Nehemia 13 – AKCB & NTLR

Akuapem Twi Contemporary Bible

Nehemia 13:1-31

Nehemia Nsesɛw Foforo A Etwa To

1Da no ara, bere a wogu so rekenkan Mose Nhoma no, ɔmanfo no huu asɛm bi a ɛka se, ɛnsɛ sɛ wɔma Amonni anaa Moabni kwan ma ɔkɔ Onyankopɔn aguabɔ ase. 2Ase ne sɛ, bere a Israelfo fii Misraim no, wɔne wɔn anni no yiye. Mmom, wɔbɔɔ Balaam paa sɛ ɔnnome wɔn, nanso yɛn Nyankopɔn dan nnome no ma ɛyɛɛ nhyira. 3Wɔkenkan saa mmara no wiee no, wɔpam ananafo no nyinaa fii aguabɔ no ase.

4Ansa na saa asɛm yi rebesi no, na ɔsɔfo Eliasib a woyii no sɛ ɔnyɛ Onyankopɔn Asɔredan no adekoradan sohwɛfo no a na ɔsan yɛ Tobia busuani no, 5adan adekoradan kɛse no bi mu de ahyɛ Tobia nsa. Na anka saa dan no mu na wɔkora atoko afɔrebɔde, aduhuam, Asɔredan no nkuku ne nkaka ne atoko ntotoso du du, nsa foforo, ngo ne kyɛfa sononko a wɔahyɛ sɛ wɔmfa mma asɔfo. Na Mose ahyɛ sɛ saa afɔrebɔde no yɛ Lewifo, nnwontofo ne aponanohwɛfo no de.

6Saa bere no, na minni Yerusalem. Na masan kɔ Babiloniahene Artasasta nkyɛn wɔ nʼahenni afe a ɛto so aduasa abien so. Akyiri no na ɔmaa me kwan sɛ mensan mmra. 7Mibeduu Yerusalem, na metee bɔne a Eliasib ayɛ, sɛ ɔde Onyankopɔn Asɔredan adiwo dan bi ama Tobia no, 8ɛtɔɔ me so, na miyii Tobia nneɛma a ɛwɔ dan no mu no nyinaa gui. 9Afei mehyɛe sɛ, wonnwira adan no nyinaa ho, na mede Awurade Asɔredan no nkuku ne nkaka no, atoko afɔrebɔde ne aduhuam no san beguu mu.

10Mesan huu sɛ wɔmfaa nea ɛsɛ sɛ Lewifo no nya no mmaa wɔn ɛ, enti na wɔne nnwontofo no a ɛsɛ sɛ wɔhwɛ ɔsom no so no asan akɔyɛ adwuma wɔ wɔn mfuw mu. 11Ɛhɔ ara na mekɔɔ ntuanofo no nkyɛn, kobisaa wɔn se, “Adɛn nti na moayi mo ani afi Onyankopɔn Asɔredan no so?” Na mefrɛɛ Lewifo no nyinaa ma wɔsan bae, de wɔn tuatuaa nnwuma a ɛsɛ sɛ wɔyɛ ano.

12Na bio, Yudafo nyinaa fii ase de wɔn atoko ntotoso du du, nsa foforo ne ngo baa Asɔredan no adekoradan no mu. 13Na mede adekoradan no hyɛɛ ɔsɔfo Selemia, mmara no kyerɛkyerɛfo Sadok ne Lewifo no mu baako a wɔfrɛ no Pedaia nsa sɛ wɔnhwɛ so. Na miyii Sakur babarima Hanan a ɔyɛ Matania nena sɛ wɔn boafo. Na saa mmarima yi wɔ din pa, na wɔn adwuma ne sɛ wɔde nokware bɛkyɛ nneɛma ama wɔn mfɛfo Lewifo no.

14Kae saa ade pa yi yɛ, me Nyankopɔn, na mma wo werɛ mfi nea mifi nokwaredi mu ayɛ nyinaa de ama me Nyankopɔn Asɔredan no.

