Ang Awit ng Tagumpay ni David
(Salmo 18)
1Umawit si David sa Panginoon nang iligtas siya ng Panginoon sa kamay ng mga kalaban niya at kay Saul. 2Ito ang awit niya:
“Panginoon, kayo ang aking matibay na bato na kanlungan at pananggalang.
Kayo ang aking Tagapagligtas na nag-iingat sa akin.
Bilang kanlungan na bato, makakapagtago ako sa inyo.
3Sa inyo ako tumatakbo at kumakanlong.
Inililigtas nʼyo ako sa mararahas na tao.
4Karapat-dapat kayong purihin Panginoon, dahil kapag tumatawag ako sa inyo, inililigtas nʼyo ako sa mga kalaban ko.
5Tulad ng mga alon, ang kamatayan ay nakapalibot sa akin.
Ang mga pinsalaʼy tulad ng malakas na agos na tumatangay sa akin.
6Ang kamatayaʼy parang lubid na nakapulupot sa akin at parang bitag sa aking daraanan.
7Sa aking kahirapan, humingi ako ng tulong sa inyo, Panginoon na aking Dios,
at pinakinggan nʼyo ang panalangin ko roon sa inyong templo.
8Lumindol, at ang pundasyon ng kalangitan ay nayanig,
dahil nagalit kayo, Panginoon.
9Umusok din ang inyong ilong,
at ang inyong bibig ay bumuga ng apoy at mga nagliliyab na baga.
10Binuksan nʼyo ang langit at kayoʼy bumaba,
at tumuntong sa maitim at makapal na ulap.
11Kayoʼy sumakay sa isang kerubin,
at mabilis na lumipad na dala ng hangin.
12Pinalibutan mo ang iyong sarili ng kadiliman, ng madilim at makapal na ulap.
13Kumidlat mula sa inyong kinaroroonan,
at mula rooʼy bumagsak ang mga yelo at nagliliyab na baga.
14Ang tinig nʼyo, Kataas-taasang Dios na aming Panginoon, ay dumadagundong mula sa langit.
15Pinana nʼyo ng kidlat ang inyong mga kalaban
at nataranta silang nagsitakas.
16Sa inyong tinig at matinding galit, natuyo ang dagat at nakita ang lupa sa ilalim nito,
pati na rin ang pundasyon ng mundo ay nalantad.
17At mula sa langit akoʼy inabot nʼyo
at inahon mula sa malalim na tubig.
18Iniligtas nʼyo ako sa kapangyarihan ng aking mga kalaban na hindi ko kayang labanan.
19Sinalakay nila ako sa oras ng aking kagipitan.
Ngunit sinaklolohan nʼyo ako, Panginoon.
20Dinala nʼyo ako sa lugar na walang kapahamakan dahil nalulugod kayo sa akin.
21Pinagpala nʼyo ako dahil akoʼy namumuhay sa katuwiran.
Sa kalinisan ng aking kamay akoʼy inyong ginantimpalaan.
22Dahil sinusunod ko ang inyong kalooban,
at hindi ko kayo tinalikuran, Panginoon na aking Dios.
23Tinutupad ko ang lahat ng inyong utos.
Ang inyong mga tuntunin ay hindi ko sinusuway.
24Alam nʼyong namumuhay ako ng walang kapintasan,
at iniiwasan ko ang kasamaan.
25Kaya naman akoʼy inyong ginagantimpalaan,
dahil nakita nʼyong wala akong ginagawang kasalanan.
26Tapat kayo sa mga tapat sa inyo,
at mabuti kayo sa mabubuting tao.
27Tapat kayo sa mga taong totoo sa inyo,
ngunit mas tuso kayo sa mga taong masama.
28Inililigtas nʼyo ang mga mapagpakumbaba,
ngunit ibinababa nʼyo ang mga mapagmataas.
29Panginoon, kayo ang aking liwanag
Sa kadiliman kayo ang aking ilaw.
30Sa tulong nʼyo, kaya kong salakayin ang grupo ng mga sundalo,
at kaya kong akyatin ang pader ng kanilang tanggulan.
31Ang pamamaraan nʼyo, O Dios ay walang kamalian.
Ang inyong mga salita ay maaasahan.
Kayoʼy katulad ng isang kalasag sa mga naghahanap ng kaligtasan sa inyo.
32Kayo lang, Panginoon, ang tunay na Dios, at wala nang iba.
At kayo lang talaga ang aming batong kanlungan.
