Jezus posyła Dwunastu
1Pewnego dnia Jezus przywołał dwunastu uczniów i dał im władzę uwalniania ludzi od złych duchów i uzdrawiania wszelkich chorób i dolegliwości. 2Byli to: Szymon (zwany też Piotrem) i Andrzej—jego brat, Jakub i Jan—synowie Zebedeusza, 3Filip, Bartłomiej, Tomasz, Mateusz (poborca podatkowy), Jakub—syn Alfeusza, Tadeusz, 4Szymon Gorliwy i Judasz z Kariotu—ten, który później wydał Jezusa.
5Tych dwunastu uczniów Jezus posłał, dając im następujące wskazówki:
—Nie chodźcie do pogan ani do miast Samarii. 6Idźcie jedynie do Izraelitów, którzy jak zagubione owce odeszli od Boga. 7Mówcie im: „Nadchodzi królestwo niebieskie!”. 8Uzdrawiajcie chorych, wskrzeszajcie zmarłych, leczcie trędowatych i uwalniajcie od demonów. Róbcie to za darmo, bo za darmo to otrzymaliście! 9Nie bierzcie ze sobą pieniędzy, 10torby z zapasową odzieżą i obuwiem ani laski podróżnej. Ten bowiem, kto pracuje, powinien otrzymać to, co mu się należy. 11Wchodząc do jakiegoś miasta lub wsi, dowiedzcie się, kto tam jest godnym człowiekiem. Pozostańcie u niego aż do opuszczenia tej miejscowości. 12Wchodząc do jego domu, pozdrówcie tych, którzy w nim mieszkają. 13Jeśli to pobożni ludzie, Bóg obdarzy ich pokojem. Jeśli nie—pokój pozostanie z wami. 14Jeśli nie zostaniecie przyjęci i nie będą chcieli was słuchać, odchodząc z tego domu i miasta, strząśnijcie z nóg nawet tamtejszy kurz. 15Zapewniam was: W dniu sądu złym mieszkańcom Sodomy i Gomory lżej będzie niż temu miastu.
16Posyłam was jak owce między wilki. Bądźcie więc sprytni jak węże, ale nieskazitelni jak gołębie. 17Uważajcie na siebie! Postawią was przed sądami, będą was biczować w synagogach 18oraz oskarżać przed władzami za to, że Mnie naśladujecie. Będzie to dla was okazja do przedstawienia im dobrej nowiny. W ten sposób dotrze ona do wielu narodów. 19Nie martwcie się jednak, co i jak macie mówić. We właściwym czasie otrzymacie stosowne słowa. 20Bo to nie wy będziecie mówić, lecz Duch waszego Ojca będzie mówił przez was! 21Bracia będą wzajemnie się wydawać na śmierć, ojcowie zdradzą własne dzieci, a dzieci—rodziców. 22Wszyscy was znienawidzą za to, że należycie do Mnie. Ale ci, którzy wytrwają do końca i nie zaprą się Mnie, zostaną uratowani! 23Gdy spotka was prześladowanie w jednym mieście, uciekajcie do drugiego! Zapewniam was: Nie zdążycie obejść wszystkich miast Izraela, a Ja, Syn Człowieczy powrócę.
Ostrzeżenia
24Uczeń nie przewyższa nauczyciela, a sługa—swego pana. 25Wystarczy, że będą jak ich nauczyciel lub pan. Skoro Mnie, pana domu, nazwano Belzebubem, władcą demonów, to tym bardziej spotka to domowników. 26Ale nie bójcie się ich! Nie ma bowiem niczego ukrytego, co by ostatecznie nie wyszło na jaw. 27To, co teraz mówię wam pod osłoną nocy, rozpowiadajcie z nastaniem dnia. To, co słyszycie na ucho, rozgłaszajcie publicznie! 28Nie bójcie się tych, którzy uśmiercają ciało, lecz nie mogą zabić duszy! Lękajcie się Boga, który i duszę, i ciało może zatracić w piekle. 29Ile kosztuje para wróbli? Można ją kupić już za kilka drobnych monet. A jednak żaden z nich nie spadnie na ziemię bez wiedzy waszego Ojca w niebie. 30Przecież On wie nawet ile macie włosów na głowie! 31Nie bójcie się więc! Jesteście dla Niego cenniejsi niż całe stado wróbli!
32Jeśli więc jakiś człowiek wyzna przed innymi ludźmi, że należy do Mnie, to i Ja przyznam się do Niego przed moim Ojcem w niebie. 33Lecz jeśli ktoś wyprze się Mnie wobec ludzi, i Ja się go wyprę przed moim Ojcem w niebie.
34Nie myślcie, że przyszedłem przynieść na ziemię pokój! Wręcz przeciwnie—miecz podziału! 35Przyszedłem poróżnić syna z ojcem, córkę—z matką, a synową—z teściową. 36Nawet najbliżsi staną się wrogami! 37Kto kocha ojca lub matkę bardziej niż Mnie, nie jesteś Mnie godny. I kto kocha syna lub córkę bardziej niż Mnie, nie jest Mnie godny. 38Kto nie bierze swojego krzyża i nie idzie ze Mną, nie jest Mnie godny. 39Kto zabiega o swoje życie, utraci je. Lecz ten, kto poświęci życie dla Mnie, odnajdzie je.
