Hébreux 13 – BDS & NTLR

La Bible du Semeur

Hébreux 13:1-25

Autres recommandations

1Que votre amour fraternel demeure vivant. 2Ne négligez pas de pratiquer l’hospitalité13.2 Envers les chrétiens qui voyageaient, comme Abraham l’a fait envers les anges qu’il a accueillis (voir Gn 18.1-8).. Car certains, en l’exerçant, ont accueilli des anges sans le savoir.

3Ayez le souci de ceux qui sont en prison, comme si vous étiez en prison avec eux, et de ceux qui sont maltraités, puisque vous aussi vous partagez leur condition terrestre.

4Que chacun respecte le mariage et que les époux restent fidèles l’un à l’autre, car Dieu jugera les débauchés et les adultères.

5Que votre conduite ne soit pas guidée par l’amour de l’argent. Contentez-vous de ce que vous avez présentement. Car Dieu lui-même a dit : Je ne te laisserai pas : non, je ne t’abandonnerai jamais13.5 Jos 1.5.. 6Aussi pouvons-nous dire avec assurance :

Le Seigneur vient à mon secours,je n’aurai pas de crainte,

que me feraient les hommes13.6 Ps 118.6 cité selon l’ancienne version grecque.?

7Souvenez-vous de vos anciens conducteurs qui vous ont annoncé la Parole de Dieu. Considérez l’aboutissement de toute leur vie13.7 Autre traduction : la manière dont ils ont vécu et sont morts. et imitez leur foi.

8Jésus-Christ est le même hier, aujourd’hui et pour toujours. 9Ne vous laissez pas entraîner par toutes sortes de doctrines qui sont étrangères à notre foi. Ce qui est bien, en effet, c’est que notre cœur soit affermi par la grâce divine et non par des aliments qui n’ont jamais profité à ceux qui avaient coutume de les consommer. 10Nous avons un autel, mais les prêtres qui servent dans le sanctuaire n’ont pas le droit de manger ce qui y est offert. 11En effet, le sang des animaux offerts en sacrifice pour le péché est apporté dans le sanctuaire par le grand-prêtre, mais leurs corps sont brûlés à l’extérieur du camp13.11 Lv 16.27.. 12C’est pourquoi Jésus, lui aussi, est mort à l’extérieur de la ville pour purifier le peuple par son propre sang.

13Allons donc à lui en sortant à l’extérieur du camp, et acceptons d’être méprisés comme lui 14car, ici-bas, nous n’avons pas de cité permanente : c’est la cité à venir que nous recherchons. 15Par Jésus, offrons donc en tout temps à Dieu un sacrifice de louange13.15 Ps 50.14, 23. qui consiste à célébrer son nom. 16Ne négligez pas de pratiquer la bienfaisance et l’entraide : voilà les sacrifices auxquels Dieu prend plaisir.

17Obéissez à vos conducteurs et soumettez-vous à eux, car ils veillent sur vous en sachant qu’ils devront un jour rendre compte à Dieu de leur service. Qu’ils puissent ainsi s’acquitter de leur tâche avec joie et non pas en gémissant, ce qui ne vous serait d’aucun avantage.

18Priez pour nous ! Car nous sommes convaincus d’avoir une bonne conscience, puisque nous sommes résolus à bien nous conduire en toute occasion. 19Je vous demande tout particulièrement de prier pour que je vous sois bien vite rendu.

Salutations

20Le Dieu qui donne la paix a ressuscité notre Seigneur Jésus qui est devenu le grand berger des brebis en scellant de son sang une alliance éternelle. 21Que ce Dieu vous rende capables de faire le bien sous toutes ses formes, pour que vous accomplissiez sa volonté. Qu’il réalise lui-même en nous, par Jésus-Christ, ce qui lui est agréable. A lui soit la gloire pour l’éternité ! Amen !

22Je vous le demande, frères et sœurs, accueillez avec patience la parole d’encouragement que je vous adresse. Je vous ai d’ailleurs écrit brièvement. 23Sachez que notre frère Timothée a été libéré. S’il arrive assez tôt, j’irai vous voir avec lui.

24Saluez tous vos dirigeants et tous ceux qui font partie du peuple saint. Les frères et sœurs d’Italie13.24 Il s’agit sans doute de chrétiens originaires d’Italie qui saluent leurs compatriotes au pays. C’est l’un des indices qui ont amené certains à penser que la lettre a été adressée à une partie de l’Eglise de Rome. D’autres pensent que l’auteur se trouve en Italie, probablement à Rome, lorsqu’il écrit la lettre aux Hébreux qui serait alors adressée à des chrétiens d’origine juive vivant en Israël. vous saluent.

