Bibelen på hverdagsdansk

Nehemias 9

Folket bekender deres synd

1Den 24. dag i den syvende måned samledes folket igen i Jerusalem. Denne gang fastede de og klædte sig i sækkelærred og kom jord på hovedet for at vise deres sorg. Israelitterne skilte sig ud fra alle de fremmede og bekendte deres egen og deres forfædres synd. 3-4 I tre timer blev der læst op af Toraen, mens folk stod op og lyttede. I de næste tre timer bekendte folket deres synd og tilbad Herren deres Gud under ledelse af levitterne Jeshua, Bani, Kadmiel, Shebanja, Bunni, Sherebja, Bani og Kenani, der alle stod på trapper eller forhøjninger.

Derefter råbte levitterne Jeshua, Kadmiel, Bani, Hashabneja, Sherebja, Hodija, Shebanja og Petaja til folket: „Rejs jer og pris Herren, jeres Gud, som lever fra evighed og til evighed!” Så lovpriste de Herren, han som er langt større end nogen kan fatte og udtrykke. Ezra[a] ledte lovsangen:

„Du er Gud, du er den eneste!
    Du skabte himlen med alle dens stjerner,
jorden med alt, hvad den rummer,
    havene med alt, hvad der findes i dem.
Fra dig udspringer alt liv,
    og hele himlen tilbeder dig.

Det var dig, Herre, vor Gud,
    som udvalgte Abram,
førte ham ud af Ur i Kaldæa
    og gav ham navnet Abraham.
Du så hans hjertes trofasthed.
    Derfor sluttede du pagt med ham
        og gav ham løftet om landet,
hvor kanaʼanæerne og hittitterne,
    amoritterne og perizzitterne,
        jebusitterne og girgashitterne boede.
Og du holdt dit løfte, som du altid gør!

Du så vores forfædres nød i Egypten,
    hørte deres råb ved Det Røde Hav.
10 Du fældede Farao og alle hans folk,
    du vidste, hvor hovmodige de var.
Med tegn og undere greb du ind.
    Derfor er du æret den dag i dag!
11 Du kløvede havet for folkets øjne
    og lod dem vandre tørskoet over.
Men deres fjender fejede du bort.
    Du druknede dem på havets bund,
        de sank som sten i bølgernes brus.
12 Med en skysøjle viste du vej om dagen,
    en ildsøjle lyste for dem om natten.

13 Du steg ned på Sinais bjerg
    og talte til folket fra Himlen.
Du gav dem retfærdige regler,
    gode love, bud og befalinger.
14 Du bød dem at holde Sabbatten hellig,
    gav dem din lov gennem Moses, din tjener.
15 Du stillede deres sult med brød fra himlen,
    slukkede deres tørst med vand fra en klippe.
Du bød dem gå hen og indtage landet,
    det land, du havde lovet dem.
16 Men vores forfædre blev hovmodige,
    hørte ikke på dine bud.
De adlød ikke dine befalinger,
17     men fortsatte i deres ulydighed.
De glemte alle de undere,
    som du gjorde engang.
De nægtede stædigt at ydmyge sig,
    ville hellere tilbage til Egyptens slaveri!
Men du, oh Gud, er barmhjertig og god.
    Du vredes nødigt, men tilgiver gerne.
Stor er din nåde og trofasthed,
    du lod dem ikke i stikken.
18 De støbte en tyrekalv af guld og råbte:
    ‚Her er den gud, som førte os ud af Egypten!’
De hånede dig op i dit åbne ansigt,
19     men du viste dem alligevel nåde.
Du prisgav dem ikke i ørkenen!
    Skysøjlen ledte dem fremad om dagen,
        ildsøjlen viste dem vej om natten.
20 Du vejledte dem ved din gode Ånd,
    gav dem manna at spise
        og vand til at slukke deres tørst.
21 Du sørgede for dem i 40 år,
    de manglede intet i ørkenen.
Deres klæder blev ikke slidt op,
    deres fødder blev ikke ømme!
22 Du gav dem sejr over mægtige folkeslag,
    hjalp dem indtage landet stykke for stykke.
De erobrede kong Sihon af Heshbons land
    og siden kong Og af Bashans rige.
23 Du gjorde dem talrige som himlens stjerner.
Du førte dem ind i det dejlige land,
    som du havde lovet deres forfædre,
        at de skulle få i arv og eje.
24 Deres børn kom og indtog landet.
    Du overgav kanaʼanæerne til dem,
så de kunne gøre, hvad de ville,
    med både konger og folkeslag.
25 De indtog befæstede byer,
    overtog fornemme huse med store vandreservoirer.
De overtog frugtbare jordlodder og vingårde,
    olivenlunde og frugtplantager.
De spiste sig mætte og fede
    og glædede sig over dine gaver.
26 Men de gjorde oprør imod dig,
    var ulydige og tilsidesatte din lov.
De myrdede dine profeter,
    som formanede dem til omvendelse.
        De hånede dig op i dit åbne ansigt.
27 Da udleverede du dem til fjenderne,
    og de kom i stor nød og ulykke.
I deres lidelser råbte de til dig,
    og du hørte deres råb i din Himmel.
I din nåde sendte du dem ledere,
    som frelste dem fra deres fjender.
28 Men så snart der igen var fred,
    gjorde de atter oprør imod dig.
Du gav dem påny i fjendevold,
    så de igen måtte råbe til dig om hjælp.
Du hørte deres bøn i himlen
    og reddede dem gang på gang.
29 Du formanede dem til at følge din love,
    men de ville ikke høre på dine bud.
De overtrådte de befalinger,
    som netop skulle holde dem i live.
De var stædige og stivnakkede,
    de nægtede at adlyde dig.
30 I mange år bar du over med dem.
    Du advarede dem ved din Ånd
        gennem dine profeters ord.
Men de vendte det døve øre til,
    og fremmede folk besejrede dem.
31 Men på grund af din trofasthed,
    udryddede du dem aldrig helt.
I din nåde svigtede du dem aldrig,
    for du er en barmhjertig Gud.

