1 Rois 2 – BDS & NTLR

La Bible du Semeur

1 Rois 2:1-46

Les dernières instructions de David

1David approchait de sa fin. Il fit ses dernières recommandations à son fils Salomon en ces termes2.1 1 Ch 28 et 29 donnent d’autres détails sur la fin de la vie de David. : 2Voici que je vais bientôt prendre le chemin que suit tout homme. Montre-toi courageux et conduis-toi en homme !

3Suis fidèlement les ordres de l’Eternel ton Dieu, en marchant dans les chemins qu’il a prescrits et en obéissant à ses lois, ses commandements, ses articles de droit et ses ordonnances, tels qu’ils sont consignés dans la Loi de Moïse. Alors tu auras du succès dans tout ce que tu entreprendras et partout où tu iras. 4Et ainsi l’Eternel accomplira la promesse qu’il m’a faite en me disant2.4 Voir 2 S 7.11-16. : « Si tes descendants veillent sur leur conduite pour vivre fidèlement selon ma volonté de tout leur cœur et de tout leur être, il y aura toujours l’un d’entre eux sur le trône d’Israël. » 5Par ailleurs, tu sais tout ce que m’a fait Joab, fils de Tserouya, et ce qu’il a fait à deux chefs des armées d’Israël, à Abner, fils de Ner, et à Amasa, fils de Yéter. Il les a assassinés en pleine paix comme s’il s’agissait d’un fait de guerre, il a pris sur lui la pleine responsabilité de ce meurtre2.5 Voir 2 S 3.26-27 ; 20.9-10.. 6Tu agiras envers lui avec sagesse et tu ne le laisseras pas mourir tranquillement de vieillesse. 7Mais n’oublie pas de traiter avec bonté les fils de Barzillaï, le Galaadite. Compte-les parmi ceux qui mangent à la table royale2.7 Signe d’honneur particulier associé à d’autres avantages (voir 18.19 ; 2 R 25.29 ; 2 S 9.7 ; 19.29 ; Né 5.17)., car ils m’ont secouru avec bonté lorsque je fuyais devant ton frère Absalom2.7 Voir 2 S 17.27-29 ; 19.32-33.. 8Tu as aussi dans ton entourage2.8 Le domicile de Shimeï n’était qu’à 8 kilomètres de Jérusalem (2 S 16.5). Shimeï, fils de Guéra, un Benjaminite du village de Bahourim. Il a prononcé contre moi de terribles malédictions le jour où j’ai dû me réfugier à Mahanaïm2.8 Voir 2 S 17.24.. Mais lorsqu’il est venu à ma rencontre vers le Jourdain à mon retour, je lui ai juré au nom de l’Eternel que je ne le ferais pas mourir par l’épée2.8 Voir 2 S 16.5-13 ; 19.19-24..

9Maintenant, ne le considère pas comme innocent ; tu es un homme avisé et tu sauras comment tu dois le traiter : tu veilleras à ce qu’il soit mis à mort malgré son grand âge.

La mort de David

(1 Ch 29.26-28)

10David rejoignit ses ancêtres décédés et il fut enterré dans la Cité de David. 11Il avait régné quarante ans sur Israël : sept ans à Hébron et trente-trois ans à Jérusalem2.11 Voir 2 S 5.1-5..

12Salomon siégea sur le trône de son père David et il établit fermement son autorité royale.

Adoniya est condamné à mort

13Adoniya, fils de Haggith, vint trouver Bath-Shéba, la mère de Salomon. Elle lui demanda : Viens-tu me voir avec de bonnes intentions ?

Il répondit : Oui. 14Et il ajouta : J’aimerais te parler.

Elle dit : Parle ! De quoi s’agit-il ?

15– Tu sais que la royauté aurait dû me revenir, lui dit-il, et que tous les Israélites regardaient vers moi comme à celui qui devait régner. Mais les choses ont tourné autrement : la royauté est passée à mon frère parce que l’Eternel la lui avait destinée.

16Maintenant, j’ai une seule demande à t’adresser, ne me la refuse pas !

Elle répondit : Parle !

17Il reprit : Si tu demandes quelque chose au roi Salomon, il ne te le refusera pas. Alors veuille, je te prie, lui demander de me donner pour femme Abishag, la Sunamite.

18Bath-Shéba dit : Bien ! Je parlerai moi-même au roi à ton sujet.

