La Bibbia della Gioia

Matteo 18

«Siate come i bambini»

1In quel momento i discepoli vennero a chiedere a Gesù chi di loro sarebbe stato il maggiore nel Regno dei Cieli.

Gesù chiamò un bambino, lo mise in mezzo a loro e disse: «Se non cambiate e non diventate come bambini, non entrerete mai nel Regno dei Cieli. Perciò, chi si fa piccolo al livello di un bambino, è il maggiore nel Regno dei Cieli. E chi accoglie un bambino come questo nel mio nome, accoglie me. Ma se qualcuno di voi, con le sue azioni, ostacola la fede di uno di questi piccoli che credono in me, sarebbe meglio per lui avere una macina da mulino legata al collo ed essere gettato in mare!

Guai al mondo per tutte le sue malvagità! La tentazione di sbagliare è inevitabile, ma guai allʼuomo che provoca la tentazione! Perciò, se la tua mano o il tuo piede ti fanno peccare, tagliali e buttali via. Meglio entrare in cielo mutilati, piuttosto che finire allʼinferno con due mani e due piedi. E se il tuo occhio ti fa peccare, cavalo e buttalo via. Meglio entrare in cielo con un occhio solo, che finire allʼinferno con tutti e due.

10 Attenti a non disprezzare nemmeno uno di questi piccoli. Perché vi dico che in cielo i loro angeli hanno libero accesso a mio Padre. 11 Ed io, il Messia, sono venuto per salvare il perduto.

12 Se un uomo ha cento pecore ed una si smarrisce, che cosa credete che farà? Non lascerà forse le altre novantanove per andare a cercare sui monti quella che si è perduta?

13 E se la trova, sarà più contento per questa pecora, che non per le altre novantanove a casa al sicuro! 14 E questa è la volontà di mio Padre: che neppure uno di questi piccoli debba perire.

Perdonate gli altri

15 Se un fratello ti fa un torto, vai da lui in privato e spiegagli il suo sbaglio. Se ti ascolta e lo confessa, ti sei riconquistato un fratello. 16 Se invece non vuole ascoltarti, prendi con te una o due persone e torna da lui facendo confermare tutto ciò che dici da questi testimoni. 17 Se ancora non vuole ascoltare, sottoponi il tuo caso alla chiesa, e se la sentenza della chiesa ti è favorevole, ma lʼaltro non lʼaccetta, allora consideralo come un estraneo, pagano e peccatore. 18 Vi dico questo: qualsiasi cosa legate in terra è legata in cielo, e qualsiasi cosa sciogliete in terra, sarà sciolta in cielo.

19 Vi dirò di più: se due di voi sʼaccordano qui sulla terra per domandare qualcosa in preghiera a mio Padre che è in cielo, egli gliela concederà.

20 Perché se due o tre si riuniscono nel mio nome, io sarò fra loro».

21 Poi Pietro sʼavvicinò a Gesù e gli domandò: «Signore, quante volte devo perdonare un fratello che mi ha fatto un torto? Fino a sette volte?»

22 «No», rispose Gesù. «Non solo fino a sette volte, ma fino a settanta volte sette!»

23 «Il Regno dei Cieli può essere paragonato a un re che decise di aggiornare i suoi conti. 24 Tirate le somme, gli fu portato uno dei suoi debitori che gli doveva circa diecimila monete dʼoro. 25 Lʼuomo non poteva pagare, così il re ordinò che, per saldare il debito, fosse venduto lui, la moglie, i suoi figli e tutto ciò che possedeva.

26 Ma lʼuomo si gettò in terra davanti al re, il viso nella polvere, e implorò: “Oh Signore, abbi pazienza, e pagherò tutto!”

27 Allora il re ebbe compassione di lui, lo lasciò andare e gli condonò il debito.

28 Ma quando lʼuomo lasciò il re, andò da un altro che gli doveva una piccola somma, lo afferrò per la gola e glʼingiunse di pagare immediatamente.

29 Lʼuomo si buttò a terra davanti a lui e lo scongiurò di dargli un poʼ di tempo. “Abbi pazienza e ti pagherò!” implorava.

30 Ma lʼaltro non volle aspettare. Lo fece arrestare e rinchiudere in prigione, finché non avesse pagato tutto il debito.

31 Gli amici dellʼuomo imprigionato videro queste cose e ne furono molto dispiaciuti. Andarono dal re e gli raccontarono tutto ciò che era accaduto. 32 Allora il re chiamò lʼuomo che aveva perdonato: “Uomo malvagio! Poco fa ti ho condonato lʼenorme debito che avevi, soltanto perché me lo hai chiesto. 33 Non avresti potuto avere pietà di quellʼuomo, come io ne ho avuta di te?”

34 Poi, fuori di sé per la collera, il re consegnò lʼuomo agli aguzzini finché non pagò fino allʼultimo centesimo. 35 Così agirà verso di voi mio Padre che è in cielo, se rifiutate di perdonare di cuore i vostri fratelli e sorelle».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 18

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor

1Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

– Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?

Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi le-a zis:

– Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor! Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic! Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Gheenei[a]!

Pilda cu oaia rătăcită

10 Vedeţi să nu cumva să-l dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! 11 (Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)[b]

12 Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită? 13 Şi dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit! 14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre aceşti micuţi.

Dacă semenul tău păcătuieşte (împotriva ta)

15 Dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta)[c], du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”[d]. 17 Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii[e]. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri[f] şi ca un colector de taxe.

18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.[g]

19 Din nou, (adevărat)[h] vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. 20 Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!

Pilda cu sclavul nemilostiv

21 Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat:

– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?

22 Isus i-a răspuns:

– Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte[i].

23 De aceea, Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi[j]. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26 Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat şi i-a zis:

– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot!

27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, aşa că l-a lăsat şi i-a iertat datoria.

28 După ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari[k]. El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis:

– Plăteşte ce-mi datorezi!

29 Atunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis:

– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti!

30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator. 31 Când confraţii acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis:

– Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, aşa cum am avut milă şi eu de tine?

34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.

35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertaţi fiecare, din inimă, pe fratele vostru.

Footnotes

  1. Matei 18:9 Vezi nota de la 5:22
  2. Matei 18:11 Cele mai importante mss nu conţin acest verset
  3. Matei 18:15 Cele mai importante mss nu conţin aceste cuvinte
  4. Matei 18:16 Vezi Deut. 19:15
  5. Matei 18:17 Vezi nota de la 16:18
  6. Matei 18:17 Lit.: dintre păgâni (sau: dintre necredincioşi)
  7. Matei 18:18 Vezi nota de la 16:19
  8. Matei 18:19 Unele mss nu conţin acest cuvânt
  9. Matei 18:22 Sau: până la şaptezeci şi şapte; sau: de câte ori este nevoie.
  10. Matei 18:24 O sumă imensă, intenţionat exagerată: zeci de milioane de denari (un talant avea aproximativ 6.000 de denari); pentru denar vezi nota de la 20:2
  11. Matei 18:28 O sumă infimă, comparativ cu precedenta; pentru denar vezi nota de la 20:2