เยเรมีย์ 6 – TNCV & NTLR

Ierusalimul va fi asediat

1Fugiți din mijlocul Ierusalimului,

fii ai lui Beniamin!

Sunați din trâmbiță1, 17 Vezi nota de la 4:5. la Tekoa!

Dați semnalul la Bet‑Hacherem!

Căci din nord se ivește o nenorocire

și o mare distrugere.

2O voi distruge pe fiica Sionului,

cea frumoasă și delicată,

3împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;

ei își întind corturile în jurul ei

și fiecare își paște turma în dreptul lui.“

4„Declarați4 Lit.: sfințiți/puneți deoparte împotriva ei. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu sau pentru pedeapsă (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). război împotriva ei!

Ridicați‑vă! Să ne suim la amiază!

Dar, vai, ziua se sfârșește

și umbrele de seară se lungesc.

5Ridicați‑vă! Să ne suim în timpul nopții

și să‑i distrugem palatele!“

6Așa vorbește Domnul Oștirilor:

„Tăiați copaci

și ridicați rampe de asalt împotriva Ierusalimului!

Această cetate trebuie pedepsită,

căci în ea este numai asuprire!

7După cum o fântână își reîmprospătează apele,

tot așa își reîmprospătează și această cetate răutatea.

Violența și distrugerea răsună din ea.

Boala și rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.

8Ia învățătură, Ierusalime,

ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine

și să te prefac într‑un pustiu,

într‑o țară de nelocuit.“

9Așa vorbește Domnul Oștirilor:

„Să culeagă rămășița lui Israel

așa cum se culege via.

Puneți mâna pe ea,

așa cum pune culegătorul mâna pe mlădițe.“

10Cui să‑i vorbesc și pe cine să înștiințez

ca ei să asculte?

Iată, urechea lor este necircumcisă

și nu pot să ia aminte.

Iată, Cuvântul Domnului este o insultă pentru ei

și nu‑și găsesc plăcerea în el.

11Eu însă sunt așa de plin de mânia Domnului

încât am obosit s‑o mai țin.

„Toarn‑o peste copilul de pe drum,

peste tinerii adunați laolaltă,

căci și bărbatul, și soția sa vor fi luați,

și bătrânul, și cel încărcat de zile.

12Casele lor vor trece în stăpânirea altora,

împreună cu terenurile și soțiile lor,

căci Îmi voi întinde mâna

împotriva locuitorilor țării,

zice Domnul.

13De la cel mai mic până la cel mai mare,

toți sunt lacomi de câștig nedrept;

de la profet până la preot,

toți înșală.

14Ei leagă în mod ușuratic

rana poporului Meu,

zicând: «Pace, pace!»,

când nu este pace.

15Dar se rușinează ei oare când săvârșesc vreo urâciune?

Nu, nu le e rușine deloc

și nici nu știu să roșească.

De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;

vor fi răsturnați când îi voi pedepsi,

zice Domnul.“

16Așa vorbește Domnul:

„Stați la răspântii și priviți!

Întrebați care sunt cărările cele vechi,

unde este calea cea bună; apoi umblați pe ea

și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Dar ei spun: «Nu vrem să umblăm pe ea!»

17Am pus păzitori peste voi.

Luați aminte la sunetul trâmbiței!

Dar ei spun: «Nu vrem să luăm aminte!»

18De aceea, ascultați, neamuri,

și priviți ce li se va întâmpla,

voi, martori!

19Ascultă și tu, pământule!

Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,

rodul planurilor lui,

pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele

și a respins Legea Mea.

20Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Șeba

sau de trestia plăcut mirositoare,

care vine dintr‑o țară îndepărtată?

Nu accept arderile voastre de tot

și nu‑Mi plac jertfele voastre.“

21De aceea, așa vorbește Domnul:

„Iată, voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire

în care se vor împiedica atât părinții, cât și copiii,

atât vecinul, cât și prietenul său, și vor pieri.“

22Așa vorbește Domnul:

„Iată, un popor vine din țara de nord,

un neam mare este stârnit

de la marginile pământului.

23Ei sunt înarmați cu arc și suliță;

sunt cruzi și fără milă.

Glasul lor urlă ca marea înfuriată;

sunt călare pe cai și gata de luptă.

Ei vin ca un războinic împotriva ta,

fiică a Sionului.“

24Am auzit vești despre ei

și mâinile ne slăbesc;

ne cuprinde chinul,

ne apucă durerea ca pe o femeie care naște.

25Nu ieșiți pe câmpuri

și nu umblați pe drumuri,

căci dușmanul are o sabie;

de jur împrejur este teroare.

26Fiica poporului meu, acoperă‑te cu un sac

și rostogolește‑te în cenușă.

Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu,

căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.

27„Te făcusem un examinator27 Cu referire la cel ce încearcă metalele.,

o fortăreață în poporul Meu,

ca să cunoști

și să cercetezi calea lor.

28Toți sunt peste măsură de răzvrătiți,

umblând cu bârfa.

Sunt bronz și fier;

toți sunt niște pervertiți.

29Foalele suflă năprasnic

și plumbul este topit de foc,

dar rafinorul curăță degeaba;

cei răi nu sunt înlăturați.

30Sunt numiți argint lepădat,

căci Domnul i‑a lepădat.“