โยบ 15 – TNCV & NTLR

Al doilea discurs al lui Elifaz

1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă

și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?

3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare

sau o vorbire fără de folos?

4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu

și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.

5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,

și ai ales limba celor vicleni.

6Gura ta te condamnă, nu eu,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?

Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?

8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?

Tu ești singurul care are înțelepciune?

9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?

Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?

10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,

oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.

11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu

sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?

12De ce îți îndepărtezi inima?

Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,

13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu

și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?

14Ce este omul ca să poată fi curat

și cel născut din femeie ca să fie drept?

15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi

și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,

16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,

care bea nedreptatea ca pe apă!

17Îți voi explica; ascultă‑mă

și îți voi istorisi ceea ce am văzut,

18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,

care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,

19pentru că doar lor le‑a fost dată țara

și niciun străin n‑a trecut printre ei.

20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,

iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.

21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;

când toate par bine, tâlharii îl atacă.

22El nu crede că se va întoarce din întuneric;

este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.

23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.

Știe că ziua întunericului este aproape.

24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,

se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,

25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu

și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,

26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,

cu grosimea marginilor scuturilor lui.

27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime

și a adunat osânză pe coapse,

28va sălășlui în cetăți distruse,

în case nelocuite,

pregătite să ajungă un morman de pietre.

29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,

și avuția lui nu va mai împânzi țara.

30Nu va scăpa de întuneric,

o flacără îi va usca mlădițele

și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.

31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,

căci deșertăciunea îi va fi răsplata.

32Va fi răsplătit înainte de vreme

și mlădițele lui nu vor înverzi.

33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,

și ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă

și focul va mistui corturile mitei.

35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;

pântecul lor pregătește înșelătoria.“