Swedish Contemporary Bible

Psalms 107

Femte boken

(107—150)

Psalm 107

Tacksamhet och lovprisning till Herren

1Prisa Herren, för han är god,

hans nåd består för evigt.

2Så ska de säga som Herren har friköpt,

de som han har befriat ur fiendens våld,

3samlat från länderna,

från öster och väster, från norr och söder.

4De irrade omkring i öknen, i ödemarken,

utan att finna någon boplats.

5De var hungriga, törstiga,

och deras liv tynade bort.

6De ropade till Herren i sin nöd,

och han befriade dem ur deras trångmål.

7Han förde dem till den rätta vägen,

till en plats där de kunde bo.

8De ska prisa Herren för hans nåd

och för allt underbart han gjort för människobarnen.

9Han gav vatten till den törstige

och den hungriges själ mättade han med sitt goda.

10Där fanns de som satt i djupaste mörker,

fångna i lidandets järnbojor,

11för de hade gjort uppror mot Guds ord

och föraktat den Högstes råd.

12Därför lät han dem slita ont.

De föll, och ingen kunde hjälpa dem.

13De ropade till Herren i sin nöd,

och han räddade dem ur deras trångmål.

14Han ledde dem ut ur det djupaste mörkret

och bröt sönder deras bojor.

15De ska prisa Herren för hans nåd

och för allt underbart han gjort för människobarnen.

16Han krossar portarna av koppar

och bryter sönder järnbommarna.

17Andra var dåraktiga

och fick lida för sin upproriskhet och sina synder.

18De avskydde all mat

och närmade sig dödens portar.

19De ropade till Herren i sin nöd,

och han räddade dem ur deras trångmål.

20Han sa bara ett ord och de blev botade,

han räddade dem från graven.

21De ska prisa Herren för hans nåd

och för allt underbart han gjort för människobarnen.

22De ska frambära tack som offer,

sjunga om allt han gjort.

23Andra seglade på haven med skepp

och drev handel på de stora vattnen.

24De såg Herrens gärningar

och hans under i djupen.

25Han talade, och en stormvind blåste upp,

så att vågorna gick höga.

26De reste sig mot himlen

och störtade sedan mot djupen.

Modet svek dem i olyckan,

27och de raglade och stapplade som berusade,

och all deras vishet var borta.

28De ropade till Herren i sin nöd,

och han befriade dem ur deras trångmål.

29Han lugnade stormen

och vågorna tystnade.

30De gladde sig över att det hade blivit lugnt,

och han förde dem till den hamn dit de ville.

31De ska prisa Herren för hans nåd

och för allt underbart han gjort för människobarnen.

32De ska prisa honom när folket samlas

och lova honom i de äldstes krets.

33Han förvandlar floder till öken,

vattenkällor till torr mark

34och det bördiga landet till saltöken,

för dess invånares ondska.

35Han gör ökenlandet till sjöar

och det uttorkade landet till vattenkällor.

36Han låter de hungriga bosätta sig där

och bygga en stad att bo i.

37De sår sina åkrar,

planterar sina vingårdar

och får sedan rika skördar.

38Han välsignar dem, och de får många barn.

Han låter inte heller deras boskapshjordar minska.

39Om de blir färre, blir förödmjukade[a]

och nedtryckta av bekymmer och sorg,

40öser han olycka över härskarna

och låter dem irra omkring i en väglös öken.

41Men han lyfter de fattiga ur deras förtryck

och låter deras familjer föröka sig som hjordar.

42De rättsinniga ser det och gläder sig,

medan all ondska måste tiga.

43Den som är vis bör lägga detta på minnet

och tänka på Herrens nådegärningar.

Notas al pie

  1. 107:39 Hebreiskans tempusform här och t.o.m. vers 42 kan betyda både något som redan hänt eller något som pågår nu.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 107

CARTEA A CINCEA

Psalmul 107

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud[a].

Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]!

33 El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

35 El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 107:3 TM: de la mare; Tg explică: de la marea de la miazăzi
  2. Psalmii 107:17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  3. Psalmii 107:32 Lit.: bătrânii (sau: cei care poartă barbă) lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)