Asante Twi Contemporary Bible

Ɔsɛnkafoɔ 1:1-18

Biribiara Yɛ Adehuhuo

1Yeinom ne nsɛm a Ɔsɛnkafoɔ, ɔhene Dawid babarima a ɔyɛ ɔhene wɔ Yerusalem seɛ:

2“Ahuhudeɛ! Ahuhudeɛ!”

Ɔsɛnkafoɔ no na ɔseɛ.

“Ahuhudeɛ mu ahuhudeɛ

Biribiara yɛ ahuhudeɛ.”

3Ɛdeɛn na onipa nya firi nʼadwumayɛ nyinaa mu?

Deɛn na ɔnya firi deɛ enti ɔkum ne ho yɛ no awia so no?

4Awoɔ ntoatoasoɔ ba na ɛkɔ,

nanso asase tim hɔ daa.

5Owia pue na owia kɔtɔ,

na ɛyɛ ntɛm kɔ deɛ ɛpue firiiɛ hɔ.

6Mframa bɔ kɔ anafoɔ fam

na ɛdane hwɛ atifi fam;

ɛkyinkyini kɔ baabiara

na ɛsane bɔ fa ne kwan so.

7Nsubɔntene nyinaa tene kɔgu ɛpo mu,

nanso ɛpo nyɛ ma da.

Baabi a nsubɔntene no firie no

ɛhɔ na wɔsane kɔ bio.

8Biribiara yɛ ɔbrɛ

a ɛboro deɛ obi bɛka soɔ.

Ani nhwɛ adeɛ nwie da

na aso nso ntie nsɛm mma ɛmmu so da.

9Deɛ aba no bɛba bio,

deɛ wɔayɛ no, wɔbɛyɛ bio;

adeɛ foforɔ biara nni owia yi ase.

10Biribi wɔ hɔ a wɔbɛtumi aka wɔ ho sɛ:

“Hwɛ! Yei yɛ ade foforɔ” anaa?

Ɛwɔ hɔ dada firi tete nteredee;

ɛwɔ hɔ ansa na wɔwoo yɛn.

11Wɔnnkae tetefoɔ no,

na wɔn a wɔnnya nnwoo wɔn no nso

wɔn a wɔbɛdi wɔn akyi no

renkae wɔn.

Nimdeɛ Yɛ Ahuhudeɛ

12Me, Ɔsɛnkafoɔ, na meyɛ Israelhene wɔ Yerusalem. 13Metuu me ho sii hɔ sɛ mede nimdeɛ bɛsua ayɛ nhwehwɛmu wɔ biribiara a wɔyɛ no owia yi ase ho. Adesoa duruduru bɛn na Onyankopɔn de ato adasamma soɔ yi! 14Mahunu biribiara a wɔyɛ no owia yi ase; ne nyinaa nka hwee, ɛte sɛ deɛ obi de mmirika taa mframa.

15Deɛ akyea no, wɔntumi ntene;

na deɛ ɛnni hɔ no, wɔntumi nkan.

16Mekaa wɔ me ho sɛ, “Hwɛ, manyini na manya nimdeɛ bebree asene obiara a watena Yerusalem ahennwa so ansa na merebɛdi adeɛ. Manya nhunumu ne nimdeɛ mu osuahunu.” 17Afei, meyɛɛ mʼadwene sɛ mɛhwehwɛ na mate nimdeɛ ase, ɛne abɔdamsɛm ne nkwaseasɛm. Nanso mehunuu sɛ yei nso te sɛ deɛ obi di mmirika taa mframa.

18Nimdeɛ bebree de awerɛhoɔ na ɛba;

nyansa bebree de ahohiahia bebree ba.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1:1-18

1Cuvintele oratorului1-2, 12 Ebr.: qohelet, termen cu sens nesigur. Gr.: ekklesiastes, termen care arată înspre o persoană care vorbește în fața unei adunări (gr.: ekklesia; ebr.: qahal); sau conducător al adunării., fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deșertăciunea existenței

2O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.

O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!

3Ce câștig are omul din toată osteneala

pe care o depune sub soare?

4O generație trece și apoi altă generație vine,

dar pământul rămâne mereu în picioare.

5Soarele răsare și apune,

grăbindu‑se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

6Vântul se îndreaptă spre sud

și se întoarce spre nord.

Vântul se întoarce din nou, umblă

și revine la circuitul său.

7Toate râurile curg spre mare,

fără să o umple însă;

râurile se întorc de unde au plecat,

doar ca să pornească iarăși de acolo.

8Toate lucrurile sunt obositoare,

cum nu se poate spune,

dar ochiul nu se satură să privească,

așa cum nici urechea nu se satură să asculte.

9Ce a fost va mai fi,

iar ce s‑a făcut se va mai face.

Nu este nimic nou sub soare!

10Este vreun lucru despre care cineva poate zice:

„Vezi lucrul acesta? Este nou!“?

Totuși, el exista demult,

încă din veacurile dinaintea noastră.

11Nu a rămas nicio amintire despre oamenii de demult,11 Textul sugerează că poate fi vorba și despre lucrurile sau evenimentele de la început.

tot așa cum nici cei ce vor urma

nu se vor mai păstra în amintirea

celor ce vor veni după ei.

Deșertăciunea înțelepciunii

12Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13Mi‑am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce este înfăptuit sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 14Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.

15Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,

iar ce lipsește nu poate fi numărat.

16I‑am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi‑am mărit și mi‑am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.“ 17Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia, dar mi‑am dat seama că și aceasta este goană după vânt.

18Căci unde este multă înțelepciune, este și multă supărare

și cu cât este mai multă cunoștință,

cu atât este mai multă mâhnire.