15Da koro Homeda bi, mihuu Yuda mmarima bi sɛ wɔretiatia wɔn nsakyiamoa so. Na wɔrehyehyɛ atoko afiafi wɔ wɔn mfurum so de aba. Na saa da no, na wɔde wɔn nsa, bobe aba, borɔdɔma ne nnɔbae bebree reba Yerusalem abɛtɔn. Na mekaa wɔn anim sɛ, wɔretɔn wɔn nnɔbae homeda. 16Na mmarima bi nso fi Tiro a wɔde nsumnam ne aguade ahorow bebree aba. Na wɔretɔn no Homeda ama Yudafo wɔ Yerusalem fie ankasa! 17Ɛno nti, mekɔɔ Yuda ntuanofo no so kobisaa wɔn se, “Adɛn nti na mode saa bɔne yi gu homeda ho fi? 18Munnim sɛ mo agyanom yɛɛ saa bi no nti na yɛn Nyankopɔn de saa ɔhaw a ɛwɔ yɛn so mprempren yi brɛɛ yɛn ne yɛn kurow yi? Gu a moregu Homeda no ho fi ntraso mprempren no bɛma abufuwhyew aba Israelfo so.”

19Na afei, mehyɛɛ sɛ, efi saa bere no rekɔ, Fida biara anwummere, wɔntoto kurow no apon mu a wommmue ara kosi sɛ Homeda no betwa mu. Bio, memaa mʼankasa mʼasomfo kɔwɛn apon no, sɛnea wɔrentumi mfa aguade mma homeda no. 20Aguadifo ne nsaanodwumayɛfo a wɔde aguade ahorow ba no soɛɛ wɔ Yerusalem mfikyiri pɛnkoro anaa mprenu. 21Nanso mekasa kyerɛɛ wɔn anibere so se, “Dɛn na motete ɔfasu yi akyi reyɛ? Sɛ moyɛ saa bio a, mɛkyere mo!” Efi hɔ no, wɔamma Yerusalem wɔ Homeda bio. 22Na mehyɛɛ Lewifo no sɛ, wonnwira wɔn ho, na wɔnnwɛn apon no sɛnea Homeda no kronkronyɛ no bɛka hɔ.

Kae saa ade pa yi yɛ nso, me Nyankopɔn, na wʼadɔe kɛse a ɛnsa da no nti, hu me mmɔbɔ.

23Saa bere koro no ara mu, mihuu sɛ Yuda mmarima no bi awareware mmaa a wofi Asdod, Amon ne Moab. 24Na nea na enye koraa ne sɛ, na wɔn mma no mu fa ka Asdod ne nnipa foforo bi kasa a na wontumi nka Yudafo kasa no koraa. 25Enti mekɔɔ wɔn so kɔdomee wɔn. Mehwee wɔn mu bi, tutuu wɔn tinwi. Mema wɔkaa ntam wɔ Awurade anim sɛ, wɔremma wɔn mma ne abosonsomfo a wɔwɔ asase no so nni aware. 26Mibisae se, “Ɛnyɛ eyi bi pɛpɛɛpɛ na ɛde Israelhene Salomo kɔɔ bɔne mu no?” Na wode ɔman biara so hene toto ne ho a, ɛnyɛ yiye. Onyankopɔn dɔɔ no, na osii no hene wɔ Israel nyinaa so. Nanso ɔno mpo ananafo aware de no kɔɔ bɔne mu. 27Dɛn na ɛhaw mo ma modwene sɛ mobɛware ananafo mmea, na monam so ayɛ bɔne a ɛte saa, na munni Onyankopɔn nokware?

28Esiane sɛ ɔsɔfopanyin Eliasib babarima Yoiada aware Horonni Sanbalat babea nti, mepam no fii mʼanim.

29Kae wɔn, me Nyankopɔn, efisɛ wɔagu asɔfodwuma, asɔfo ne Lewifo bɔhyɛ ne ntam no ho fi.

30Enti miguu biribiara a ɛyɛ ananasɛm, na mede nnwuma hyehyɛɛ asɔfo ne Lewifo nsa, hwɛɛ sɛ obiara nim nʼadwuma. 31Mehwɛɛ nso sɛ, nnyina a ɛba afɔremuka so no nso bɛba mmere a ɛsɛ mu, na afei wobegye otwa a edi kan no mu nnɔbae de abrɛ asɔfo no.

Kae eyi na dom me, me Nyankopɔn.

Nouă Traducere În Limba Română

Neemia 13:1-31

Ultimele reforme ale lui Neemia

1În ziua aceea, s‑a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise și s‑a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu, 2deoarece nu i‑au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine și cu apă, ci l‑au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să‑i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. 3Când au auzit ce spune Legea, i‑au separat de Israel pe toți cei de origine mixtă.

