Thành Sô-đôm và Gô-mo Bị Tiêu Diệt
1Tối hôm ấy, hai thiên sứ đến cổng thành Sô-đôm và gặp Lót đang ngồi tại đó. Thấy họ đến, Lót đứng dậy nghênh đón và sấp mình xuống đất.19:1 Cúi sát mặt xuống đất 2Lót mời: “Thưa hai ngài, kính mời hai ngài đến nhà tôi nghỉ tạm đêm nay. Sáng mai, hai ngài có thể dậy sớm lên đường.”
Họ đáp: “Cám ơn ông, tối nay chúng tôi ở ngoài phố cũng được.”
3Vì Lót sốt sắng mời mọc nên rốt cuộc họ về nhà Lót. Lót dọn tiệc lớn khoản đãi, có cả bánh không men. 4Nhưng trước khi họ chuẩn bị đi nghỉ thì những người đàn ông Sô-đôm, từ trẻ đến già, của khắp thành lũ lượt kéo đến vây quanh nhà. 5Chúng gọi Lót ra chất vấn: “Hai người khách vào nhà anh khi tối ở đâu? Đem họ ra cho chúng ta hành dâm!”
6Lót ra khỏi nhà, sập cửa lại, 7và nói với họ: “Anh em ơi, đừng làm điều ác đó! 8Tôi có hai con gái chưa chồng. Tôi sẽ dẫn chúng ra cho anh em muốn làm gì mặc ý; nhưng xin đừng làm hại hai người kia, vì họ đã đến tá túc dưới mái nhà tôi.”
9Bọn chúng nói: “Lui ra! Tên này đến đây kiều ngụ mà nay dám giở giọng quan tòa! Ta phải xử tội mày nặng hơn hai người kia!” Chúng xông lên ép Lót vào cửa và làm cửa gần bật tung.
10Nhưng hai thiên sứ đưa tay kéo Lót vào nhà, đóng cửa lại, 11và làm cho đoàn dân Sô-đôm đang vây quanh bị mù mắt, tìm cửa vào không được.
12Hai thiên sứ hỏi Lót: “Gia đình ông đủ mặt ở đây chưa? Hãy đem con rể, con trai, con gái, và người nhà ra khỏi đây lập tức. 13Chúng ta sắp tiêu diệt thành, vì tiếng kêu ai oán đã thấu đến tai Chúa Hằng Hữu nên Ngài sai chúng ta xuống thực thi án phạt.”
14Lót chạy ra báo tin cho hai rể hứa: “Hai con phải đi khỏi thành ngay! Chúa Hằng Hữu sắp tiêu diệt thành này.” Nhưng hai người ấy tưởng Lót nói đùa.
15Trời gần sáng, hai thiên sứ hối thúc Lót: “Nhanh lên! Hãy đem vợ và hai con gái ra khỏi đây lập tức, kẻo ông bị tiêu diệt chung với thành này!”
16Thấy Lót chần chờ, hai thiên sứ nắm tay Lót và vợ con ông, kéo ngay ra khỏi thành, đưa đến chỗ an toàn, vì Chúa Hằng Hữu thương xót họ. 17Một thiên sứ bảo họ: “Chạy nhanh lên kẻo mất mạng! Đừng ngoảnh lại hay ngừng lại bất cứ đâu ở đồng bằng. Hãy trốn ngay lên núi, kẻo bị vạ lây!”
18Lót thưa: “Ôi, thưa ngài, không được đâu. 19Hai ngài đã thương tình cứu mạng tôi, nhưng tôi sợ chạy lên núi không kịp. Tai họa ấy xảy ra, tôi làm sao thoát chết? 20Nhìn kìa, có một thành nhỏ gần đây. Xin cho tôi đến ẩn náu trong thành nhỏ đó. Như thế, tôi mới mong bảo toàn mạng sống.”
21Thiên sứ đáp: “Được, ta chấp thuận lời ông xin và không tiêu diệt thành nhỏ đó đâu. 22Phải nhanh lên, vì ta không hành động được cho đến khi ông vào thành đó.” (Từ ngày ấy, người ta gọi thành này là Xoa, nghĩa là “thành nhỏ.”)