19Elle se rendit auprès du roi Salomon pour lui parler en faveur d’Adoniya. Le roi se leva pour aller à la rencontre de sa mère, il se prosterna devant elle, puis il s’assit sur son trône. Il fit placer un siège pour sa mère à sa droite2.19 Dans les cours orientales, la reine mère jouissait d’un honneur et d’un pouvoir particuliers (voir 15.13 ; Jr 13.18). Le siège à la droite de quelqu’un constituait la place d’honneur (Ps 45.10 ; 110.1).. 20Elle lui dit : J’ai juste une petite chose à te demander, ne me la refuse pas !

– Demande ce que tu veux, ma mère, lui dit le roi, car je n’ai rien à te refuser.

21Elle continua : Qu’Abishag la Sunamite soit donnée pour femme à ton frère Adoniya.

22Le roi Salomon répondit à sa mère : Comment peux-tu demander Abishag la Sunamite pour Adoniya ? Demande donc tout de suite la royauté pour lui – puisqu’il est mon frère aîné – pour lui, pour le prêtre Abiatar et pour Joab fils de Tserouya !

23Alors le roi Salomon prêta serment au nom de l’Eternel : Que Dieu me punisse très sévèrement, si Adoniya ne paie pas cette demande de sa vie ! 24L’Eternel lui-même m’a fait siéger sur le trône de mon père David, il a affermi mon autorité et a fondé pour moi une dynastie, comme il l’avait promis. Aussi vrai qu’il est vivant, je jure qu’aujourd’hui même Adoniya sera mis à mort.

25Alors le roi Salomon donna ordre à Benaya, fils de Yehoyada, de l’exécuter, et Adoniya mourut.

Abiatar est démis de ses fonctions et Joab est exécuté

26Ensuite le roi ordonna au prêtre Abiatar : Retire-toi dans ta propriété à Anatoth, car toi aussi tu mérites la mort2.26 Comme complice de la trahison d’Adoniya. ; mais je ne te ferai pas mourir maintenant car tu as porté le coffre du Seigneur l’Eternel devant mon père David et tu as partagé toutes ses tribulations2.26 Voir 2 S 15.24, 25, 29 ; 1 Ch 15.11-12. Abiatar avait fait partie des compagnons de David avant que celui-ci fût roi (1 S 22.20-23 ; 23.6-9 ; 30.7 ; 2 S 17.15 ; 19.12)..

27Ainsi Salomon démit Abiatar de sa fonction de prêtre de l’Eternel. De la sorte, il accomplit la parole que l’Eternel avait prononcée contre les descendants d’Eli à Silo2.27 Voir 1 S 2.30-36. Seul Abiatar avait échappé au massacre de la famille d’Eli (1 S 22.17-20)..

28La nouvelle parvint à Joab qui s’était rallié au parti d’Adoniya, bien qu’il n’eût pas suivi le parti d’Absalom. Joab se réfugia dans la tente de l’Eternel et saisit les cornes de l’autel des sacrifices. 29On rapporta au roi Salomon que Joab s’était réfugié dans la tente de l’Eternel et qu’il se trouvait près de l’autel. Alors Salomon envoya Benaya, fils de Yehoyada, avec l’ordre de l’exécuter. 30Benaya se rendit à la tente de l’Eternel et dit à Joab : Par ordre du roi, sors de là !

Mais Joab répondit : Non ! C’est ici que je veux mourir !

Benaya retourna chez le roi pour lui rapporter la réponse de Joab. 31Le roi lui dit : Très bien. Fais comme il a dit, exécute-le sur place, puis tu l’enterreras. Ainsi tu me déchargeras moi-même et ma maison de toute responsabilité dans les meurtres que Joab a commis sans cause. 32L’Eternel fera retomber sur lui la responsabilité de l’assassinat de deux hommes plus justes et meilleurs que lui : Abner, fils de Ner, chef de l’armée d’Israël, et Amasa, fils de Yéter, chef de l’armée de Juda. Il les a tués tous deux par l’épée à l’insu de mon père David. 33Oui, c’est Joab et ses descendants qui porteront pour toujours la responsabilité de ces meurtres, tandis que l’Eternel conservera à tout jamais la paix à David, à sa descendance, à sa dynastie et à son trône.

