La Bible du Semeur

Juges 5:1-31

Le cantique de Débora

1En ce même jour, Débora chanta ce cantique avec Baraq, fils d’Abinoam :

2Bénissez l’Eternel :

Voici qu’en Israël |on a laissé flotter |les chevelures5.2 Geste qui montre la détermination à aller au combat.,

le peuple s’est offert |pour le combat.

3Ecoutez-moi, ô rois ! |Prêtez l’oreille, ô princes !

Je veux chanter pour l’Eternel,

je veux jouer de la musique |en l’honneur du Dieu d’Israël.

4O Eternel, |lorsque tu sortis de Séir,

lorsque tu t’avanças |depuis les champs d’Edom,

la terre se mit à trembler |et le ciel se fondit en eau :

les nuées déversèrent |une pluie abondante.

5Devant toi, Eternel, |les montagnes ont vacillé5.5 Autre traduction : se sont affaissées., |devant le Dieu du Sinaï,

oui, devant l’Eternel, |Dieu d’Israël5.5 Voir Ps 68.8-9..

6Au temps de Shamgar, fils d’Anath,

et au temps de Yaël, |les routes étaient désertes,

les voyageurs suivaient |des sentiers détournés.

7Les villes d’Israël |étaient abandonnées,

la vie avait cessé.

Alors, moi, Débora, |je suis intervenue,

je suis intervenue |comme une mère |pour Israël.

8Le peuple d’Israël |s’est choisi d’autres dieux,

et aussitôt, la guerre |venait jusqu’à ses portes.

Ils sont quarante mille |soldats en Israël,

mais pas un bouclier, |pas une seule lance !

9Mon cœur bat pour les chefs |en Israël,

ceux qui se sont offerts |au sein du peuple |pour le combat.

Bénissez l’Eternel !

10Vous tous qui chevauchez |sur des ânesses blanches,

vous qui êtes assis |sur des tapis,

et vous qui parcourez |les chemins : pensez-y !

11Ecoutez comme ils chantent, |ceux qui font le partage |de l’eau près des fontaines :

ils chantent comment l’Eternel |a fait justice,

oui, comment il a fait justice |par son gouvernement5.11 Sens incertain. |sur Israël,

son peuple est descendu |aux portes de la ville.

12Debout ! Eveille-toi, |Débora, interviens !

Debout, éveille-toi, |entonne un chant de guerre !

Toi, Baraq, lève-toi, |ramène tes captifs, |ô fils d’Abinoam !

13Voici qu’un faible reste |a triomphé des grands,

oui, le peuple de l’Eternel |a maîtrisé pour moi les braves5.13 Autre traduction : est venu auprès de moi parmi les braves. !

14Ceux qui ont vaincu Amalec |sont sortis d’Ephraïm.

Benjamin t’a suivi, |il est parmi tes troupes.

De Makir sont venus |ceux qui ont commandé,

et de Zabulon ceux qui tiennent |le bâton de commandement.

15Les princes d’Issacar |ont rejoint Débora,

et toute sa tribu, |sur les pas de Baraq,

s’est précipitée dans la plaine.

Dans les rangs de Ruben, |on a délibéré

et discuté sans fin.

16Pourquoi es-tu resté |au milieu des enclos,

écoutant bêler les troupeaux ?

Dans les rangs de Ruben, |on a délibéré

et discuté sans fin !

17Galaad est resté |au-delà du Jourdain,

et Dan n’a pas bougé |d’auprès de ses vaisseaux5.17 Le port de Jaffa lui appartenait..

Aser est demeuré |près du bord de la mer

et il s’est cantonné |auprès des ports paisibles.

18Zabulon est un peuple |qui a bravé la mort,

et Nephtali aussi,

sur les hauteurs, dans la campagne.

19Des rois ennemis vinrent |et ils nous combattirent ;

oui, ils nous combattirent, |les rois de Canaan,

à Taanak, tout près |des eaux de Meguiddo ;

mais ils n’ont emporté |ni argent ni butin.

20Dans le ciel, même les étoiles |ont pris part au combat ;

du haut de leurs orbites, |elles combattaient Sisera.

21Le torrent de Qishôn |les a tous balayés,

le torrent de Qishôn, |celui des temps anciens.

Marchons avec hardiesse !

22Comme ils ont résonné, |les sabots des chevaux |qui martelaient le sol !

Au galop ! au galop ! |Fuyez, puissants coursiers !

23L’ange de l’Eternel |dit : Maudissez Méroz5.23 Une ville de Nephtali qui n’a pas participé au combat. ;

maudissez, maudissez |ses habitants :

ils ne sont pas venus |prêter main-forte à l’Eternel,

prêter main-forte à l’Eternel |au milieu de ses braves.

24Que Yaël soit bénie |entre toutes les femmes,

Yaël la femme |de Héber le Qénien !

Oui, qu’elle soit bénie |entre toutes les femmes |qui vivent sous la tente.

25Sisera demanda de l’eau, |elle a donné du lait.

Dans la coupe d’honneur5.25 La coupe est celle dans laquelle on offre le vin d’honneur lors des fêtes., |elle a offert du lait caillé.

