Esaïe 44 – BDS & NTLR

La Bible du Semeur

Esaïe 44:1-28

Quand Dieu répandra son Esprit

1Et maintenant, écoute, ╵Jacob, mon serviteur,

Israël, toi que j’ai choisi,

2voici ce que déclare l’Eternel, ╵lui qui t’a fait,

qui t’a formé ╵dès le sein de ta mère

et qui est ton soutien :

Ne sois pas effrayé,

Jacob, mon serviteur,

toi, Yeshouroun44.2 Nom donné à Israël en Dt 32.15 ; 33.5, 26, signifiant : honnête, droit (par opposition à Jacob : trompeur)., ╵que j’ai choisi.

3Je répandrai des eaux ╵sur le sol altéré,

j’en ferai ruisseler ╵sur une terre aride,

oui, je répandrai mon Esprit ╵sur ta postérité

et ma bénédiction ╵sur ta progéniture.

4Ils germeront ╵au milieu de l’herbage

comme les peupliers ╵près des cours d’eau.

5Un tel confessera : ╵« Je suis à l’Eternel »,

tel autre se dira ╵un enfant de Jacob,

un autre encore ╵écrira sur sa main : ╵« Je suis à l’Eternel »

et il se parera ╵de ce nom d’Israël.

Le Premier et le Dernier

6Ainsi dit l’Eternel, ╵lui, le Roi d’Israël,

le Seigneur des armées célestes,

et qui l’a délivré :

Moi, je suis le premier ╵et je suis le dernier,

et en dehors de moi, ╵il n’y a pas de dieu44.6 Voir 48.12 ; Ap 1.17 ; 22.13..

7Qui est semblable à moi ?

Qu’il le déclare donc !

Qu’il fasse donc savoir ╵et qu’il m’expose

les événements du passé ╵depuis que j’ai fondé ╵il y a bien longtemps ce peuple.

Qu’il annonce d’avance ╵ce qui doit arriver !

8Ne vous effrayez pas ╵et n’ayez pas de crainte !

Depuis longtemps déjà, ╵je vous ai informés, ╵je vous l’ai fait savoir.

Vous êtes mes témoins.

Existe-t-il un autre Dieu que moi ?

Il n’y a pas d’autre Rocher !

Je n’en connais aucun !

Comment on fabrique des dieux

9Ceux qui fabriquent des idoles ╵ne sont tous que néant,

et ces œuvres qui leur sont chères ╵ne sont d’aucun profit.

Leurs témoins ne voient rien

et ils ne savent rien ;

ils connaîtront la honte.

10A quoi bon faire un dieu,

couler une statue,

qui ne procure aucun profit ?

11Voici : tous leurs fidèles ╵seront couverts de honte,

car ceux qui les ont fabriqués ╵ne sont que des humains !

Qu’ils se rassemblent tous

et qu’ils se tiennent là !

Ils seront effrayés ╵et confus tous ensemble.

12L’artisan ferronnier ╵appointe son burin,

le passe dans les braises

et, à coups de marteau, ╵façonne son idole,

avec la force de son bras.

Mais, sitôt qu’il a faim,

il n’a plus d’énergie,

et s’il ne boit pas d’eau,

le voilà qui faiblit44.12 Dans le v. 12, Esaïe décrit la fabrication d’une idole en métal ; dans les v. 13-20, d’une idole en bois, plus répandue (voir 40.20) que la première. !

13Et voici le sculpteur : ╵il a tendu sa corde,

trace l’œuvre à la craie

puis, avec le ciseau, ╵il l’exécute,

et il la dessine au compas.

Il la façonne ainsi ╵d’après la forme humaine,

et à la ressemblance ╵d’un homme magnifique

pour qu’elle habite un sanctuaire.

14Il a coupé des cèdres,

ou bien il s’est choisi ╵du cyprès ou du chêne

qu’il a laissé ╵devenir bien robuste

parmi les arbres des forêts,

ou bien il prend un pin ╵qu’il a planté lui-même,

que la pluie a fait croître.

15Or, l’homme se sert de ces bois ╵pour les brûler,

il en prend une part ╵pour se chauffer,

il allume le feu ╵pour y cuire son pain.

Avec le même bois, ╵il fait un dieu,

et il l’adore ;

il fabrique une idole

et se prosterne devant elle.

16La moitié de ce bois, ╵il l’a livrée au feu ;

grâce à cette moitié, ╵il mange de la viande,

il fait cuire un rôti, ╵et il s’en rassasie.

