La Bible du Semeur

Jonas 2:1-11

Prière de Jonas au fond des mers

1L’Eternel fit venir un grand poisson pour avaler Jonas. Durant trois jours et trois nuits, Jonas resta dans le ventre du poisson2.1 Mentionné en Mt 12.40.. 2Dans le ventre du poisson, il adressa cette prière2.2 Prière de reconnaissance de Jonas, dans le ventre du poisson, pour la délivrance de la noyade (voir v. 4, 6-7). à l’Eternel son Dieu :

3Dans ma détresse, |moi, j’ai crié à l’Eternel

et il m’a répondu2.3 Voir Ps 18.7 ; 30.3 ; 118.5 ; 120.1..

Oui, du cœur du séjour des morts

j’ai crié au secours

et tu m’as entendu2.3 Voir Ps 130.1-2..

4Tu m’avais jeté dans l’abîme |au fond des mers

et les courants m’ont encerclé,

tous tes flots et tes vagues |ont déferlé sur moi2.4 Voir Ps 42.8..

5Je me disais :

Je suis chassé de devant toi2.5 Voir Ps 31.23..

Pourtant, je reverrai |ton temple saint.

6Les eaux m’environnaient |et menaçaient ma vie,

l’abîme m’enserrait2.6 Voir Ps 18.5 ; 69.2-3. ;

tout autour de ma tête, |les algues s’enlaçaient.

7Et je suis descendu |jusqu’au tréfonds des mers |où naissent les montagnes.

La terre avait déjà |tiré derrière moi |ses verrous pour toujours.

Mais du fond de la fosse |tu m’as fait remonter vivant,

ô Eternel, mon Dieu2.7 Voir Ps 30.4 ; 71.20. !

8Quand je désespérais |de conserver la vie2.8 Autre traduction : alors que la vie me quittait.,

je me suis souvenu |de toi, ô Eternel2.8 Voir Ps 142.4 ; 143.4.,

et ma prière |est montée jusqu’à toi,

jusqu’à ton temple saint2.8 Voir Ps 18.7 ; 88.3..

9Ceux qui s’attachent |à de vaines idoles

se privent de la grâce2.9 Voir Ps 31.7. se privent de la grâce : traduction incertaine. Autre traduction : abandonnent l’amour pour l’Eternel..

10Mais moi je t’offrirai |un sacrifice |en disant ma reconnaissance2.10 Voir Ps 42.5 ; 50.14, 23 ; 66.13 ; 116.17-18.,

et je m’acquitterai |des vœux que j’ai formés,

car c’est de l’Eternel |que vient la délivrance2.10 Voir Ps 3.9..

11L’Eternel parla au poisson qui rejeta Jonas sur la terre ferme.

Nouă Traducere În Limba Română

Iona 2:1-10

Rugăciunea lui Iona

1Iona s‑a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecul peștelui 2și a zis:

„În strâmtorarea mea L‑am chemat pe Domnul

și El mi‑a răspuns.

Din pântecul Locuinței Morților2 Ebr.: Șeol am strigat după ajutor

și Tu mi‑ai auzit glasul.

3Mă aruncasei în adânc,

în inima mărilor,

și curentul de apă mă învăluise.

Toate talazurile și valurile Tale

treceau peste mine.

4Ziceam: «Sunt alungat

dinaintea ochilor Tăi.

Totuși, mă voi uita din nou

la Templul Tău cel sfânt!»

5Apele mă împresuraseră până la gât,

adâncul mă învăluise,

iar algele se înfășuraseră în jurul capului meu.

6Coborâsem până în străfundurile munților,

și zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!

Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu,

mi‑ai scos viața din groapă!

7Când mi se scurgea sufletul din mine,

mi‑am adus aminte de Domnul

și rugăciunea mea a ajuns până la Tine,

în Templul Tău cel sfânt.

8Cei ce onorează idolii deșerți,

și‑au părăsit bunătatea.8 Sau: și‑au părăsit credincioșia.

9Dar eu Îți voi aduce jertfe

cu un strigăt de mulțumire.

Voi împlini ceea ce am jurat!

Mântuirea este a Domnului!“9 Sau: Mântuirea vine de la Domnul.

10Domnul i‑a vorbit peștelui, iar peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.