Jedność w kościele
1Jako więzień Pana zachęcam was, abyście żyli w zgodzie z waszym powołaniem. 2Bądźcie pokorni, łagodni i cierpliwi. Z miłością znoście nawzajem swoje słabości. 3Z oddaniem dbajcie o duchową jedność, zachowując między sobą pokój.
4Tworzymy jedno wspólne ciało. Boży Duch jest również jeden i zostaliśmy powołani do jednej wspólnej nadziei. 5Jest tylko jeden Pan, jedna wiara, jeden chrzest, 6i jeden wspólny Ojciec nas wszystkich, który panuje nad wszystkimi, działa przez wszystkich i mieszka w nas wszystkich. 7A każdy z nas otrzymał od Chrystusa jakiś szczególny dar. 8Pismo mówi:
„Wstępując do nieba,
zabrał ze sobą jeńców,
a ludziom rozdał dary”.
9Czy słowo „wstąpił” nie oznacza, że najpierw musiał zstąpić do otchłani ziemi? 10Tak! Ten, który zstąpił do otchłani, potem wstąpił do nieba, aby napełnić swoją obecnością cały wszechświat. 11To właśnie On, Chrystus, ustanowił w kościele apostołów, proroków, ewangelistów oraz pasterzy i nauczycieli. 12Ich zadaniem jest przygotowywanie świętych do służby, mającej na celu budowanie ciała Chrystusa—kościoła, 13abyśmy wszyscy osiągnęli całkowitą jedność wiary, w pełni poznali Syna Bożego i stali się doskonali, na wzór Chrystusa.
14Nie bądźmy jak dzieci, które łatwo wierzą w fałszywe informacje i ulegają sprytnym kłamstwom przewrotnych ludzi. 15Zamiast tego, z miłością mówmy sobie prawdę i coraz bardziej upodabniajmy się do Chrystusa, który jest Głową swojego ciała—kościoła. 16Dzięki Niemu całe to ciało jest doskonale połączone w jedną całość, a każda jego część we właściwy sobie sposób służy innym, tak że cały organizm coraz bardziej się rozwija i rośnie w miłości.
Dzieci światła
17Dlatego też ostrzegam was w imieniu Pana: Nie postępujcie jak niemądrzy poganie! 18Ich umysły są bowiem pogrążone w ciemności i dlatego nie mają oni nic wspólnego z życiem dla Boga. Jest to spowodowane ich niewiedzą i twardym sercem. 19Ludzie ci znieczulili swoje sumienie i rzucili się w wir wszelkiego rodzaju nieczystości i rozwiązłości.
20Wy jednak nie tego nauczyliście się od Chrystusa. 21Skoro usłyszeliście o Nim i poznaliście Jego prawdę, 22to wiecie, że musicie porzucić dawne, grzeszne życie, zepsute z powodu zwodniczych pragnień. 23Macie również poddać się Duchowi Świętemu, aby nieustannie zmieniał wasz sposób myślenia. 24Stawajcie się nowymi ludźmi, prawymi i świętymi, stworzonymi na obraz Boga.
25Dlatego odrzućcie kłamstwo i mówcie sobie nawzajem prawdę—należycie przecież do jednego ciała! 26Wyrażajcie swój gniew, ale nie pozwalajcie, aby prowadził was do grzechu. A jeśli tak się stanie, rozwiążcie problem jeszcze przed zachodem słońca, 27aby nie dawać diabłu okazji do działania. 28Kto dotychczas kradł, niech teraz przestanie. Niech się weźmie do uczciwej pracy, aby dzięki zarobionym pieniądzom mógł pomagać potrzebującym.
29Niech z waszych ust nie wychodzi żadne złe słowo, ale tylko dobre—umacniające innych w wierze lub pomagające im w ich problemach. 30Nie zasmucajcie swoim życiem Ducha Świętego, którym Bóg opieczętował was, gwarantując wam w ten sposób zbawienie. 31Usuńcie spośród siebie wszelkie zgorzknienie, gwałtowne reakcje, gniew, krzyk i ostre słowa. Odrzućcie także złość. 32Bądźcie wobec siebie łagodni i współczujący. Przebaczajcie sobie nawzajem, tak jak Bóg—ze względu na Chrystusa—przebaczył wam.
Unitate în trupul lui Cristos
1Așadar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, vă îndemn să umblați într‑un mod vrednic de chemarea la care ați fost chemați: 2cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‑vă unii pe alții în dragoste 3și străduindu‑vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii. 4Este un singur trup și un singur Duh, așa cum și voi ați fost chemați la o singură4 Lit.: într‑o singură. speranță a chemării voastre, 5un singur Domn, o singură credință, un singur botez, 6un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, Care este deasupra tuturor, prin toți și în toți.
7Dar fiecăruia dintre noi ne‑a fost dat harul după măsura darului lui Cristos. 8De aceea spune:
„Când S‑a suit în înălțime, a luat captivă captivitatea.
A dat daruri oamenilor.“8 Vezi Ps. 68:18.
9Și ce înseamnă acest „S‑a suit“, dacă nu tocmai faptul că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului? 10El, Cel Care S‑a coborât, este Același cu Cel Care S‑a suit deasupra tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile. 11Și El i‑a dat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, 12pentru echiparea12 Termenul grecesc poate însemna îndreptare, reparare, prelucrare, șlefuire. sfinților în scopul lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, 13până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul matur13 Sau: desăvârșit; complet., la măsura staturii13 Sau: maturității. plinătății lui Cristos, 14ca să nu mai fim copii, duși de valuri încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură prin șiretenia oamenilor, prin viclenia lor în ce privește uneltirea înșelăciunii, 15ci, spunând adevărul în dragoste, să creștem în toate privințele în El, Care este Capul, Cristos. 16Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ajutorul fiecărei încheieturi, își primește creșterea potrivit cu măsura lucrării fiecărei părți, și astfel se zidește pe sine în dragoste.
Îmbrăcați cu omul cel nou
17Așadar, vă spun aceasta și mărturisesc în Domnul: să nu mai umblați așa cum umblă neamurile, în deșertăciunea gândirii lor, 18fiind întunecați la minte, înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin ignoranța care este în ei din cauza împietririi inimii lor. 19Ajungând fără simțire, s‑au dat pe ei înșiși depravării, pentru a practica cu lăcomie orice fel de necurăție.
20Dar voi n‑ați învățat astfel despre Cristos, 21dacă într-adevăr L‑ați auzit și ați fost învățați în El, după cum adevărul este în Isus, 22cu privire la felul vostru de viață22 Sau: purtarea voastră. de altădată, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică potrivit cu poftele înșelăciunii, 23să vă înnoiți în duhul minții voastre 24și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr.
25Așadar, lăsându‑vă de minciună, „fiecare să spună semenului său adevărul“25 Vezi Zah. 8:16., pentru că ne suntem mădulare unii altora. 26„Mâniați‑vă, dar nu păcătuiți!“26 Vezi Ps. 4:4. Să nu apună soarele peste mânia voastră, 27nici să nu dați vreun prilej diavolului27 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator.! 28Cel ce a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească, lucrând cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să împartă cu cel ce are nevoie.
29Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce‑l aud. 30Să nu‑L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării! 31Orice amărăciune, furie, mânie, țipăt și blasfemie să piară dintre voi împreună cu orice răutate! 32Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, plini de compasiune, iertându‑vă unii pe alții, așa cum v‑a iertat și Dumnezeu pe voi, în Cristos.