26Et puis elle a saisi |un piquet dans sa main

et a pris de sa droite |le marteau d’ouvrier

pour frapper Sisera, |pour lui percer la tête.

Elle lui a brisé |et transpercé la tempe.

27A ses pieds, il s’affaisse,

il s’écroule, il succombe.

A ses pieds, il s’affaisse, |oui, il s’écroule.

Et à l’endroit |où il s’est écroulé |il gît inanimé !

28Par la fenêtre, |sa mère guette au loin ;

à travers le grillage,

elle exhale sa plainte :

pourquoi, pourquoi son char |tarde-t-il à paraître ?

Pourquoi n’entend-on pas |le fracas de ses chars ?

29Sans cesse, elle répète

ce qu’ont dit les plus sages |des dames de sa suite :

30« Sans doute ont-ils trouvé |un butin abondant |et ils se le partagent :

une fille ou deux filles |pour chaque combattant !

Sisera, lui, reçoit |des habits de couleur,

des habits de couleur,

deux vêtements brodés |d’étoffe de couleur

pour le cou du vainqueur ! »

31O Eternel, |que tous tes ennemis |périssent de la sorte !

Et que tous ceux qui t’aiment |soient comme le soleil

quand, tout éclatant, il se lève !

Après cela, le pays fut en paix pendant quarante ans.

Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 5:1-31

Cântarea Deborei

1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:

2„Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel,

poporul a mers de bunăvoie!

Binecuvântați‑L pe Domnul!

3Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori!

Eu, da eu, voi cânta Domnului3 Sau: despre Domnul,

voi cânta spre lauda Domnului,

Dumnezeul lui Israel:

4Doamne, când ai ieșit din Seir,

când ai mărșăluit din ținutul Edomului,

pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat

și norii au turnat ape!

5Munții s‑au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,

dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!

6În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat6 Vezi nota de la 3:31.,

în zilele Iaelei,

drumurile erau părăsite,

și drumeții călătoreau pe căi ocolite.

7Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul versului ebraic fiind nesigur.

până când m‑am ridicat eu7 Sau: te‑ai ridicat tu; sau: s‑a ridicat; (și în ultima parte a versetului)., Debora,

m‑am ridicat ca o mamă în Israel.

8Când el și‑a ales dumnezei noi,

războiul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. era la porți,

dar nu se vedea nici scut și nici suliță

printre patruzeci de mii în Israel!

9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,

de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie.

Binecuvântați‑L pe Domnul!

10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,

cei ce stați pe covoare,

cei ce umblați pe drum,

luați aminte 11la vocea arcașilor de lângă adăpătoare.

Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,

faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului a coborât la porți.

12Trezește‑te, trezește‑te, Debora!

Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare!

Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam,

și ia‑ți captivii!

13Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;13 Sau: Atunci un supraviețuitor al celor măreți a coborât.

poporul Domnului a coborât la mine cu cei viteji13 Sau: la mine ca niște viteji. Sau: la mine împotriva celor viteji..

14Au venit din Efraim;

rădăcina lor este în Amalek.

După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.

Din Machir au coborât legiuitorii

și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.

15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora

și, precum Isahar, așa și Barak,

fiind trimis în urma lui în vale.

În ținuturile lui Ruben însă

s‑a ținut mare sfat15-16 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniții și probabil și alte seminții nu au răspuns cu hotărâre sau în unanimitate chemării la luptă.!

16De ce ai rămas printre staule16 Sau: desagi. Sensul termenului ebraic este nesigur.

ca să asculți behăitul turmelor?

În ținuturile lui Ruben

mare a fost sfatul!

17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.

Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?

Așer a rămas pe coasta mării

și s‑a așezat pe limanurile lui.

18Zabulon este un popor

care și‑a riscat viața până la moarte;

Neftali la fel, pe dealurile țării.

19Regii au venit și s‑au luptat.

Regii Canaanului s‑au luptat atunci

la Taanah, lângă apele Meghido.

N‑au luat niciun câștig,

nici măcar un pic de argint.

20Stelele din ceruri s‑au luptat,

s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.

21Râul Chișon i‑a luat,

vechiul râu, râul Chișon.

Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!21 Sau: Calcă pe grumazurile celor tari!

22Atunci copitele cailor au izbit pământul;

armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.

23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.

«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,

căci nu au venit în ajutorul Domnului,

în ajutorul Domnului

împotriva celor viteji.»

24Cea mai binecuvântată femeie este Iael,

soția chenitului Heber,

cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.

25El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte;

într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.

26Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș,

și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;

l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul,

l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.

27El a căzut și s‑a ghemuit,

la picioarele ei s‑a plecat adânc,

a căzut și s‑a ghemuit;

în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28Pe fereastră, printre zăbrele,

mama lui Sisera se uita și bocea:

«De ce întârzie carele lui să vină?

De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»

29Prințesele ei înțelepte îi răspund

și ea își răspunde singură:

30«Oare nu își caută și își împart ei prada?

O femeie, două femei de fiecare bărbat;

pradă de stofă colorată pentru Sisera,

pradă de stofă colorată, brodată;

câte două stofe colorate,

brodate, pentru grumazul prădătorului.»

31Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!

Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“

Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.