2 Cronici 24:1-27, 2 Cronici 25:1-28 NTLR

2 Cronici 24:1-27

Domnia lui Ioaș peste Iuda

(2 Regi 11:21–12:16)

Ioaș era în vârstă de șapte ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Țibia și era din Beer-Șeba. Ioaș a făcut ce este drept în ochii Domnului, în toate zilele preotului Iehoiada. Iehoiada i‑a ales două soții și astfel lui Ioaș i s‑au născut fii și fiice.

După aceea, Ioaș s‑a hotărât în inima lui să restaureze Casa Domnului. A pus împreună preoții și leviții și le‑a zis: „Duceți‑vă în cetățile lui Iuda și strângeți de la tot Israelul darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniți‑vă degrabă însărcinarea!“

Dar leviții nu s‑au grăbit. Regele l‑a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, și i‑a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim contribuția rânduită de Moise, robul Domnului, și de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu și au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte ale Casei Domnului.“

La porunca regelui, au făcut un cufăr și l‑au pus afară, la poarta Casei Domnului. Apoi au dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca oamenii să aducă Domnului contribuția rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie. Toate căpeteniile și întregul popor și‑au adus contribuția cu bucurie, până când cufărul s‑a umplut. Ori de câte ori cufărul era dus de către leviți la cei puși responsabili de rege, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbașul preotului conducător și goleau cufărul. Apoi leviții îl luau și îl duceau înapoi la locul lui. Așa făceau în fiecare zi și astfel au strâns mult argint. Apoi regele și Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de slujire la Casa Domnului, iar aceștia angajau zidari și tâmplari care să restaureze Casa Domnului, precum și lucrători în fier și în bronz care să repare Casa Domnului.

Lucrătorii s‑au apucat de treabă și astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare și au consolidat‑o. Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut obiecte pentru Casa Domnului, obiecte pentru slujire și pentru arderile‑de‑tot, cupe, precum și alte lucruri de aur și de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s‑au adus continuu arderi‑de‑tot la Casa Domnului.

Iehoiada a murit, bătrân și sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani. L‑au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse numai bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la Casa Lui.

Apostazia lui Ioaș

(2 Regi 12:17-21)

După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s‑au plecat înaintea regelui. Atunci regele a ascultat de ei. Au părăsit Casa Domnului, Dumnezeul părinților lor, au slujit așerelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovății a lor. Domnul le‑a trimis profeți ca să‑i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte.

Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului și le‑a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce ați încălcat poruncile Domnului? Nu veți reuși! Fiindcă L‑ați părăsit pe Domnul, și El vă va părăsi!»“ Ei însă au uneltit împotriva lui și, la porunca regelui, l‑au omorât cu pietre în curtea Casei Domnului. Regele Ioaș nu și‑a amintit de tot binele pe care i l‑a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, și i‑a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „Domnul să vadă și să judece!“

Un an mai târziu23 Sau: În primăvară., armata Aramului s‑a suit împotriva lui Ioaș. Ei au venit în Iuda și la Ierusalim și au nimicit din țară toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis‑o în întregime regelui din Damasc. Chiar dacă armata Aramului a venit cu un mic număr de oameni, Domnul a dat în mâinile lor armata mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceștia Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Și astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaș.

Când arameii au plecat de la el, l‑au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada, și l‑au ucis în patul lui. El a murit și a fost înmormântat în Cetatea lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormintele regilor. Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad, fiul amonitei Șimat, și Iehozabad, fiul moabitei Șimrit. Cele privitoare la fiii săi, la numeroasele rostiri despre el și la restaurarea Casei lui Dumnezeu, iată că sunt scrise în „Relatarea Cărții Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amația.

Read More of 2 Cronici 24

2 Cronici 25:1-28

Domnia lui Amația peste Iuda

(2 Regi 14:1-14, 17-20)

Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. El a făcut ce este drept în ochii Domnului, dar nu din toată inima. După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele. Totuși, pe fiii lor nu i‑a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“4 Vezi Deut. 24:16.

Amația i‑a strâns pe cei din Iuda și a așezat tot Iuda și Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i‑a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la război și să mânuiască lancea și scutul. El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți6, 9 Aproximativ 3 t. de argint.

Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i‑a zis:

– Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim! Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.

Amația l‑a întrebat pe omul lui Dumnezeu:

– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i‑am dat cetei lui Israel?

Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns:

– Domnul poate să‑ți dea mult mai mult decât atât.

Amația și‑a separat oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s‑au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s‑au întors acasă înfuriați. Amația s‑a pregătit și și‑a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir. Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i‑au urcat pe vârful unei stânci, de unde i‑au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.

Între timp, ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet‑Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.

După ce a venit de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i‑a pus ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.

Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Amația și i‑a trimis un profet care i‑a zis:

– De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu‑și pot elibera propriul popor din mâna ta?

În timp ce vorbea, regele i‑a zis:

– Te‑am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește‑te! De ce vrei să fii lovit?

Profetul s‑a oprit, dar a zis:

– Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.

După ce s‑a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis la Ioaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând:

– Vino să ne confruntăm!

Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:

– Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s‑a înălțat inima, mândrindu‑te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?

Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să‑i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră dumnezeii Edomului. Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda. Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș și l‑a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți23 Aproximativ 200 m.. A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria. Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel?“ De când Amația s‑a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l‑au omorât acolo. L‑au adus pe cai și l‑au înmormântat alături de părinții săi în cetatea lui Iuda.

Read More of 2 Cronici 25