23Mặt trời vừa mọc, Lót chạy đến nơi và vào thành Xoa. 24Chúa Hằng Hữu lập tức cho mưa lửa và diêm sinh từ trời đổ xuống thiêu đốt Sô-đôm, Gô-mô-rơ, luôn cả các thành phố, làng mạc trong đồng bằng đó. 25Tất cả đều chết cháy: Người, cây cối, và súc vật. 26Nhưng vợ ông Lót ngoảnh lại nhìn và biến thành một pho tượng muối.
27Áp-ra-ham dậy sớm và đi đến chỗ ông gặp Chúa Hằng Hữu19:27 Nt đứng trước mặt Chúa hôm trước. 28Ngước lên nhìn về phía Sô-đôm, Gô-mo, và vùng đồng bằng, ông thấy khói đen kịt như khói lò lửa lớn cuồn cuộn tỏa lên trời.
29Khi Đức Chúa Trời tiêu diệt các thành phố vùng đồng bằng, Ngài vẫn nhớ đến Áp-ra-ham và cứu Lót thoát khỏi cái chết rùng rợn của người Sô-đôm.19:29 Ctd sự lật đổ các thành Lót đã cư ngụ
Lót và Các Con Gái của Ông
30Sợ ở Xoa không yên, Lót dẫn hai con gái lên núi, tạm trú trong một hang đá. 31Một hôm, đứa chị bảo em: “Cha đã già và bây giờ trai tráng trong vùng đều chết hết, không còn ai đến lập gia đình với chị em mình. 32Ta chỉ còn cách chuốc rượu cho cha và thay nhau ngủ với cha để lưu truyền dòng giống cho cha.”
33Đêm ấy, hai cô chuốc rượu cho cha, và cô chị vào ngủ với cha; nhưng cha say quá, không biết lúc nào nó nằm xuống và lúc nào nó trở dậy.
34Hôm sau, cô chị bảo em: “Này, hôm qua chị đã ngủ với cha. Đêm nay ta lại chuốc rượu cho cha, và em vào để làm việc lưu truyền dòng giống cho cha!” 35Đêm ấy, hai cô lại cho cha uống rượu, và cô em vào ngủ với cha, nhưng cha không biết lúc nào nó nằm xuống và lúc nào nó trở dậy.
36Vậy, hai con gái của Lót do cha ruột mà mang thai. 37Cô chị sinh một con trai và đặt tên Mô-áp. Ông là tổ phụ của dân tộc Mô-áp ngày nay. 38Cô em cũng sinh con trai và đặt tên Bên Am-mi. Ông là tổ phụ của dân tộc Am-môn ngày nay.
Distrugerea Sodomei și Gomorei
1Cei doi mesageri1 Sau: îngeri. Chiar dacă în cap. 18 nu se sugerează că doi dintre cei trei bărbați ar fi fost îngeri, ci se prezintă pur și simplu o teofanie (revelarea lui Dumnezeu în formă umană), în v. 13 din acest capitol se menționează clar că aceștia fuseseră trimiși de către YHWH. au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i‑a văzut, s‑a ridicat să‑i întâmpine și s‑a plecat cu fața la pământ.
2Apoi le‑a zis:
– Stăpânii mei, iată, întoarceți‑vă, vă rog, la casa robului vostru, înnoptați aici și spălați‑vă picioarele. Mâine vă veți scula dis‑de‑dimineață și vă veți continua drumul.
Ei i‑au răspuns:
– Nu, ci vom înnopta în piață.
3Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s‑au întors la el și au intrat în casa lui. Lot le‑a pregătit masa, a copt azime, iar aceștia au mâncat.
4Dar înainte să se culce ei, toți bărbații din toate colțurile cetății Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa.
5Ei l‑au strigat pe Lot și l‑au întrebat:
– Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate‑i afară la noi ca să‑i cunoaștem5 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale..
6Lot a ieșit la ei la intrare, a închis ușa după el 7și a zis:
– Vă rog, fraților, nu faceți răul acesta! 8Iată‑le pe cele două fiice ale mele care n‑au cunoscut bărbat. Lăsați‑mă, vă rog, să vi le aduc afară, și faceți‑le așa cum credeți că este bine.8 Lit.: și faceți‑le potrivit cu ceea ce este bine în ochii voștri. Dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească la umbra acoperișului meu.
9Însă ei au zis:
– Dă‑te la o parte!
Apoi au zis:
– Omul acesta a venit aici ca străin, iar acum face pe judecătorul! Ei bine, ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.