De ce bois il se chauffe et dit :

« Qu’il fait bon avoir chaud

et voir la belle flamme ! »

17Quant au reste du bois, ╵il en fait une idole, ╵il la prend pour son dieu,

il se prosterne devant elle ╵et il l’adore.

Il l’invoque et lui dit : ╵« Délivre-moi

car toi, tu es mon dieu ! »

18Ils sont sans connaissance, ╵ils ne comprennent rien.

On a bouché leurs yeux

afin qu’ils ne voient pas,

on a fermé leur cœur ╵afin qu’ils ne saisissent pas.

19Aucun ne réfléchit,

aucun n’a de savoir

ni assez de raison ╵pour se dire en lui-même :

« J’ai brûlé la moitié ╵de mon bois dans le feu,

j’ai aussi cuit du pain ╵sur les braises du bois,

j’ai rôti de la viande ╵dont je me suis nourri,

et de ce qui restait, ╵j’ai fait une abomination,

je me suis prosterné ╵devant un bout de bois ! »

20Il se repaît de cendres,

car son cœur abusé ╵l’a mené dans l’erreur,

il ne sauvera pas sa vie

et ne dira jamais :

« Ce que je tiens en main, ╵n’est-ce pas une tromperie ? »

L’Eternel rachète son peuple

21Souviens-toi de cela, ╵ô peuple de Jacob !

Souviens-toi, Israël : ╵tu es mon serviteur,

c’est moi qui t’ai formé, ╵tu es mon serviteur,

ô Israël, ╵je ne t’oublierai pas44.21 Selon le texte hébreu traditionnel. Le principal manuscrit hébreu de Qumrân et certaines versions anciennes ont : tu ne me décevras pas..

22J’ai effacé tes crimes ╵comme un épais nuage

et tes péchés comme un brouillard.

Reviens à moi,

car je t’ai délivré.

23Exulte d’allégresse, ô ciel,

car l’Eternel ╵est entré en action.

Poussez des cris de joie, ╵profondeurs de la terre !

Criez de joie, montagnes,

et vous aussi, forêts, ╵ainsi que tous vos arbres,

car l’Eternel a délivré Jacob,

il a manifesté sa gloire ╵en Israël.

Le retour de l’exil

24Voici ce que déclare ╵l’Eternel, ton libérateur,

celui qui t’a formé ╵dès le sein maternel :

Oui, c’est moi, l’Eternel, ╵qui ai fait toutes choses.

Moi seul j’ai déployé le ciel,

j’ai étendu la terre, ╵sans aucune aide.

25Je rends vains les présages ╵des diseurs de mensonges,

j’ôte la raison aux devins,

je repousse les sages,

je fais tourner leur science ╵en déraison44.25 Voir 1 Co 1.20..

26J’accomplis la parole ╵prononcée par mon serviteur

et je fais réussir les plans ╵annoncés par mes messagers.

C’est moi, moi qui ai dit ╵au sujet de Jérusalem :

« Qu’elle soit habitée ! »

et concernant les villes de Juda :

« Qu’elles soient rebâties ! »

Oui, j’en relèverai les ruines.

27J’ordonne aux eaux profondes :

« Asséchez-vous,

je vais tarir vos fleuves. »

28Et je dis de Cyrus44.28 Le décret de Cyrus, en 538 av. J.-C., (Esd 1.2-4 ; 6.3-5) autorisant la reconstruction du Temple, donnera le signal de la reconstruction de Jérusalem. : ╵« C’est mon berger,

et il accomplira ╵tout ce que je désire. »

Il dira de Jérusalem :

« Qu’elle soit rebâtie »,

et il dira du Temple :

« Posez ses fondations ! »

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 44:1-28

Israel, alesul Domnului

1Dar acum ascultă, Iacov, robul Meu,

Israel, pe care te‑am ales!

2Așa vorbește Domnul –

Cel Care te‑a făcut,

te‑a întocmit în pântec și te va ajuta:

nu te teme, robul Meu Iacov,

Ieșurun2 Ieșurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii., pe care te‑am ales!

3Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat

și râuri peste pământul uscat;

voi turna Duhul Meu peste sămânța3 Vezi nota de la 14:20. ta

și binecuvântarea Mea peste urmașii tăi.

4Ei vor răsări ca iarba de pe pajiști

și ca sălciile lângă pâraiele de apă.

5Unul va zice: «Eu sunt al Domnului!»,

un altul se va numi cu numele lui Iacov,

iar un altul își va scrie pe mână: «Al Domnului

și va adopta numele de Israel.“

Măreția Domnului și absurditatea idolilor

6Așa vorbește Domnul,

Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său,

Domnul Oștirilor:

„Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,

iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.

