La Bible du Semeur

2 Chroniques 36

Les trois règnes funestes

1Le peuple du pays prit Yoahaz, fils de Josias, et l’établit roi pour succéder à son père sur le trône à Jérusalem.

(2 R 23.31-34)

Yoahaz avait vingt-trois ans à son avènement et il régna trois mois à Jérusalem[a], car le roi d’Egypte le destitua à Jérusalem même et imposa au pays un tribut de trois mille quatre cents kilogrammes d’argent et d’or.

Ensuite le roi d’Egypte établit Elyaqim, le frère de Yoahaz[b], comme roi sur Jérusalem et Juda. Il changea son nom en celui de Yehoyaqim. Quant à son frère Yoahaz, Néko le prit et l’emmena en Egypte.

(2 R 23.36 à 24.6)

Yehoyaqim avait vingt-cinq ans à son avènement, et il régna onze ans à Jérusalem[c]. Il fit ce que l’Eternel considère comme mal. Nabuchodonosor, roi de Babylone, lui fit la guerre. Il le fit lier avec une double chaîne de bronze et l’emmena à Babylone[d]. Nabuchodonosor emporta à Babylone une partie des objets du temple de l’Eternel et les plaça dans son palais à Babylone.

Les autres faits et gestes de Yehoyaqim ainsi que les pratiques abominables auxquelles il s’est livré et ce qui lui est arrivé, tout cela est cité dans le livre des rois d’Israël et de Juda. Son fils Yehoyakîn lui succéda sur le trône.

(2 R 24.8-17)

Yehoyakîn était âgé de dix-huit ans[e] à son avènement et il régna trois mois et dix jours à Jérusalem[f]. Il fit ce que l’Eternel considère comme mal.

10 Vers la fin de l’année, au printemps, le roi Nabuchodonosor envoya son armée pour le prendre et l’amener à Babylone en même temps que les objets précieux du temple de l’Eternel[g]. Il établit Sédécias[h], un parent de Yehoyakîn, comme roi de Juda et de Jérusalem.

Le dernier roi de Juda

11 Sédécias avait vingt et un ans à son avènement. Il régna onze ans à Jérusalem[i]. 12 Il fit ce que l’Eternel considère comme mal et il refusa de s’humilier devant le prophète Jérémie qui s’adressait à lui de la part de l’Eternel.

13 De plus, il se révolta contre Nabuchodonosor qui lui avait fait prêter un serment de loyauté au nom de Dieu[j]. Au lieu de revenir à l’Eternel, le Dieu d’Israël, il s’obstina dans sa révolte contre lui et lui ferma son cœur. 14 De même, tous les chefs des prêtres et le peuple multiplièrent les pires infidélités en se livrant aux mêmes pratiques abominables que les autres peuples. Ils profanèrent le temple de l’Eternel dont il avait fait un lieu saint à Jérusalem.

15 L’Eternel, le Dieu de leurs ancêtres, leur avait adressé très tôt et à maintes reprises des avertissements par l’intermédiaire de ses messagers, car il aurait voulu épargner son peuple et le lieu de sa résidence. 16 Mais les Israélites méprisaient les envoyés de Dieu, ils faisaient fi de ses paroles et tournaient ses prophètes en ridicule, jusqu’à ce que la colère de l’Eternel contre son peuple eut atteint le point de non-retour.

La fin du royaume de Juda

17 Alors l’Eternel fit venir contre eux le roi des Chaldéens qui massacra leurs jeunes gens jusque dans leur sanctuaire. Il n’épargna personne: jeune homme, jeune fille, vieillard, personne âgée: Dieu lui livra tout[k]. 18 Nabuchodonosor emporta à Babylone tous les objets, grands ou petits, qu’il y avait dans le temple de Dieu, tous les trésors du temple de l’Eternel, et tous ceux du roi et de ses grands. 19 Les envahisseurs incendièrent le temple de Dieu et démolirent les murailles de Jérusalem. Ils mirent le feu à tous les palais et détruisirent tous les objets de prix[l]. 20 Nabuchodonosor fit déporter à Babylone les survivants du massacre et il en fit des serviteurs pour lui et pour ses fils, jusqu’à la prise du pouvoir par l’Empire perse.

21 Ainsi s’accomplit la parole de l’Eternel, transmise par le prophète Jérémie, disant que le pays serait abandonné pour bénéficier du repos pendant soixante-dix ans jusqu’à ce qu’il ait joui de son temps de repos[m].

Cyrus donne le signal du retour

22 La première année du règne de Cyrus de Perse[n], l’Eternel, pour accomplir la parole qu’il avait prononcée par le prophète Jérémie, agit sur l’esprit de Cyrus, empereur de Perse. Alors Cyrus fit faire, oralement et par écrit, la proclamation suivante à travers tout son empire[o]: 23 Voici ce que déclare Cyrus, empereur de Perse: «L’Eternel, le Dieu du ciel, m’a donné tous les royaumes de la terre et m’a chargé de lui construire un temple à Jérusalem en Juda. Quels sont ceux d’entre vous qui font partie de son peuple? L’Eternel leur Dieu sera avec eux; qu’ils partent[p]