32 Og nu, Herre, vor Gud,
    du store, mægtige, frygtindgydende,
        du, som holder fast ved din pagt og nåde,
du ved, hvilke lidelser der har ramt os:
    vores konger, fyrster og præster,
profeter, forfædre og hele vores folk,
    siden assyrerkongerne indtog vores land.
33 Hver gang du straffede os, var det retfærdigt.
    Du havde ret, og vi havde uret.
34 Vores konger adlød ikke dine love,
    vores fyrster, præster og forfædre
        lyttede ikke til dine gentagne advarsler.
35 Du gav dem deres eget land,
    du viste dem godhed gang på gang.
De nød godt af et stort og frugtbart land,
    men vendte sig ikke fra deres ondskab.
36 Derfor sidder vi som slaver i vores eget land,
    det dejlige land, du gav vores forfædre
        for at de skulle nyde dets goder.
37 Landets rigdom går nu til de konger,
    du har sat over os på grund af vores synd.
De har hånds- og halsret over os.
    Vi er i stor nød!

Footnotes

  1. 9,5 Oversat fra LXX, da den hebraiske tekst mangler indledningen.

Nouă Traducere În Limba Română

Neemia 9

Israeliţii îşi mărturisesc păcatele

1În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israeliţii, încinşi cu saci şi având ţărână pe cap, s-au strâns laolaltă pentru ţinerea unui post. Cei din neamul lui Israel s-au separat de toţi străinii şi, stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile strămoşilor lor. S-au aşezat la locurile lor şi, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.

Iosua, Bani, Kadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe estrada leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. Leviţii Iosua, Kadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:

„Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru,
    Care este din veşnicie în veşnicie![a]
Binecuvântat să-Ţi fie Numele cel slăvit,
    care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă!
Tu eşti Domnul şi în afară de Tine nu este un altul!
    Tu ai făcut cerurile
        şi cerurile cerurilor cu toată oştirea lor,
pământul cu tot ce este pe el,
    mările cu tot ce este în ele;
Tu le dai viaţă tuturor,
    iar oştirea cerurilor Ţi se închină.
Tu eşti Domnul,
    Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram,
Care l-ai scos din Ur, din Caldeea,
    şi i-ai pus numele Avraam.
Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta
    şi ai încheiat un legământ cu el,
promiţând că-i vei da ţara canaaniţilor,
    a hitiţilor, a amoriţilor,
a periziţilor, a iebusiţilor, a ghirgaşiţilor,
    promiţând că o vei da seminţei[b] lui;
Ţi-ai împlinit promisiunea,
    căci Tu eşti drept.
Apoi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt,
    le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roşii[c].
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon,
    împotriva tuturor slujitorilor săi şi împotriva întregului popor din ţara sa,
căci ai luat cunoştinţă de mândria lor faţă de strămoşii noştri
    şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se ştie astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor
    şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat;
pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri
    ca pe o piatră în ape adânci.
12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua,
    şi printr-un stâlp de foc noaptea,
        ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13 Te-ai coborât pe muntele Sinai
    şi le-ai vorbit din ceruri.
Le-ai dat reguli drepte,
    legi adevărate, orânduiri şi porunci bune.
14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt
    şi le-ai dat porunci, orânduiri şi o Lege
        prin robul Tău Moise.
15 Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame,
    le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete
şi le-ai spus să vină
    să ia în stăpânire ţara
        pe care juraseşi că le-o vei da.
16 Însă ei, strămoşii noştri, s-au fălit,
    au fost încăpăţânaţi
        şi nu Ţi-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte
    şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei.
Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie,
    ca să se întoarcă în sclavia lor.
Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător,
    îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste
    şi de aceea nu i-ai părăsit.
18 Chiar şi atunci când şi-au făcut
    un viţel turnat,
zicând: «Acesta este Dumnezeul tău
    Care te-a scos din Egipt!»
        şi s-au făcut vinovaţi de multă blasfemie,
19 Tu, în marea Ta îndurare,
    nu i-ai părăsit în pustie.
Stâlpul de nor n-a încetat
    să-i călăuzească ziua pe drum,
iar stâlpul de foc n-a încetat
    să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun
    ca să-i instruiască.
Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor
    şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.
21 Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie
    şi nu au dus lipsă de nimic;
hainele nu li s-au învechit,
    iar picioarele nu li s-au umflat.
22 Le-ai dat în mână regate şi popoare,
    ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei.
Astfel au moştenit ţara lui Sihon,
    adică ţara regelui din Heşbon[d],
şi ţara lui Og,
    regele Başanului.
23 Le-ai înmulţit fiii
    ca stelele cerurilor
şi i-ai adus în ţara
    în care le-ai spus părinţilor lor
        să intre ca s-o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat şi au luat în stăpânire ţara,
    iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi,
şi ai dat în mâinile lor pe regii acestora şi popoarele ţării,
    ca să le faci pe plac.
25 Au cucerit cetăţi fortificate,
    pământuri roditoare,
au luat în stăpânire case,
    tot felul de bunuri,
fântâni deja săpate, vii, măslini
    şi o mulţime de pomi fructiferi.
Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat
    şi s-au desfătat datorită bunătăţii Tale celei mari.
26 Dar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta,
    au aruncat înapoia lor Legea Ta,
i-au ucis pe profeţii Tăi,
    care mărturiseau împotriva lor
        pentru a-i întoarce la Tine,
şi s-au făcut astfel vinovaţi de multă blasfemie.
27 Atunci i-ai dat pe mâna duşmanilor lor,
    care i-au asuprit.
Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine,
    iar Tu i-ai auzit din ceruri.
        În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna duşmanilor lor.
28 Când au avut odihnă însă,
    ei au săvârşit iarăşi ce este rău înaintea Ta.
        Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmaşilor lor care i-au stăpânit.
Dar ei s-au întors şi au strigat din nou către Tine,
    iar Tu i-ai auzit din ceruri şi,
        în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta,
    dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat
de poruncile Tale şi au păcătuit împotriva hotărârilor Tale,
    deşi omul care le împlineşte va trăi prin ele.
Şi-au întors spatele cu încăpăţânare,
    au fost îndărătnici şi nu au ascultat.
30 I-ai îngăduit aşa mulţi ani,
    i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeţii Tăi,
dar ei tot nu au luat aminte,
    astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.
31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit,
    nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător!
32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare,
    Puternic şi Înfricoşător,
        Cel Care-Ţi păstrezi legământul şi îndurarea[e],
nu privi ca puţin lucru toată suferinţa pe care am îndurat-o atât noi, cât şi regii noştri,
    conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri, deci tot poporul Tău,
        de pe vremea împăraţilor Asiriei şi până acum!
33 Cu privire la tot ce a venit peste noi,
    Tu ai fost drept,
căci Tu ai lucrat cu credincioşie,
    dar noi am făcut ceea ce este rău!
34 Regii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri
    nu au împlinit Legea Ta;
nu au dat ascultare poruncilor şi înştiinţărilor Tale
    prin care i-ai prevenit.
35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine,
    în ţara cea întinsă şi bogată pe care le-o dăduseşi,
ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors
    de la faptele lor cele rele.
36 Şi iată-ne astăzi sclavi
    în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri,
ca să-i mănânce roadele şi bunătăţile!
    Iată-ne sclavi chiar în ţara aceasta!
37 Rodul ei îi îmbogăţeşte pe împăraţii
    pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre.
Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre,
    iar noi ne aflăm într-un mare necaz.“

Poporul încheie o înţelegere

38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înţelegere de neclintit, pe document punându-şi pecetea conducătorii, leviţii şi preoţii.

Footnotes

  1. Neemia 9:5 Sau Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, pentru totdeauna!
  2. Neemia 9:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  3. Neemia 9:9 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  4. Neemia 9:22 Cele mai multe mss TM; un mss TM, LXX: Sihon, regele din Heşbon
  5. Neemia 9:32 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrezi legământul dragostei