34Benaya, fils de Yehoyada, partit, il frappa Joab et le fit mourir. On l’enterra dans sa propriété, au désert2.34 Dans le désert de Juda, région inculte à l’est de Bethléhem. Il n’existait pas encore de cimetière commun, mais des tombeaux de famille.. 35Le roi le remplaça à la tête de l’armée par Benaya, fils de Yehoyada, et il mit le prêtre Tsadoq à la place d’Abiatar.

L’exécution de Shimeï

36Le roi convoqua Shimeï et lui dit : Construis-toi une maison à Jérusalem, tu y habiteras et tu ne la quitteras pas pour aller de côté et d’autre. 37Je t’avertis que le jour où tu sortiras de la ville et où tu franchiras la vallée du Cédron, tu mourras et tu porteras seul la responsabilité de ta mort.

38Shimeï répondit au roi : C’est bien ! Ton serviteur se conformera à l’ordre de mon seigneur le roi.

Shimeï demeura longtemps à Jérusalem.

39Mais trois ans plus tard, deux de ses esclaves s’enfuirent de chez lui chez Akish, fils de Maaka, roi de Gath. On lui rapporta que ses esclaves étaient à Gath2.39 Gath en Philistie (1 S 21.11 ; 27.2).. 40Alors Shimeï se prépara à partir, sella son âne, et s’en alla à Gath chez Akish pour y rechercher ses esclaves, puis il revint de Gath avec eux.

41On rapporta à Salomon que Shimeï était allé de Jérusalem à Gath et qu’il était revenu. 42Le roi convoqua Shimeï et lui dit : Est-ce que je ne t’ai pas fait jurer au nom de l’Eternel de ne pas sortir de la ville ? Et ne t’ai-je pas averti en te disant : « Sache bien que le jour où tu sortiras de la ville pour aller où que ce soit, tu mourras ? » Tu m’avais bien dit : « Bien, c’est entendu. » 43Alors, pourquoi n’as-tu pas respecté le serment fait devant l’Eternel et as-tu désobéi à l’ordre que je t’avais donné ? 44Le roi ajouta : Tu sais bien toi-même tout le mal que tu as fait sciemment à mon père David. L’Eternel te fera porter le châtiment de ta méchanceté. 45Mais le roi Salomon sera béni et le trône de David sera affermi pour toujours devant l’Eternel2.45 Voir 2 S 7.13-16..

46Le roi donna ses ordres à Benaya, fils de Yehoyada ; celui-ci sortit et frappa Shimeï qui mourut. Ainsi la royauté fut consolidée entre les mains de Salomon.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Regi 2:1-46

Testamentul politic al lui David

1Când se apropia vremea să moară, David i‑a poruncit fiului său, Solomon, zicând: 2„Eu mă duc pe calea întregului pământ. Întărește‑te și fii bărbat! 3Păzește îndatoririle Domnului, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să prosperi în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge 4și pentru ca Domnul să‑Și țină promisiunea pe care mi‑a făcut‑o, zicând: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.»

5Tu știi ceea ce mi‑a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le‑a făcut celor doi conducători ai oștirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I‑a ucis și a vărsat sânge de război în timp de pace. A pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare. 6Fă‑i după înțelepciunea ta, dar nu‑i coborî în pace perii albi în Locuința Morților6, 9 Ebr.: Șeol..

7Arată‑le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi‑au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.

8Iată, îl ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când a coborât în întâmpinarea mea la Iordan, i‑am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia.» 9Tu însă să nu‑l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și vei ști ce să‑i faci. Cu sânge să‑i cobori perii albi în Locuința Morților!“

10Apoi David a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David. 11El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. 12Astfel, Solomon i‑a urmat la tron tatălui său, David, și domnia lui s‑a întărit foarte mult.

Consolidarea autorității politice a lui Solomon

(1 Cron. 29:26-28)

13Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batșeba, mama lui Solomon.

Ea l‑a întrebat:

– Vii cu pace?

El a răspuns:

– Cu pace.

14Apoi el a zis:

– Am ceva să‑ți spun.

Ea a zis:

– Vorbește.

15El a zis:

– Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul își îndreptase fața spre mine ca să fiu rege. Dar domnia i‑a revenit fratelui meu, căci a primit‑o de la Domnul. 16Acum, doresc să‑ți cer o favoare. Să nu‑mi întorci fața!

Ea i‑a zis:

– Vorbește.

