1พงศาวดาร 25 – TNCV & NTLR

Breasla cântăreților

1David și conducătorii oștirii au pus deoparte pentru slujbă pe unii dintre fiii lui Asaf, ai lui Heman și ai lui Iedutun, ca să profețească în sunetul lirelor, harfelor și chimvalelor. Iată numărul bărbaților care făceau această lucrare de slujire:

2dintre fiii lui Asaf:

Zacur, Iosif, Netania și Asarela; fiii lui Asaf se aflau sub îndrumarea lui Asaf, care profețea sub supravegherea regelui;

3din Iedutun – fiii lui Iedutun:

Ghedalia, Țeri, Isaia, Șimei, Hașabia și Matitia – în total șase; ei erau sub îndrumarea tatălui lor, Iedutun, care profețea în sunet de liră, mulțumind și lăudând pe Domnul;

4din Heman – fiii lui Heman:

Buchia, Matania, Uziel, Șebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Ioșbekașa, Maloti, Hotir și Mahaziot. 5Toți aceștia erau fii ai lui Heman, văzătorul regelui, căci Dumnezeu spusese că‑i va înălța cornul5 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17).. Dumnezeu i‑a dat lui Heman paisprezece fii și trei fiice.

6Toți aceștia erau sub îndrumarea părinților lor în ce privește cântarea de la Casa Domnului, având chimvale, harfe și lire pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun și Heman se aflau sub supravegherea regelui.

7Ei și frații lor, care erau iscusiți în cântarea Domnului, toți cei care aveau îndemânare, erau în număr de două sute optzeci și opt. 8Au aruncat sorții să își afle îndatoririle, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici, atât pentru învățători, cât și pentru ucenici.

9Pentru Asaf, primul sorț a ieșit pentru Iosif, al doilea – pentru Ghedalia,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

10al treilea – pentru Zacur,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

11al patrulea – pentru Ițri,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

12al cincilea – pentru Netania,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

13al șaselea – pentru Buchia,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

14al șaptelea – pentru Iesarel,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

15al optulea – pentru Isaia,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

16al nouălea – pentru Matania,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

17al zecelea – pentru Șimei,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

18al unsprezecelea – pentru Azarel,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

19al doisprezecelea – pentru Hașabia,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

20al treisprezecelea – pentru Șubael,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

21al paisprezecelea – pentru Matitia,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

22al cincisprezecelea – pentru Ieremot,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

23al șaisprezecelea – pentru Hanania,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

24al șaptesprezecelea – pentru Ioșbekașa,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

25al optsprezecelea – pentru Hanani,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

26al nouăsprezecelea – pentru Maloti,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

27al douăzecilea – pentru Eliata,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

28al douăzeci și unulea – pentru Hotir,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

29al douăzeci și doilea – pentru Ghidalti,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

30al douăzeci și treilea – pentru Mahaziot,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece;

31al douăzeci și patrulea – pentru Romamti-Ezer,

care împreună cu fiii și cu frații lui erau doisprezece.