Footnotes

  1. 36.2 En 609 av. J.-C. Voir note 2 R 23.31.
  2. 36.4 Sur Yoahaz, voir Jr 22.11-12.
  3. 36.5 De 609 à 598 av. J.-C. Sur Yehoyaqim, voir Jr 22.18-19; 26.1-6; 35.1-19.
  4. 36.6 Voir Jr 25.1-38; 36.1-32; 45.1-5.
  5. 36.9 D’après un manuscrit hébreu, certains manuscrits de l’ancienne version grecque et la version syriaque (voir 2 R 24.8). La plupart des manuscrits hébreux ont: huit ans.
  6. 36.9 De décembre 598 à mars 597 av. J.-C. Voir note 2 R 24.8.
  7. 36.10 Sur l’exil de Yehoyakîn, voir Jr 22.24-30; 24.1-10; 29.1-2; Ez 17.12.
  8. 36.10 Sur Sédécias, voir Jr 37.1; Ez 17.13.
  9. 36.11 De 597 à 587 av. J.-C.
  10. 36.13 Voir Ez 17.15.
  11. 36.17 Voir Jr 21.1-10; 34.1-5.
  12. 36.19 Voir 2 Ch 7.19-22.
  13. 36.21 Voir Jr 25.11; Lv 26.34-35.
  14. 36.22 C’est-à-dire en 538 av. J.-C. (Cyrus conquit Babylone en 539). Voir Es 44.28; 45.1.
  15. 36.22 Voir Jr 25.11-12; 29.10. Les v. 22-23 sont parallèles à Esd 1.1-3. Voir note Esd 1.1.
  16. 36.23 Voir Es 44.28.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Cronici 36

1Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a făcut rege în locul tatălui său, la Ierusalim.

Domnia lui Ioahaz peste Iuda

Iehoahaz[a] era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Monarhul Egiptului l-a detronat la Ierusalim şi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[b] de argint şi un talant[c] de aur. Monarhul Egiptului l-a pus rege peste Iuda şi Ierusalim, pe Eliachim, fratele lui Iehoahaz, şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe fratele său, Iehoahaz, Neco l-a luat şi l-a dus în Egipt.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său. Împotriva lui a pornit la război Nebucadneţar[d], împăratul Babilonului. Acesta l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon. Nebucadneţar a dus în Babilon şi din vasele Casei Domnului şi le-a pus în palatul[e] său din Babilon. Celelalte fapte ale lui Iehoiachim, toate urâciunile pe care le-a săvârşit şi ceea ce a fost găsit împotriva lui, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. În locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.

Domnia lui Iehoiachin peste Iuda

Iehoiachin era în vârstă de optsprezece[f] ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni şi zece zile. El a făcut ce este rău înaintea Domnului. 10 În anul următor, împăratul Nebucadneţar a trimis să-l aducă la Babilon împreună cu obiectele scumpe ale Casei Domnului, iar în locul lui l-a pus rege peste Iuda şi peste Ierusalim pe unchiul[g] său, Zedechia.

Domnia lui Zedechia peste Iuda

11 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. 12 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său, şi nu s-a smerit înaintea profetului Ieremia care vorbea din partea Domnului. 13 S-a răzvrătit chiar împotriva împăratului Nebucadneţar care-l pusese să jure pe Dumnezeu. S-a încăpăţânat şi şi-a împietrit inima ca să nu se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14 Toate căpeteniile preoţilor, precum şi poporul şi-au înmulţit şi ei nelegiuirile, luându-se după toate obiceiurile idolatre ale neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care El o sfinţise la Ierusalim. 15 Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Şi-a trimis tot timpul mesagerii la ei, i-a trimis pentru că Îi era milă de poporul Lui şi de Lăcaşul Său. 16 Ei însă i-au luat în derâdere pe mesagerii lui Dumnezeu, I-au dispreţuit cuvintele şi I-au batjocorit profeţii, până când mânia Domnului faţă de poporul Său a ajuns fără leac.

Căderea Ierusalimului

17 Domnul l-a ridicat împotriva lor pe împăratul caldeenilor[h]. El le-a ucis tinerii cu sabia chiar în Lăcaşul lor. Nu a avut milă nici de feciori, nici de fecioare, nici de bătrâni, nici de gârbovi. Domnul i-a dat pe toţi în mâna sa. 18 Toate vasele Casei lui Dumnezeu, mari şi mici, tezaurul Casei Domnului, bogăţiile regelui şi ale căpeteniilor sale, pe toate le-a dus în Babilon. 19 Au dat foc Casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor şi au distrus toate vasele preţioase. 20 Pe cei ce au scăpat de sabie, i-a dus în captivitate la Babilon, iar aceştia au devenit sclavii lui şi ai fiilor lui, până când a ajuns la putere împărăţia Persiei, 21 adică până când ţara s-a bucurat de Sabatele ei, împlinindu-se astfel Cuvântul Domnului spus prin Ieremia. Tot timpul cât a rămas pustiită, ţara s-a odihnit până când s-au împlinit şaptezeci de ani.

Edictul de repatriere a evreilor

22 În primul an al domniei lui Cirus[i], împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi acesta a pus să se vestească prin viu grai şi prin scrisori în toată împărăţia sa următoarele:

23 „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Persiei: «Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el! Lăsaţi-l să plece!»“

Footnotes

  1. 2 Cronici 36:2 TM: Ioahaz, o variantă a lui Iehoahaz; şi în v. 4
  2. 2 Cronici 36:3 Aproximativ 3 t
  3. 2 Cronici 36:3 Aproximativ 30 kg
  4. 2 Cronici 36:6 Nebucadneţar (Nabucodonosor, cf. LXX, VUL) (604-561 î.Cr.)
  5. 2 Cronici 36:7 Sau: templul
  6. 2 Cronici 36:9 Un mss TM, câteva mss LXX, Siriacă (vezi şi 2 Regi 24:8); cele mai multe mss TM: opt
  7. 2 Cronici 36:10 Cf. 2 Regi 24:17; Ebr.: fratele, termen care se referă de multe ori la o rudă apropiată
  8. 2 Cronici 36:17 Sau: babilonienilor
  9. 2 Cronici 36:22 Cirus II cel Mare (559-530 î.Cr.); se referă la anul 539 î.Cr., primul an după cucerirea Babilonului