1Zatem my, utwierdzeni w wierze, mamy obowiązek wspierać słabych w ich zmaganiach, nie zaś myśleć tylko o sobie. 2Każdy powinien dbać o dobro innych i wzmacniać ich duchowo. 3Przecież i Chrystus nie dbał tylko o siebie. Czytamy bowiem:
„Zniewagi tych,
którzy Ciebie znieważają,
spadły również na Mnie”.
4To, co od dawna zawarte jest w Piśmie, zostało zapisane również ze względu na nas, abyśmy ucząc się cierpliwości i czerpiąc zachętę z Pisma, wzmacniali nadzieję na przyszłość. 5Niech więc Bóg—źródło cierpliwości i zachęty—pomoże wam traktować siebie nawzajem tak, jak to robił Chrystus. 6Wtedy wszyscy jednomyślnie będziemy wielbić Boga—Ojca naszego Pana, Jezusa Chrystusa.
Powód do radości pogan
7Okazujcie sobie akceptację, tak jak Chrystus okazał ją wam, oddając przez to chwałę Bogu. 8On przyszedł do Izraela jako sługa, aby potwierdzić, że Bóg jest wierny i dotrzymuje obietnic danych przodkom. 9Przyszedł również po to, aby poganie wielbili Boga za okazaną im miłość. Pismo mówi bowiem:
„Z tego powodu poganie będą Cię wielbić
i śpiewać pieśni na cześć Twojego imienia”.
10W innym zaś miejscu napisano:
„Radujcie się poganie
razem z Jego narodem”,
11a także:
„Chwalcie Pana, wszystkie narody,
uwielbiajcie Go wszystkie ludy”.
12Prorok Izajasz powiedział:
„Przyjdzie potomek Jessego,
który będzie królem nad poganami.
W Nim poganie pokładać będą nadzieję”.
13Niech więc Bóg, który obdarza ludzi nadzieją, napełnia radością i pokojem wszystkich was, którzy Mu wierzycie. Niech daruje wam również nadzieję płynącą z mocy Ducha Świętego.
Paweł—posłany do pogan
14Przyjaciele, jestem przekonany, że macie w sobie życzliwość dla innych. Macie też niezbędną wiedzę i możecie pomagać sobie nawzajem. 15Nie wahałem się jednak zwrócić waszej uwagi na tych kilka spraw, bo wiem, że wystarczy tylko wam o tym przypomnieć. Dzięki Bożej łasce 16jestem bowiem sługą Jezusa Chrystusa posłanym do pogan, aby głosić im dobrą nowinę i aby Duch Święty przemienił ich w wonną ofiarę dla Boga. 17Jestem dumny z tego, czego dokonał przeze mnie Jezus Chrystus w tej Bożej służbie 18i nie ośmielę się mówić o czymkolwiek innym. Pragnę tylko opowiadać o tym, czego Bóg dokonał przeze mnie, prowadząc pogan do posłuszeństwa Mu. A działał On przez moje słowa i czyny 19oraz przez cudowne znaki dokonywane mocą Ducha Świętego. W ten sposób rozniosłem dobrą nowinę o Chrystusie od Jerozolimy aż po Ilirię. 20A zawsze zależało mi na tym, aby głosić Chrystusa tam, gdzie wieść o Nim jeszcze nie dotarła. Nie chciałem bowiem wchodzić na teren czyjejś służby, 21ale pragnąłem działać według słów Pisma:
„Zobaczą Go i poznają ci,
którzy Go nigdy nie widzieli
ani nigdy o Nim nie słyszeli”.
Plany odwiedzenia Rzymu
22Teraz wiecie już, dlaczego jeszcze nigdy was nie odwiedziłem. 23Ale skończyłem już tutaj moją pracę i nareszcie, po tak wielu latach, gotów jestem do was przyjechać. 24Wybieram się bowiem do Hiszpanii i chciałbym po drodze was zobaczyć. Mam też nadzieję, że gdy się wami nacieszę, wyprawicie mnie w dalszą podróż.
Chrześcijańska pomoc
25Teraz udaję się do Jerozolimy z pomocą materialną dla wierzących. 26Kościoły Macedonii i Grecji postanowiły bowiem wesprzeć tamtejszych wierzących, którzy są w potrzebie. 27Zapragnęły tego, bo mają wobec nich dług wdzięczności: skoro jako poganie mają udział w ich dobrach duchowych, powinni zadbać o ich potrzeby materialne. 28Gdy tylko przekażę ich dar i doprowadzę sprawę do końca, odwiedzę was w drodze do Hiszpanii. 29A jestem przekonany, że przyjadę do was z błogosławieństwem Chrystusa.
30Bardzo was jednak proszę—ze względu na naszego Pana, Jezusa Chrystusa, i na miłość Ducha Świętego—abyście udzielili mi pomocy modląc się za mnie do Boga. 31Proście Go, aby uchronił mnie przed wrogami w Judei i aby wierzący w Jerozolimie życzliwie przyjęli ofiarowaną im pomoc. 32Módlcie się również o to, abym—zgodnie z wolą Pana—przybył do was z radością w sercu i abyśmy mogli nawzajem się pokrzepić. 33Niech Bóg, który obdarza ludzi pokojem, będzie z wami wszystkimi. Amen!
