mening og dybe sammenhæng overgår min forstand. Intet menneske forstår det til bunds. 25 Alligevel undersøgte jeg alle ting grundigt og stillede spørgsmål for gennem visdom at kunne forstå tingenes sammenhæng. Jeg var sikker på, at gudløshed er tåbeligt, og tåbelighed er vanvid.

26 Jeg fandt også ud af noget andet: En forførende kvinde er dødsensfarlig. Hendes lidenskab er en fælde og hendes arme som lænker. Den, der lever ret for Gud, kan undslippe fælden, men en synder bliver et let bytte.

27-28 Jeg har efterhånden stillet mange spørgsmål om livet og opdaget mange ting, men hvad jeg virkelig søgte efter, fandt jeg ikke. Blandt 1000 mænd fandt jeg kun én eneste, der var retskaffen, og blandt kvinder fandt jeg ingen.

29 Jeg er overbevist om, at Gud har skabt menneskene, som de bør være. De har bare så mange sære ting for.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 7

Adevăratele valori

1„Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul mirositor
    şi mai mult preţuieşte ziua morţii decât ziua naşterii.
Mai bine să mergi într-o casă de jale
    decât într-o casă de petrecere,
căci acesta este sfârşitul oricărui om,
    iar cel rămas în viaţă ar trebui să priceapă aceasta.
Mai bună este tristeţea decât râsul,
    căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
Inima înţelepţilor se află în casa de jale,
    dar inima proştilor se află în casa de petrecere.
Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului,
    decât să auzi cântecul proştilor.
Precum pârâie spinii sub oală,
    aşa este şi râsul prostului!
        Şi aceasta este o deşertăciune!

Asuprirea îl transformă pe înţelept într-un prost,
    iar mita corupe inima.

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui
    şi mai bună este răbdarea decât mândria.
Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
    căci mânia locuieşte în sânul nesăbuiţilor!

10 Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?»,
    căci nu din înţelepciune întrebi aceasta!

11 Este bună înţelepciunea, aşa cum şi moştenirea este bună
    şi de folos celor ce văd soarele,
12 căci înţelepciunea este un adăpost[a],
    tot aşa cum şi argintul este un adăpost,
        dar câştigul cunoaşterii înţelepciunii este acela că dă viaţă celui ce o are.

13 Caută să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu:
    cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14 Când vremurile sunt bune, fii fericit!
    Când vremurile sunt rele, cugetă:
Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte,
    astfel încât omul să nu poată afla nimic despre viitorul său.

15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieţii mele deşarte:

un om drept pierind în dreptatea lui,
    iar altul nedrept continuându-şi viaţa în nedreptatea lui.
16 Nu fi prea drept
    şi nu te arăta prea înţelept!
        De ce să te distrugi singur?
17 Însă nu fi nici foarte rău
    şi nu fi nici nesăbuit!
        De ce să mori înainte de vreme?
18 Este bine pe una dintre atenţionări să o apuci,
    iar pe cealaltă să n-o laşi din mână,
        căci cine se teme de Dumnezeu le va urma pe amândouă.

19 Înţelepciunea dă mai multă tărie înţeleptului,
    decât ar da zece conducători destoinici unei cetăţi.[b]

20 Nu există pe pământ nici un om drept
    care să facă numai binele şi niciodată să nu păcătuiască!

21 În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
    ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22 Tu ştii în inima ta că, de mai multe ori,
    chiar tu însuţi i-ai blestemat pe alţii.

23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune şi mi-am zis:

«Mă voi înţelepţi!»,
    dar înţelepciunea s-a îndepărtat de la mine.
24 Orice ar fi ea, este departe[c]
    şi învăluită în mister![d]
        Cine o va găsi?!
25 M-am hotărât să cunosc,
    să cercetez şi să caut înţelepciunea şi discernământul
şi să pricep stupiditatea răutăţii
    şi nebunia nesăbuinţei.

26 Am descoperit că mai amară decât moartea
    este femeia care întinde curse,
al cărei suflet este o capcană
    şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
    dar cel păcătos este prins de ea.

27 Iată ce am descoperit, zice oratorul[e]:

am cercetat lucrurile unul după altul, căutând să le pricep rostul,
28     însă, din tot ce a căutat sufletul meu, nu am găsit decât aceasta:
din o mie de oameni am găsit un bărbat drept,
    dar nu am găsit nici măcar o femeie dreaptă.
29 Singurul lucru sigur pe care l-am descoperit este că
    Dumnezeu l-a făcut pe om drept,
        dar omul umblă cu multe şiretlicuri.“

Footnotes

  1. Eclesiastul 7:12 Lit.: o umbră
  2. Eclesiastul 7:19 Sau: Înţelepciunea îl face pe cel înţelept mai tare / decât zece conducători destoinici dintr-o cetate.
  3. Eclesiastul 7:24 Sau: Orice s-ar fi întâmplat, este dincolo de înţelegerea omului
  4. Eclesiastul 7:24 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur; Sau: Ceea ce a fost (trecutul) este departe / şi învăluit de mister!
  5. Eclesiastul 7:27 Vezi nota de la 1:1