Ei l‑au împins cu putere pe Lot și s‑au apropiat să spargă ușa. 10Dar bărbații dinăuntru și‑au întins mâinile, l‑au tras pe Lot la ei, în casă, și au încuiat ușa. 11Iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i‑au lovit cu orbire, astfel încât aceștia se chinuiau să găsească ușa. 12Atunci acei bărbați i‑au zis lui Lot: „Cine mai este cu tine aici? Gineri, fii, fiice și pe oricine mai ai în cetate, scoate‑i din acest loc! 13Căci urmează să‑l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne‑a trimis să‑l distrugem!“ 14Atunci Lot a ieșit și le‑a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți14 Sau: urmau să se căsătorească. cu fiicele sale: „Ridicați‑vă și ieșiți din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar el era, în ochii ginerilor săi, ca unul care glumește.
15Când s‑au ivit zorii, mesagerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică‑te și ia‑ți soția și pe cele două fiice ale tale care se află aici, ca nu cumva să fii spulberat când cetatea va fi pedepsită“ 16Dar el întârzia. Atunci bărbații aceia i‑au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale sale, i‑au scos și i‑au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I‑a fost milă de el.
17Imediat ce i‑au scos afară, unul dintre ei a zis:
– Scapă‑ți viața! Nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Scapă la munte, ca nu cumva să fii spulberat.
18Lot le‑a zis:
– Nu, Stăpâne, Te rog!18 Sau: Nu, domnii mei, vă rog! Termenul ebraic Adonai poate fi tradus și la plural (domnilor). Având în vedere că în versetul imediat următor Lot se adresează la persoana a II‑a singular, traducătorii NTR au optat, în versetul de față, pentru traducerea termenului Adonai la singular. Totuși, nu este exclus ca Lot să li se fi adresat îngerilor în primă instanță, iar ulterior (v. 19) fie lui Dumnezeu, fie doar reprezentantului îngerilor. 19Iată, robul Tău a găsit bunăvoință înaintea Ta, și Tu ai arătat o mare îndurare19 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent în VT (de peste 250 ori), având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de mine, salvându‑mi viața. Nu pot să fug însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri. 20Iată, cetatea aceasta este aproape, ca să fug acolo, și este mică. Te rog, lasă‑mă să fug acolo! Nu‑i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată.
21El a zis:
– Iată că‑ți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22Grăbește‑te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.
De aceea cetatea a fost numită Țoar22 Țoar înseamnă mic.. 23Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la Domnul. 25Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ. 26Soția lui Lot, care se afla în spatele lui, s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp de sare.
27Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, s‑a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului 28și a privit în jos spre suprafața Sodomei și Gomorei și spre toată suprafața acelui ținut.28 Lit.: peste toată fața ținutului rotundului. S‑a uitat și iată că un fum gros ca fumul unui cuptor se ridica de pe pământ.
Lot și fiicele sale
29Atunci când Dumnezeu a distrus cetățile din câmpie, Și‑a adus aminte de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot. 30Apoi Lot s‑a suit din Țoar și a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Țoar. A locuit într‑o peșteră împreună cu cele două fiice ale sale. 31Cea întâi născută i‑a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu este niciun bărbat pe pământ care să intre la noi, după obiceiul31 Termenul ebraic înseamnă cale, fel, manieră. întregului pământ. 32Vino să‑l facem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să păstrăm sămânța prin tatăl nostru.“ 33Astfel, l‑au făcut pe tatăl să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s‑a dus și s‑a culcat cu tatăl ei. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat. 34În ziua următoare, cea întâi născută i‑a zis celei mai tinere: „Iată, noaptea trecută m‑am culcat eu cu tatăl meu. Haide să‑i dăm vin și în noaptea aceasta. Apoi te vei duce și te vei culca tu cu el, ca să păstrăm sămânța prin tatăl nostru.“ 35Ele l‑au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s‑a ridicat și s‑a culcat cu el. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a ridicat. 36Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate prin tatăl lor. 37Cea întâi născută a dat naștere unui fiu, căruia i‑a pus numele Moab37 Moab înseamnă, probabil, din tată.. El este tatăl moabiților de astăzi. 38Cea tânără a născut și ea un fiu căruia i‑a pus numele Ben‑Ami38 Ben‑Ami înseamnă fiul poporului meu.. El este tatăl fiilor lui Amon de astăzi.