Reforma morală aprofundată

4Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care fusese pus responsabil cu cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia, 5îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obișnuia mai demult să se pună darurile de mâncare, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâne, din must și din ulei, care era rânduită leviților, cântăreților și portarilor, precum și contribuția pentru preoți. 6Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului6 Împăratul persan purta acest titlu, precum și pe cel de împărat al Asiriei.. După o vreme i‑am cerut împăratului învoire 7și am venit la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care‑l făcuse Eliașib, pregătindu‑i lui Tobia o încăpere în curțile Casei lui Dumnezeu. 8M‑am supărat foarte tare și am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia. 9Am dat porunci să se curățească încăperile și am pus iarăși acolo obiectele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.

10Am mai aflat că leviților nu li se dăduseră părțile cuvenite, astfel încât leviții și cântăreții care făceau lucrarea se întorseseră fiecare în grabă la moșia lui. 11I‑am mustrat pe dregători, zicându‑le: „De ce ați părăsit Casa lui Dumnezeu?“ Apoi i‑am adunat pe leviți și pe cântăreți și i‑am pus din nou la locurile lor. 12Atunci toți cei din Iuda au adus în magazii zeciuiala din grâne, din must și din ulei. 13I‑am numit responsabili peste magazii pe preotul Șelemia, pe scribul Țadok, pe Pedaia, unul dintre leviți, iar pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, l‑am pus ca ajutor al lor, căci aceștia erau considerați demni de încredere. Ei erau responsabili să împartă fraților lor bunurile.

14„Adu‑Ți aminte de mine pentru aceasta, Dumnezeul meu, și nu‑mi uita faptele pe care le‑am făcut pentru Casa lui Dumnezeu și pentru rânduielile de acolo!“

15Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat și i‑am mustrat chiar în ziua în care își vindeau mâncarea. 16Mai erau și niște tyrieni care locuiau acolo și care aduseseră pește și tot felul de mărfuri. Ei le vindeau în Ierusalim fiilor lui Iuda în ziua de Sabat. 17I‑am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându‑le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, profanând ziua de Sabat? 18Oare nu așa au făcut și părinții voștri, astfel încât Dumnezeul nostru a adus asupra noastră și asupra cetății acesteia tot necazul acesta? Profanând Sabatul nu faceți decât să aduceți mânie împotriva lui Israel!“

19Când s‑a lăsat întunericul peste porțile Ierusalimului, înainte de Sabat, am poruncit să fie închise porțile. Le‑am spus să nu le deschidă până după Sabat. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu se mai aducă poveri în ziua de Sabat. 20Negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată sau de două ori. 21I‑am mustrat, zicându‑le: „De ce ați înnoptat înaintea zidului? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci n‑au mai venit în ziua de Sabat. 22Le‑am zis leviților care se curățiseră să vină să păzească porțile, ca să sfințească22 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ziua de Sabat.

„Adu‑Ți aminte de mine și pentru aceasta, Dumnezeul meu, și îndură‑Te de mine, după marea Ta îndurare!“

Condamnarea căsătoriilor mixte

23Tot în zilele acelea i‑am văzut pe iudeii care se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite. 24Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodită și nu știau să vorbească iudaica24 Sau: ebraică., ci doar limba unui popor sau a altuia. 25I‑am mustrat, i‑am blestemat, i‑am lovit pe unii dintre bărbați și le‑am smuls părul. I‑am pus să jure pe Dumnezeu, zicând: „Să nu vă măritați fiicele cu fiii lor și să nu luați de soții pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă! 26Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate neamurile și era iubit de Dumnezeul lui. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul. Totuși, femeile străine l‑au făcut și pe el să păcătuiască. 27Și acum trebuie să mai auzim și despre voi că săvârșiți acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu‑vă cu femei străine?“

28Unul dintre fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l‑am izgonit de la mine.

29„Adu‑Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoția și legământul preoților și al leviților!“

30I‑am curățit pe preoți și pe leviți de orice străin și i‑am așezat la îndatoririle lor, pe fiecare în slujba lui. 31Am mai făcut rânduială atât cu privire la lemnele aduse ca ofrandă, la vremuri hotărâte, cât și cu privire la primele roade.

„Adu‑Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“