2 Cronici 16:1-14, 2 Cronici 17:1-19, 2 Cronici 18:1-27 NTLR

2 Cronici 16:1-14

Asa cere ajutor de la Aram

(1 Regi 15:17-24)

În al treizeci și șaselea an al domniei lui Asa, Bașa, regele lui Israel, s‑a suit împotriva lui Iuda. El a fortificat Rama, ca să nu dea voie nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa, regele lui Iuda. Asa a luat argintul și aurul din vistieriile Casei Domnului și din vistieriile palatului regelui și le‑a trimis lui Ben‑Hadad, regele Aramului, care locuia în Damasc, zicându‑i: „Să fie un legământ între mine și tine, așa cum a fost între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit argint și aur. Du‑te deci și rupe legământul tău cu Bașa, regele lui Israel, ca el să se retragă dinaintea mea.“

Ben‑Hadad a ascultat de regele Asa și i‑a trimis pe conducătorii oștirilor sale împotriva cetăților lui Israel. Ei au cucerit cetățile Iyon, Dan, Abel-Maim4 Cunoscută și drept Abel Bet‑Maaca., precum și toate cetățile-hambare din Neftali. Când Bașa a auzit acest lucru, a încetat să mai fortifice Rama și a oprit lucrarea. Atunci regele Asa i‑a pus pe toți cei din Iuda să ia pietrele și lemnele folosite de Bașa la fortificarea Ramei. El le‑a folosit la fortificarea Ghevei și a Mițpei.

În vremea aceea, văzătorul Hanani a venit la Asa, regele lui Iuda, și i‑a zis: „Pentru că te‑ai sprijinit pe regele Aramului și nu te‑ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat armata regelui Aramului din mâna ta! Nu aveau cușiții8 Vezi nota de la 12:3. și libienii o armată numeroasă, cu care și cu foarte mulți călăreți? Și totuși, pentru că te‑ai încrezut în Domnul, El i‑a dat în mâna ta. Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să‑i întărească pe cei a căror inimă este devotată Lui. Ai lucrat ca un nebun în această privință și de aceea, de acum încolo, vei avea parte de războaie!“

Asa s‑a mâniat pe văzător și l‑a aruncat în temniță10 Sau: l‑a pus în butuci., căci era foarte furios pe acesta. În același timp, Asa îi chinuia și pe unii din popor. Faptele lui Asa, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“. În al treizeci și nouălea an al domniei sale, Asa a avut o boală de picioare, iar suferința i‑a fost foarte mare. Dar chiar și în boala sa, el nu L‑a întrebat pe Domnul, ci pe doctori.

Asa a adormit alături de părinții săi, murind în al patruzeci și unulea an al domniei sale. L‑au înmormântat în mormântul pe care și l‑a săpat în Cetatea lui David. L‑au așezat pe un pat umplut cu mirodenii și cu felurite miresme preparate din uleiuri și au făcut, în cinstea lui, un foc foarte mare.

Read More of 2 Cronici 16

2 Cronici 17:1-19

Domnia lui Iehoșafat peste Iuda

În locul lui Asa a domnit fiul său Iehoșafat. El s‑a întărit împotriva lui Israel. A pus trupe în toate cetățile fortificate ale lui Iuda și a plasat garnizoane atât în Iuda, cât și în cetățile lui Efraim, care fuseseră cucerite de tatăl său, Asa. Domnul a fost cu Iehoșafat, căci el a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David și nu i‑a căutat pe baali3 Baal era zeul canaanit al fertilității care putea avea diferite aspecte regionale; [peste tot în carte]., ci L‑a căutat pe Dumnezeul tatălui său și a urmat poruncile Lui, fără să săvârșească faptele lui Israel. Domnul a întărit regatul sub conducerea lui. Toți cei din Iuda îi aduceau daruri lui Iehoșafat și el a avut parte de multă bogăție și glorie. Inima lui a fost plină de râvnă pentru căile Domnului, îndepărtând din Iuda chiar și înălțimile și așerele.