17El a zis:

– Spune‑i, te rog, regelui Solomon să mi‑o dea de soție pe Abișag șunamita, fiindcă el nu te va refuza.

18Batșeba a răspuns:

– Bine, îi voi vorbi regelui pentru tine.

19Batșeba s‑a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s‑a ridicat s‑o întâmpine, s‑a plecat înaintea ei și apoi s‑a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron pentru mama lui, iar ea s‑a așezat la dreapta lui.

20Apoi ea a zis:

– Doresc să‑ți cer o mică favoare. Să nu‑mi întorci fața!

Regele i‑a răspuns:

– Cere, mamă, căci nu‑ți voi întoarce fața.

21Ea a zis:

– Abișag șunamita să‑i fie dată de soție fratelui tău Adonia.

22Regele Solomon a răspuns și i‑a zis mamei sale:

– De ce o ceri doar pe Abișag șunamita pentru Adonia? Cere și domnia pentru el22 Posesiunea asupra haremului regal era văzută ca o pretenție la tron (vezi 2 Sam. 3:7; 12:8; 16:21)., căci este fratele meu mai mare. Cere‑o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei!

23Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea23 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Dumnezeu și chiar mai mult)., dacă cuvintele acestea nu‑l vor costa viața pe Adonia. 24Viu este Domnul Care m‑a întărit și m‑a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi‑a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“ 25Regele Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, ca să‑l omoare. Și astfel Adonia a murit.

26După aceea, regele i‑a zis preotului Abiatar: „Du‑te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, deoarece ai purtat Chivotul Domnului, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“ 27Astfel, Solomon l‑a alungat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Șilo despre Casa lui Eli.

28Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului și s‑a prins de coarnele altarului. 29Regele Solomon a fost înștiințat că Ioab a fugit la Cortul Domnului și că, iată, era lângă altar. Atunci Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându‑i: „Du‑te și năpustește‑te asupra lui!“

30Benaia a ajuns la Cortul Domnului și i‑a zis lui Ioab:

– Așa vorbește regele: „Ieși afară!“

Dar el a răspuns:

– Nu! Vreau să mor aici.

Benaia s‑a întors la rege cu acest mesaj, zicând:

– Așa a vorbit Ioab și așa mi‑a răspuns.

31Regele i‑a zis:

– Fă așa cum a zis. Năpustește‑te asupra lui și apoi îngroapă‑l. Să îndepărtezi astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele pe care l‑a vărsat Ioab fără motiv. 32Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i‑a lovit pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i‑a ucis cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oștirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru. 33Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab și asupra capului seminței lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminței33 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui, a Casei lui și a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.

34Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s‑a suit, s‑a năpustit asupra lui Ioab și l‑a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea34 Sau: în mormântul său. lui din pustie. 35Regele l‑a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oștirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Țadok l‑a pus în locul lui Abiatar.

36Apoi regele a trimis să‑l cheme pe Șimei și i‑a zis:

– Zidește‑ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo, dar să nu pleci de acolo în altă parte. 37Fii sigur că, în ziua în care vei pleca și vei trece uedul37 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău.

38Șimei i‑a răspuns regelui:

– Bine, robul tău va face așa cum a zis stăpânul meu, regele.

Astfel, Șimei a locuit multe zile la Ierusalim. 39Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. L‑au înștiințat pe Șimei, zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt în Gat.“ 40Atunci Șimei s‑a ridicat, și‑a înșeuat măgarul și s‑a dus la Achiș, la Gat, ca să‑și caute slujitorii. Șimei a plecat și și‑a adus slujitorii înapoi de la Gat.

41I s‑a spus lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s‑a întors. 42Atunci regele a trimis și l‑a chemat pe Șimei. El i‑a zis: „Oare nu te‑am pus eu să juri pe Domnul și nu te‑am avertizat, zicând: «În ziua în care vei pleca și te vei duce în altă parte, să știi sigur că vei muri»? Și nu mi‑ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!» 43De ce nu ți‑ai ținut jurământul făcut Domnului și nu ai ascultat porunca pe care ți‑am dat‑o?“ 44Apoi regele i‑a zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l‑ai făcut tatălui meu, David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău. 45Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea Domnului pe vecie.“ 46Și regele i‑a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să‑l omoare. El a ieșit, s‑a năpustit asupra lui Șimei și l‑a omorât. Și astfel domnia s‑a întărit în mâinile lui Solomon.