25Que la grâce de Dieu vous accompagne tous13.25 Certains manuscrits ajoutent : Amen ! !

Nouă Traducere În Limba Română

Evrei 13:1-25

Îndemnuri finale

1Dragostea frățească să rămână între voi! 2Nu uitați ospitalitatea față de străini, pentru că, prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit îngeri2 Gr.: anghelos, termen care în NT se poate referi la ființe angelice, iar uneori la vestitorii Evangheliei. Unii comentatori sunt de părere că, în acest context, autorul se referă, cel mai probabil, la exemplele din perioada VT, atunci când „îngerii“ s‑au arătat oamenilor, iar aceștia din urmă n‑au fost conștienți de adevărata identitate a oaspeților lor (vezi, de ex., episoadele cu Avraam, Lot, Ghedeon, Manoah). Alți comentatori susțin că termenul se referă aici la oameni care au primit însărcinarea specială de a proclama Evanghelia, păstori și episcopi ai bisericilor. Din cauza persecuției, unii creștini călătoreau în anonimat și cereau găzduire, fără a‑și deconspira tot timpul identitatea. Credincioșii care au găzduit astfel de călători, au găzduit, fără să știe, tocmai vestitori ai Evangheliei.! 3Amintiți‑vă de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi legați împreună cu ei, și de cei care sunt chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup!

4Căsătoria să fie cinstită de toți, iar patul să fie păstrat nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe adulteri! 5Felul vostru de viață să fie fără iubire de bani! Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus:

„Nicidecum nu te voi lăsa,

și nicidecum nu te voi părăsi!“5 Vezi Deut. 31:6.

6Astfel, putem spune plini de încredere:

„Domnul este ajutorul meu. Nu mă voi teme!

Ce‑mi va face omul?!“6 Vezi Ps. 118:6-7.

7Aduceți‑vă aminte de conducătorii voștri care v‑au spus Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați‑vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viață7 Sau: sfârșitul purtării lor. și urmați‑le credința! 8Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!

9Să nu fiți duși în rătăcire de învățături diverse și străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care nu le‑au fost de niciun folos celor ce au umblat după ele9 Lit.: au umblat în ele. Autorul face referire la mâncărurile asociate cu jertfele VT.! 10Noi avem un altar de unde cei care slujesc la Cort nu au dreptul să mănânce.

11Căci trupurile acelor viețuitoare, al căror sânge este adus în Locul Preasfânt de marele preot ca jertfă pentru păcate, sunt arse afară din tabără. 12De aceea, Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui. 13Așadar, să ieșim la El, în afara taberei, purtând disprețul îndurat de El. 14Căci noi nu avem aici o cetate permanentă, ci o căutăm pe cea care urmează să vină.

15Prin El deci să‑I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc15 Sau: care laudă. Numele Lui! 16Să nu uitați binefacerea și dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!

17Aveți încredere în conducătorii voștri și supuneți‑vă lor, căci ei veghează asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală pentru ele, ca astfel ei să facă aceasta cu bucurie și nu gemând, lucru care nu v‑ar fi de niciun folos!

18Rugați‑vă pentru noi! Căci suntem convinși că avem o conștiință bună, dorind să ne comportăm bine în toate. 19Vă îndemn tot mai mult să faceți aceasta, ca să vă fiu trimis înapoi repede.

20Dumnezeul păcii, Care L‑a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor20 Conceptul de păstor trebuie înțeles aici în contextul său vechi-testamentar: Dumnezeu Însuși este Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10-11; Eze. 34:11-16); Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor, păstorii lui Israel, care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9-12; Eze. 34); El Îl va trimite pe adevăratul Păstor, pe Mesia, ca să aibă grijă de oi (Eze. 34:23). al oilor, prin sângele legământului veșnic, 21să vă desăvârșească în orice lucru bun, pentru a‑I face voia, lucrând în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, a Căruia să fie slava în vecii vecilor! Amin.

22Vă îndemn, fraților, să primiți cu îngăduință acest cuvânt de îndemn, căci v‑am scris doar pe scurt.

23Să știți că fratelui nostru Timotei i s‑a dat drumul. Dacă sosește curând, va fi cu mine când vă voi vedea.

24Salutați‑i pe toți conducătorii voștri și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută.

25Harul să fie cu voi toți!