În al treilea an al domniei sale, Iehoșafat i‑a trimis în cetățile lui Iuda pe Ben‑Hail, pe Obadia, pe Zaharia, pe Netanel și pe Micaia, căpeteniile sale, ca să învețe poporul. Împreună cu ei erau următorii leviți: Șemaia, Netania, Zebadia, Asael, Șemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia și Tob‑Adonia, precum și preoții Elișama și Iehoram. Ei i‑au învățat pe cei din Iuda din Cartea Legii Domnului, pe care o aveau cu ei. Au străbătut toate cetățile lui Iuda și au învățat poporul.

Groaza Domnului a venit peste toate regatele țărilor din jurul lui Iuda, astfel că ele nu s‑au războit cu Iehoșafat. Niște filisteni i‑au adus lui Iehoșafat daruri și un tribut în argint, iar niște arabi i‑au adus turme: șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi.

Iehoșafat a ajuns pe culmea cea mai înaltă a măririi. El a zidit în Iuda fortărețe și cetăți-hambare. Avea multe proprietăți în cetățile lui Iuda. La Ierusalim avea ostași, războinici viteji. Acesta este numărul lor, potrivit familiilor părinților lor:

Din Iuda, căpeteniile peste mii erau:

căpetenia Adna, însoțit de trei sute de mii14-18 Sau: unități. de războinici viteji;

alături de el era căpetenia Iehohanan, însoțit de două sute optzeci de mii de oameni,

și Amasia, fiul lui Zicri, un voluntar în slujba Domnului, însoțit de două sute de mii de războinici viteji;

din Beniamin:

Eliada, un războinic viteaz, însoțit de două sute de mii de oameni înarmați cu arcuri și scuturi;

alături de el era Iehozabad, însoțit de o sută optzeci de mii de oameni înarmați pentru război.

Aceștia erau cei aflați în slujba regelui, în afară de cei puși de rege în cetățile fortificate de pe tot cuprinsul lui Iuda.

Read More of 2 Cronici 17

2 Cronici 18:1-27

Micaia profețește împotriva lui Ahab

(1 Regi 22:1-28)

Când Iehoșafat a ajuns să aibă multă bogăție și glorie, el s‑a încuscrit cu Ahab. După mai mulți ani, Iehoșafat a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el o mulțime de oi și de boi. Apoi l‑a îndemnat să se suie împreună împotriva Ramotului Ghiladului.

Ahab, regele lui Israel, l‑a întrebat pe Iehoșafat, regele lui Iuda:

– Vei merge cu mine împotriva Ramotului Ghiladului?

Iehoșafat i‑a zis:

– Eu și cu tine vom fi una, iar poporul meu ca poporul tău. Voi merge cu tine la război.

Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel:

– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.

Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat:

– Să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț?

Ei au răspuns:

– Suie‑te! Dumnezeu îl va da în mâna regelui.

Dar Iehoșafat a zis:

– Nu mai este aici niciun alt profet al Domnului, ca să‑l putem întreba?

Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat:

– Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci tot timpul7 Lit.: ci toate zilele lui. numai rău: este Micaia, fiul lui Imla.

Iehoșafat a zis:

– Să nu vorbească regele așa.

Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar8 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale. și a zis:

– Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla!

Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge! Domnul îl va da în mâna regelui.“

Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia:

– Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!

Micaia i‑a răspuns:

– Viu este Domnul că voi vorbi ceea ce va spune Dumnezeul meu.

Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat:

– Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm?

El i‑a răspuns:

– Suiți‑vă și învingeți! Vor fi dați în mâinile voastre.

Regele i‑a zis:

– De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?

Atunci el a zis:

– Am văzut tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n‑au păstor, iar Domnul a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“

Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat:

– Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?

Micaia a zis:

– Ascultați deci Cuvântul Domnului! L‑am văzut pe Domnul, șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare la dreapta și la stânga Lui. Și Domnul a întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel. Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înaintea Domnului și I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebat Domnul. „Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ Și Domnul i‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“ Și acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.

Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis:

– Pe unde a ieșit Duhul Domnului23 Sau: duhul de la Domnul de la mine ca să‑ți vorbească?

Micaia a răspuns:

– Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi!

După aceea, regele lui Israel a zis:

– Luați‑l pe Micaia, duceți‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, și spuneți‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“

Dar Micaia a zis:

– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine!

Apoi a zis:

– Să auziți, toate popoarele!

Read More of 2 Cronici 18