7Cine este ca Mine? Să proclame,

să vestească și să înfățișeze înaintea Mea

ce s‑a petrecut în vechime,

de când Mi‑am întemeiat poporul?

Ce urmează să se mai întâmple?

Să ne prezică ce se va întâmpla!

8Nu vă fie frică, nu vă înfiorați!

Oare nu v‑am vestit și prezis aceste lucruri în trecut?

Voi sunteți martorii Mei!

Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?

Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.“

9Toți cei ce întocmesc chipuri cioplite sunt nimic,

iar lucrurile în care‑și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos.

Martorii lor nu văd

și nu cunosc, ca astfel să fie făcuți de rușine.

10Cine a întocmit vreun dumnezeu sau a turnat vreun chip,

de la care să nu aibă niciun folos?10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face așa ceva.

11Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine;

artizanii nu sunt altceva decât oameni.

Să se adune cu toții! Să stea în picioare!

Vor fi înfricoșați, făcuți de rușine laolaltă.

12Fierarul ia o matriță

cu care lucrează în cărbunii aprinși.

O întocmesc cu lovituri de ciocan

și o prelucrează cu puterea mâinii lui.

Apoi i se face foame și rămâne fără putere,

iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit.

13Tâmplarul măsoară cu o linie,

însemnează măsura cu un stilet,

apoi finisează lemnul cu o rindea

și îl măsoară cu ajutorul compasului.

Îl face după asemănarea omului,

om în toată splendoarea lui,

și apoi îl pune într‑o casă.

14Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar

pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii

sau taie un dafin pe care‑l sădise,

iar ploaia îl făcuse să crească.

15Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc.

Ia o parte din el și se încălzește.

Aprinde un foc și coace pâine.

Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui;

face un chip cioplit și se închină înaintea lui.

16Jumătate din el îl pune pe foc;

cu acea jumătate își prăjește carne,

mănâncă și se satură.

De asemenea, se încălzește și zice:

„Ah! M‑am încălzit privind la foc!“

17Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit.

Se închină și se pleacă înaintea lui;

se roagă la el și zice:

„Scapă‑mă, căci tu ești dumnezeul meu!“

18Ei nu cunosc, nici nu înțeleg,

căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea,

iar inimile lor sunt – întunecate,

ca să nu poată lua aminte.

19Niciunul nu stă să cugete;

nu are cunoaștere sau pricepere ca să‑și zică:

„Jumătate l‑am pus pe foc;

pe cărbunii lui mi‑am copt pâine,

mi‑am prăjit carne și am mâncat.

Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?

Să mă închin eu la o bucată de lemn?“

20El se hrănește cu cenușă

și o inimă înșelătoare îl conduce greșit.

Nu se poate elibera singur, nu poate spune:

„Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“

21„Ține minte aceste lucruri, Iacov,

căci tu ești robul Meu, Israel!

Eu te‑am întocmit; ești robul Meu.

O, Israel, nu te voi uita!

22Ți‑am șters fărădelegile cum s‑ar duce un nor,

și păcatele cum dispare ceața.

Întoarce‑te la Mine,

căci Eu te‑am răscumpărat!“

23Strigați de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!

Strigați, voi, cele mai de jos locuri ale pământului!

Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!

Și tu, pădure, cu orice copac al tău!

Căci Domnul l‑a răscumpărat pe Iacov,

Și‑a arătat slava prin Israel.

Ierusalimul, locuit din nou

24Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău,

Cel Care te‑a întocmit în pântec:

„Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile,

Cel Care, singur, a desfășurat cerurile,

Cel Care, singur, a întins pământul;

25Cel Care dovedește drept false semnele celor ce vorbesc flecării,

îi arată drept nebuni pe cei care practică divinația,

îi face pe înțelepți să dea înapoi

și le dovedește cunoștința ca fiind prostie;

26Cel Care întărește cuvântul robului Său

și împlinește prevestirea mesagerilor Săi;

Cel Care zice despre Ierusalim: «Va fi locuit!»

și despre cetățile din Iuda: «Vor fi rezidite!

Eu le voi reclădi din ruine!»;

27Cel Care spune adâncului mării: «Fii uscat!

Îți voi usca izvoarele!»;

28Cel Care spune despre Cirus: «El este păstorul Meu;

el va împlini tot ce doresc Eu.

El va zice despre Ierusalim: ‘Să fie rezidit!’,

și despre Templu: ‘Să‑i fie pusă temelia!’»