La Bible du Semeur

Exode 32

L’idolâtrie d’Israël et le renouvellement de l’alliance

Le veau d’or

1Quand le peuple s’aperçut que Moïse tardait à redescendre de la montagne, il se rassembla autour d’Aaron et lui dit: Allons! Fabrique-nous des dieux qui marchent à notre tête, car Moïse, cet homme qui nous a fait sortir d’Egypte, nous ne savons pas ce qui lui est arrivé.

Aaron leur répondit: Otez les pendants d’or des oreilles de vos femmes, de vos fils[a] et de vos filles, et apportez-les moi.

Tous se défirent des pendants d’or qui étaient à leurs oreilles et les apportèrent à Aaron. Celui-ci les reçut de leurs mains, façonna l’or au burin et en coula la statue d’un veau. Alors le peuple s’écria: Israël, Voici tes dieux, qui t’ont fait sortir d’Egypte[b]!

Voyant cela, Aaron construisit un autel devant le veau; puis il proclama: Demain il y aura fête en l’honneur de l’Eternel.

Le lendemain, levé de bon matin, le peuple se mit à offrir des holocaustes et des sacrifices de communion. Ils s’assirent pour manger et boire, puis ils se levèrent pour se divertir[c].

Moïse apaise l’Eternel

L’Eternel dit à Moïse: Va, redescends, car ton peuple que tu as fait sortir d’Egypte se conduit très mal. Ils se sont bien vite détournés de la voie que je leur avais indiquée. Ils se sont fabriqué un veau de métal fondu, ils se sont prosternés devant lui et lui ont offert des sacrifices en disant: «Israël, voici tes dieux, qui t’ont fait sortir d’Egypte!»

L’Eternel ajouta: Je constate que ce peuple est un peuple rebelle. 10 Maintenant, laisse-moi faire: ma colère s’enflammera contre eux et je les exterminerai. Mais je ferai de toi un autre grand peuple.

11 Alors Moïse supplia l’Eternel son Dieu d’avoir pitié en disant: Eternel, pourquoi ta colère s’enflammerait-elle contre ton peuple que tu as fait sortir d’Egypte par un formidable déploiement de force et de puissance[d]? 12 Pourquoi les Egyptiens diraient-ils que c’est dans de mauvaises intentions que leur Dieu les a fait sortir de leur pays: pour les faire périr dans la région des montagnes et les faire disparaître de la terre? Laisse ta colère et renonce à envoyer le malheur à ton peuple. 13 Souviens-toi d’Abraham, d’Isaac et d’Israël, tes serviteurs, envers qui tu t’es engagé par serment en ton propre nom en leur déclarant: «Je rendrai vos descendants aussi nombreux que les étoiles du ciel, je leur donnerai tout ce pays dont j’ai parlé, et ils le posséderont pour toujours[e]

14 Alors l’Eternel renonça à faire venir sur son peuple le malheur dont il l’avait menacé.

La colère de Moïse

15 Moïse s’en retourna et redescendit de la montagne, tenant en main les deux tablettes de l’acte de l’alliance. Elles étaient gravées des deux côtés, sur leurs deux faces. 16 Ces tablettes étaient l’œuvre de Dieu, l’écriture était celle de Dieu, gravée sur les tablettes.

17 Quand Josué entendit les clameurs poussées par le peuple, il dit à Moïse: Il y a un bruit de guerre dans le camp.

18 – Non! répondit Moïse, ce ne sont ni des cris de victoire ni des lamentations de défaite. C’est un bruit de chansons que j’entends.

19 Quand il fut près du camp, qu’il aperçut le veau et vit les chœurs de danses, il entra dans une grande colère: il lança les tablettes qu’il tenait en mains et les mit en pièces au pied de la montagne. 20 Il saisit le veau que le peuple avait fabriqué, le jeta au feu et le réduisit en poussière qu’il éparpilla à la surface de l’eau, puis il fit boire cette eau aux Israélites. 21 Ensuite, il demanda à Aaron: Que t’a donc fait ce peuple pour que tu l’aies entraîné à se rendre coupable d’un si grand péché?

22 Aaron répondit: Que mon seigneur ne se fâche pas! Tu sais toi-même que ce peuple est porté à faire le mal. 23 Ils m’ont dit: «Fabrique-nous des dieux qui marchent à notre tête, car ce Moïse, cet homme qui nous a fait sortir d’Egypte, nous ne savons pas ce qui lui est arrivé[f] 24 Je leur ai donc répondu: «Que ceux qui ont de l’or s’en dessaisissent!» Ils m’en ont remis, je l’ai fait fondre au feu et voilà le veau qui en est sorti.

25 Moïse vit que le peuple était déchaîné. Aaron l’avait laissé faire, de sorte qu’il s’exposait au mépris de ses ennemis. 26 Alors il se posta à l’entrée du camp et s’écria: Que tous ceux qui sont pour l’Eternel viennent vers moi!

Tous les membres de la tribu de Lévi se rallièrent à lui. 27 Il leur dit: Voici ce qu’ordonne l’Eternel, le Dieu d’Israël: Que chacun de vous mette son épée au côté! Parcourez tout le camp, allez d’une tente à l’autre, que chacun tue jusqu’à son frère, son ami, son proche.