33Kayo ang nagbibigay sa akin ng kalakasan,22:33 Kayo … kalakasan: Itoʼy ayon sa Dead Sea Scrolls, Latin Vulgate, Syriac at sa ibang tekstong Septuagint. Sa Hebreo, Ikaw ang matatag na lugar na aking kanlungan.
at nagbabantay sa aking daraanan.
34Pinatatatag nʼyo ang aking paa tulad ng paa ng usa,
upang maging ligtas ang pag-akyat ko sa matataas na lugar.
35Sinasanay nʼyo ako sa pakikipaglaban, tulad ng pagbanat ng matibay na pana.
36Ang katulad nʼyo ay kalasag na nag-iingat sa akin,
at sa pamamagitan ng inyong tulong ay naging kilala ako.
37Pinaluwang nʼyo ang aking dadaanan,
kaya hindi ako natitisod.
38Hinabol ko ang aking mga kalaban at inabutan ko sila,
at hindi ako tumigil hanggang sa naubos ko sila.
39Hinampas ko sila hanggang sa magsibagsak,
at hindi na makabangon sa aking paanan.
40Binigyan nʼyo ako ng lakas sa pakikipaglaban,
kaya natalo ko ang aking mga kalaban.
41Dahil sa inyo, umatras ang aking mga kaaway na may galit sa akin,
at silaʼy pinatay ko.
42Humingi sila ng tulong, ngunit walang sinumang tumulong.
Tumawag din sila sa inyo Panginoon, ngunit kayoʼy hindi tumugon.
43Dinurog ko sila hanggang sa naging parang alikabok na lamang na inililipad ng hangin,
at tinatapak-tapakan na parang putik sa kalsada.
44Iniligtas nʼyo ako Panginoon sa mga rebelde kong mamamayan.
Ginawa nʼyo akong pinuno ng mga bansa.
Ang mga taga-ibang lugar ay sumusunod sa akin.
45Yumuyukod sila sa akin nang may takot at sinusunod ang aking mga utos.
46Nawawalan sila ng lakas ng loob,
kaya lumalabas sila sa kanilang pinagtataguan na nanginginig sa takot.
47Buhay kayo, Panginoon!
Karapat-dapat kayong purihin at dakilain,
O Dios na aking batong kanlungan at Tagapagligtas!
48Pinaghigantihan nʼyo ang aking mga kaaway,
at ipinasailalim mo ang mga bansa sa aking kapangyarihan.
49Inilalayo nʼyo ako sa mararahas kong kalaban,
at pinagtagumpay nʼyo ako sa kanila.
50Kaya pararangalan ko kayo sa mga bansa, O Panginoon.
Aawitan ko kayo ng mga papuri.
51Sa hinirang nʼyong hari ay nagbigay kayo ng maraming tagumpay.
Ang inyong pagmamahal ay ipinadama nʼyo kay David at sa kanyang lahi magpakailanman.”
Cântarea de laudă a lui David
(Ps. 18:1-50)
1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:
„Domnul este stânca mea,
fortăreața mea și izbăvitorul meu!
3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!
Tu mă izbăvești din asuprire!
4Eu Îl chem pe Domnul,
Care este vrednic de laudă,
și sunt izbăvit de dușmanii mei!
5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,
mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!
6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,
L‑am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.
8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,
s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.
9Se înălța fum din nările Lui
și foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinși ieșeau din ea.
10A aplecat cerurile și a coborât;
negură deasă era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura;
plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.
12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,
iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.
15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,
a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16La mustrarea Domnului,
la suflarea nărilor Lui,
s‑au văzut albiile mării
și s‑au descoperit temeliile lumii.
17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari,
18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi‑a fost sprijin.
20El m‑a scos la loc larg,
m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,
22fiindcă am păzit căile Domnului
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
24Am fost fără pată înaintea Lui
și m‑am păzit de nelegiuirea mea.
25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;
cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.
27Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.
28Tu izbăvești poporul smerit,
dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.
29Tu ești candela mea, Doamne!
Domnul îmi luminează întunericul.
30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;
cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mi‑a făcut desăvârșită calea.
34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m‑a așezat pe înălțimi.
35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și răspunsul Tău mă face mare.
37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu‑mi alunece picioarele.
38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;
nu mă întorc până nu‑i mistui.
39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.
41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.
Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.
43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.
Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.
45Fiii străinului mă lingușesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
47Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său
și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,
lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“