1Însă noi, care suntem puternici, suntem datori să purtăm neputințele celor slabi și nu să ne plăcem nouă înșine. 2Fiecare dintre noi să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui. 3Căci nici Cristos nu Și‑a plăcut Lui Însuși, ci s‑a întâmplat așa cum este scris: „Insultele celor ce Te insultă au căzut asupra Mea.“3 Vezi Ps. 69:9. 4Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea date de Scripturi, să avem speranță. 5Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceleași gânduri unii față de alții, după exemplul lui Cristos Isus, 6pentru ca, într‑un gând și cu un singur glas, să‑L slăviți pe Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.
7Așadar, primiți‑vă bine unii pe alții, așa cum v‑a primit și pe voi Cristos, spre slava lui Dumnezeu. 8Căci vă spun, Cristos a devenit un slujitor al circumciziei, pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să confirme promisiunile făcute patriarhilor, 9astfel încât neamurile să‑L slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, după cum este scris:
„De aceea Te voi mărturisi printre neamuri
și voi cânta laudă Numelui Tău!“9 Vezi 2 Sam. 22:50; Ps. 18:49.
10Și, din nou, spune:
„Bucurați‑vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“10 Vezi Deut. 32:43.
11Și, din nou:
„Lăudați‑L pe Domnul, toate neamurile!
Să‑I aducă laude, toate popoarele!“11 Vezi Ps. 117:1.
12Și, din nou, Isaia spune:
„Rădăcina lui Ișai12 Vezi Mt. 1:6, 16. va ieși,
și El Se va ridica să conducă neamurile;
în El își vor pune speranța neamurile.“12 Vezi Is. 11:10 în versiunea LXX.
13Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, în timp ce credeți, ca să aveți speranță din belșug, prin puterea Duhului Sfânt!
Motivația lui Pavel în scrierea scrisorii
14Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, frații mei, că voi înșivă sunteți plini de bunătate, plini de toată cunoașterea și în stare să vă sfătuiți unii pe alții. 15Totuși, v‑am scris, pe alocuri, mai cu îndrăzneală, ca să vă reamintesc aceste lucruri, având în vedere harul care mi‑a fost dat de către Dumnezeu 16ca să fiu un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri. Eu slujesc ca preot Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât jertfa neamurilor să devină plăcută,16 Sau: astfel încât neamurile să devină o jertfă plăcută. sfințită de Duhul Sfânt.
17Astfel, am un motiv de laudă în Cristos Isus cu privire la lucrurile pe care le‑am înfăptuit pentru Dumnezeu. 18Căci n‑aș îndrăzni să vorbesc despre ceva pe care Cristos să nu‑l fi înfăptuit prin mine18 Sau: căci n‑aș îndrăzni să nu vorbesc despre acele lucruri pe care le‑a înfăptuit Cristos prin mine., ca să aducă neamurile la ascultare prin cuvânt și faptă, 19prin puterea semnelor și a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu19 Unele mss conțin doar Duhului, iar altele conțin: Duhului Sfânt.. Așa că, din Ierusalim și împrejurimile lui, până în Iliria19 Provincie romană (numită și Dalmația), situată în partea de E și NE a Mării Adriatice, în nordul provinciei Macedonia., am dus la capăt lucrarea Evangheliei lui Cristos. 20Și am năzuit astfel să vestesc Evanghelia acolo unde Numele lui Cristos nu fusese proclamat, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, 21ci să fac așa cum este scris:
„Cei cărora nu li s‑a istorisit despre El vor vedea,
și cei care n‑au auzit vor înțelege.“21 Vezi Is. 52:15 în versiunea LXX.
22Iată ce m‑a împiedicat de multe ori să vin la voi.
Planul lui Pavel de a vizita Roma
23Dar acum, nemaiavând loc în aceste regiuni și întrucât de mulți ani am o mare dorință să vin la voi, 24sper să vă văd în călătoria mea, când voi merge în Spania, și să fiu însoțit de voi într-acolo24 Sau: și să fiu ajutat de voi pentru a ajunge acolo., după ce îmi voi fi împlinit, măcar în parte, dorința de a fi cu voi. 25Acum însă mă duc la Ierusalim, pentru a‑i sluji pe sfinți. 26Căci cei din Macedonia și Ahaia26 Provincie romană care avea capitala la Corint. au găsit potrivit să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinții din Ierusalim. 27Au găsit într-adevăr potrivit, însă le sunt și datori, pentru că, dacă neamurile au avut parte de binecuvântările duhovnicești27 Lit.: de cele duhovnicești. ale acestora, și ele sunt datoare să‑i slujească cu binecuvântări materiale. 28Deci, după ce voi fi dus la îndeplinire aceasta și le voi fi înmânat în siguranță acest rod28 Lit.: și le voi fi sigilat acest rod., mă voi îndrepta spre Spania, trecând pe la voi. 29Și știu că, atunci când voi veni la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării lui Cristos.
30Vă îndemn, fraților, prin Domnul nostru Isus Cristos și prin dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, 31ca să fiu scăpat31 Vezi F.A. 20:22-23. de cei ce sunt neascultători în Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie bine primită de către sfinți, 32astfel încât, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie și să pot fi înviorat în mijlocul vostru.32 Sau: împreună cu voi. 33Dumnezeul păcii să fie cu voi toți! Amin.