28 Les lévites obéirent à Moïse de sorte que, ce jour-là, environ trois mille hommes du peuple perdirent la vie. 29 Moïse dit aux lévites:

– Vous avez été investis aujourd’hui au service de l’Eternel, car vous avez combattu chacun contre son fils et son frère, de sorte que l’Eternel vous accorde aujourd’hui sa bénédiction.

Moïse prie l’Eternel de pardonner au peuple

30 Le lendemain, Moïse dit au peuple: Vous vous êtes rendus coupables d’un grand péché. Maintenant je vais remonter auprès de l’Eternel. Peut-être obtiendrai-je un moyen d’expiation pour votre péché.

31 Moïse retourna donc auprès de l’Eternel et dit: Hélas! ce peuple s’est rendu coupable d’un grand péché, il s’est fait un dieu d’or. 32 Mais maintenant, veuille pardonner ce péché. Sinon, efface-moi du livre[g] que tu as écrit.

33 L’Eternel répondit à Moïse: C’est celui qui a péché contre moi que j’effacerai de mon livre. 34 Maintenant va, conduis le peuple là où je t’ai dit. Mon ange marchera devant toi, mais au jour où j’interviendrai, je les châtierai pour leur péché.

35 L’Eternel frappa le peuple, à cause du veau d’or qu’avait fabriqué Aaron.

Footnotes

  1. 32.2 Les hommes portaient également des boucles d’oreilles (voir Jg 8.24-26).
  2. 32.4 Parodie de 20.2 (voir 1 R 12.28-29; Ac 7.41).
  3. 32.6 Le verbe traduit par se divertir peut avoir une connotation sexuelle (Gn 26.8). Des orgies licencieuses accompagnaient généralement les fêtes païennes. C’est dans ce sens que Paul interprète ce texte (1 Co 10.7).
  4. 32.11 Pour les v. 11-14, voir Nb 14.13-19.
  5. 32.13 Voir Gn 17.8; 22.16-17.
  6. 32.23 Voir Ac 7.40.
  7. 32.32 Voir Ps 69.29; Ap 3.5.

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 32

Viţelul de aur

1Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis:

– Vino şi fă-ne nişte zei[a] care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!

Aaron le-a răspuns:

– Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!

Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă şi a făcut din el un viţel turnat[b]. Ei au zis: „Israele, aceştia sunt zeii tăi care te­au scos din ţara Egiptului!“ Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului! A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.

Domnul i-a zis lui Moise:

– Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şi­au turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. 10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.

11 Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:

Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii[d] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“

14 Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.

15 Apoi Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părţi, scrise pe faţă şi pe spate. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table. 17 Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise:

– Este zgomot de război în tabără.

18 Moise a răspuns:

– Nu este nici strigăt de biruinţă,
    nu este nici vaiet de înfrângere,
ci zgomot de petrecere
    este ceea ce eu aud.

19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut viţelul şi dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenuşă, după care a împrăştiat cenuşa pe apă şi a dat-o israeliţilor s-o bea.

21 – Ce ţi-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? i-a zis Moise lui Aaron.

22 – Să nu se aprindă de mânie domnul meu, i-a răspuns Aaron; tu cunoşti poporul acesta şi ştii că este pornit la rău. 23 Ei mi-au zis: „Vino şi fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului.“ 24 Atunci eu le-am răspuns: „Oricine are aur să-l scoată!“ Ei mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.

25 Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu şi de batjocură înaintea duşmanilor lui – 26 a stat la intrarea în tabără şi a zis: „Cine este de partea Domnului, să vină la mine!“ Toţi leviţii s-au adunat în jurul lui.

27 El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare dintre voi să se încingă cu sabia! Întoarceţi-vă şi mergeţi din poartă în poartă, prin toată tabăra şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul său.»“ 28 Leviţii au făcut aşa cum le-a poruncit Moise şi aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29 Apoi Moise le-a zis: „Astăzi v-aţi predat[e] Domnului, fiecare cu preţul fiului şi al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“

Mijlocirea lui Moise

30 În ziua următoare Moise a zis poporului: „Aţi făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi putea face ispăşire pentru păcatul vostru.“ 31 Moise s-a întors la Domnul şi I-a zis:

– Oamenii aceştia au săvârşit un mare păcat, făurindu-şi zei din aur. 32 Dar acum, Te rog, iartă-le păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea pe care ai scris-o.

33 – Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea, i-a răspuns Domnul lui Moise. 34 Acum du-te şi condu poporul spre locul despre care ţi-am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuşi, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.

35 Domnul a lovit poporul, pentru ceea ce făcuseră cu viţelul făurit de Aaron.

Footnotes

  1. Exodul 32:1 Sau: un zeu; vezi şi vs. 23 şi 31
  2. Exodul 32:4 Cel mai probabil un viţel din lemn, placat cu aur (în v. 20, viţelul este ars); textul ebraic poate să se refere şi la un viţel turnat din aur solid şi apoi lucrat cu o daltă
  3. Exodul 32:6 Vezi nota de la 24:5
  4. Exodul 32:13 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  5. Exodul 32:29 LXX, VUL; TM, Tg: Predaţi-vă astăzi