40Kto was przyjmuje, Mnie przyjmuje. A kto Mnie przyjmuje, przyjmuje Ojca, który Mnie posłał. 41Kto przyjmuje proroka—dlatego, że jest on prorokiem—otrzyma nagrodę należną prorokowi. Kto przyjmuje prawego człowieka—dlatego, że jest on prawy—otrzyma nagrodę należną prawemu człowiekowi. 42Nawet jeśli ktoś poda kubek wody najmniejszemu z moich uczniów—właśnie dlatego, że jest on moim uczniem—zapewniam was: nie ominie go nagroda!
Trimiterea celor doisprezece
(Mc. 3:13-19; 6:7-11; Lc. 6:13-16; 9:1-6; 10:3-12; F.A. 1:13)
1Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat autoritate asupra duhurilor necurate, ca să le alunge și să vindece orice boală și orice neputință.
2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui; 3Filip și Bartolomeu3 Bartolomeu (aram.: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael (vezi In. 1:45-51), care nu este menționat aici.; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și Tadeu3 Unele mss conțin Lebeu, iar altele o combinație de genul: Tadeu, numit Lebeu sau Lebeu, numit Tadeu.; 4Simon Zelotul4 Gr.: kananaios, termen care nu se referă la orașul Cana sau la Canaan, ci este o transliterare a cuvântului aramaic care înseamnă zelos, entuziast. El indică faptul că Simon a aparținut, probabil, grupării zeloșilor/zeloților, o grupare revoluționară, care se opunea în mod violent stăpânirii romane. Totodată este posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon. Vezi și Lc. 6:15.; și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat4 Sensul principal al verbului este a preda. pe Isus.
5Pe aceștia doisprezece i-a trimis Isus, după ce le-a poruncit, zicând: „Să nu mergeți pe calea neamurilor și să nu intrați în vreo cetate de-a samaritenilor5 Populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). În timpul lui Isus, între iudei și samariteni exista o foarte mare ostilitate (vezi In. 4:9)., 6ci mergeți, mai degrabă, la oile pierdute ale Casei lui Israel. 7Iar, în timp ce mergeți, predicați și spuneți că Împărăția Cerurilor este aproape. 8Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățiți-i pe cei leproși8 Vezi nota de la 8:2., alungați demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați.8 Sau: ca dar ați primit, ca dar să dați. 9Să nu luați nici aur, nici argint, nici monede de bronz la brâiele voastre, 10nici traistă pentru drum, nici două cămăși, nici sandale și nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui! 11În orice cetate sau sat intrați, cercetați cine este acolo vrednic și rămâneți la el până veți pleca. 12Iar când intrați în casă, salutați-o! 13Dacă acea casă este într-adevăr vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! 14Dacă cineva nu vă va primi sau nu va asculta cuvintele voastre, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți din casa sau din cetatea aceea! 15Adevărat vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și al Gomorei15 Vezi Gen. 19:23-29. decât pentru cetatea aceea!
Ucenicii vor fi persecutați
(Mc. 13:9-13; Lc. 12:11-12; 21:12-19)
16Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți deci înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii. 17Păziți-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor17 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu-se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). și vă vor biciui în sinagogile lor. 18Și veți fi duși înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei și pentru neamuri. 19Dar, când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți spune, căci vi se va da chiar în ceasul acela ce veți spune! 20Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care va vorbi prin voi.
21Frate pe frate va da la moarte și tată pe copil. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor omorî. 22Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit. 23Iar când vă vor persecuta într-o cetate să fugiți în alta! Căci, adevărat vă spun, nicidecum nu veți termina de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul Omului!
24Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici sclavul mai presus de stăpânul său. 25Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învățătorul său și sclavului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul»25 Unele mss conțin Beelzebub, iar altele Beezebul. Beelzebul este forma grecească a lui Baal-Zebul (Prințul Baal). Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muștelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul. Vezi 12:24, unde Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan., cu cât mai mult îi vor numi așa pe cei din casa Lui!?
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
(Lc. 12:2-9; Mc. 8:38)
26Așadar, să nu vă temeți de ei! Căci nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut. 27Ceea ce vă spun Eu în întuneric, spuneți la lumină, și ceea ce auziți șoptindu-se în ureche, proclamați de pe acoperișuri. 28Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul. Ci temeți-vă, mai degrabă, de Cel Ce poate să distrugă și sufletul și trupul în Gheenă. 29Nu se vând oare două vrăbii pe un assarion29 Lat.: as, monedă romană de bronz, care valora a 16-a parte dintr-un denar (vezi nota de la 20:2).? Și totuși, nici măcar una dintre ele nu va cădea la pământ fără voia Tatălui vostru! 30Vouă însă, și firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! 31Deci nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.
32Așadar, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. 33Însă, pe oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, îl voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri.
Costul uceniciei
(Lc. 12:51-53; 14:26-27; 17:33; Mc. 8:34-35; In. 12:25)
34Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. 35Căci am venit să-i despart:
«pe om de tatăl său,
pe fiică de mama ei
și pe noră de soacra sa,
36așa încât dușmanii unui om
vor fi chiar cei din familia lui»36 Vezi Mica 7:6..
37Cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, și cel ce iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38Iar cel ce nu-și ia crucea și nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine. 39Cel ce-și va găsi viața, o va pierde, dar cel ce-și va pierde viața de dragul Meu, o va găsi.
Răsplătiri
(Mc. 9:41; Lc. 10:16; In. 13:20)
40Cel ce vă primește pe voi, Mă primește pe Mine, iar cel ce Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. 41Cel ce primește un profet în numele unui41-42 Cu sensul de: ca pe unul care este. profet, va primi răsplata unui profet, iar cel ce primește un om drept în numele unui om drept, va primi răsplata unui om drept. 42Și oricine va da chiar și numai un pahar cu apă rece unuia dintre acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.“
