La Bible du Semeur

Apocalypse 14

L’Agneau et les cent quarante-quatre mille rachetés

1Alors je vis l’Agneau qui se tenait debout sur le mont Sion, et avec lui, les cent quarante-quatre mille qui portent son nom et le nom de son Père inscrits sur leur front. J’entendis une voix qui venait du ciel et qui résonnait comme de grandes eaux, comme le grondement d’un coup de tonnerre violent. C’était comme le son d’un orchestre de harpistes jouant de leurs instruments. Tous ces gens chantaient un cantique nouveau devant le trône, devant les quatre êtres vivants, et devant les représentants du peuple de Dieu. Et ce cantique, personne ne pouvait l’apprendre excepté les cent quarante-quatre mille, les rachetés de la terre.

Ce sont ceux qui ne se sont pas souillés avec des femmes, ils sont restés vierges. Ils suivent l’Agneau partout où il va. Ils ont été rachetés d’entre les hommes pour être offerts comme des premiers fruits à Dieu et à l’Agneau. Il ne s’est pas trouvé de mensonge dans leur bouche. Ils sont irréprochables.

L’annonce du jugement et de la chute de Babylone

Ensuite je vis un autre ange volant au zénith. Il avait un Evangile éternel à annoncer à tous les habitants de la terre, à toute nation, toute tribu, toute langue et tout peuple. Il criait d’une voix forte:

Craignez Dieu et donnez-lui gloire, car l’heure a sonné où il va rendre son jugement. Adorez donc celui qui a fait le ciel, la terre, la mer et les sources.

Un second ange le suivit, disant:

Elle est tombée, la grande Babylone[a] est tombée, celle qui a fait boire à tous les peuples le vin de sa furieuse prostitution.

Un troisième ange les suivit, proclamant d’une voix forte:

Celui qui adore la bête et son image et qui accepte de recevoir sa marque sur le front et sur la main, 10 devra aussi boire du vin de la fureur de Dieu. Ce vin lui sera versé pur dans la coupe[b] de la colère divine, et il souffrira des tourments dans le feu et le soufre devant les saints anges et devant l’Agneau. 11 La fumée de leur tourment s’élèvera à perpétuité. Quiconque adore la bête et son image, quiconque accepte la marque de son nom ne connaîtra aucun repos, ni de jour, ni de nuit.

12 C’est là que les membres du peuple saint, ceux qui obéissent aux commandements de Dieu et vivent selon la foi[c] en Jésus, doivent faire preuve d’endurance.

13 Puis j’entendis une voix venant du ciel me dire:

Ecris: Heureux, dès à présent, ceux qui meurent unis au Seigneur. Oui, dit l’Esprit, car ils se reposent de toute la peine qu’ils ont prise, et ils seront récompensés pour leurs œuvres.

La moisson et la vendange

14 Alors je vis une nuée blanche sur laquelle siégeait quelqu’un qui ressemblait à un fils d’homme. Il avait sur la tête une couronne d’or et tenait à la main une faucille bien tranchante.

15 Puis un autre ange sortit du Temple, criant d’une voix forte à celui qui siégeait sur la nuée:

Lance ta faucille et moissonne! Car l’heure est venue de moissonner et la moisson de la terre est mûre.

16 Celui qui siégeait sur la nuée lança sa faucille sur la terre, et la terre fut moissonnée.

17 Un autre ange sortit du sanctuaire céleste, tenant lui aussi une faucille bien tranchante. 18 Puis un autre ange encore, l’ange préposé au feu, quitta l’autel et cria d’une voix forte à celui qui tenait la faucille tranchante: Lance ta faucille tranchante et vendange les grappes de la vigne de la terre, car ses raisins sont mûrs.

19 L’ange lança sa faucille sur la terre et vendangea la vigne de la terre. Il versa sa récolte dans le grand pressoir de la colère de Dieu. 20 On écrasa les raisins dans le pressoir, hors de la ville. Le sang en sortit si abondamment qu’il atteignit la hauteur du mors des chevaux sur une étendue de mille six cents stades[d].

Footnotes

  1. 14.8 L’ancienne Babylone en Mésopotamie avait été la capitale politique, économique et religieuse d’un empire mondial; c’est à Babylone que le peuple de Dieu de l’ancienne alliance a été mené en exil.
  2. 14.10 L’Ancien Testament représente souvent le jugement sous l’image d’une coupe donnée à boire (Ps 75.9; Es 51.17; Jr 25.15).
  3. 14.12 Autre traduction: maintiennent leur foi.
  4. 14.20 Voir 21.16 et note.

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 14

Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii

1M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini[a]. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.

Mesajele celor trei îngeri

Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“

Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei[b] datorat desfrânării lui[c]!“

Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat[d] în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. 11 Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ 12 Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus[e].

13 Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice[f] de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“

14 Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“[g]. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ 16 Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17 Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ 19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii[h].

Footnotes

  1. Apocalipsa 14:4 Probabil limbajul este unul figurat, cu referire la idolatrie, care în VT este prezentat sub forma adulterului şi a desfrânării
  2. Apocalipsa 14:8 Vinul simbolizează în VT judecata lui Dumnezeu (vezi Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33); vezi şi v. 10
  3. Apocalipsa 14:8 Sau: vinul pasiunii desfrânării lui
  4. Apocalipsa 14:10 Adică cu toată tăria lui, nediluat
  5. Apocalipsa 14:12 Sau: credinţa lui Isus
  6. Apocalipsa 14:13 Vezi nota de la 1:3
  7. Apocalipsa 14:14 Vezi Dan. 7:13
  8. Apocalipsa 14:20 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; aproximativ 300 km