1Esta es la palabra del Señor que vino a Joel, hijo de Petuel.
La invasión de langostas
2¡Oigan esto, ancianos del pueblo!
¡Presten atención, habitantes todos del país!
¿Alguna vez sucedió cosa semejante
en su tiempo o en el de sus antepasados?
3Cuéntenselo a sus hijos,
y que ellos se lo cuenten a los suyos,
y estos a la siguiente generación.
4Lo que dejó el enjambre de langostas,
lo comió la langosta grande.
Lo que dejó la langosta grande,
lo comió la langosta pequeña.
Lo que dejó la langosta pequeña,
lo comió la langosta joven.1:4 El texto hebreo en este versículo usa cuatro términos que se refieren a langostas y que son de difícil traducción; también en 2:25.
5¡Despierten, borrachos, y lloren!
Giman, todos los que beben vino,
porque el vino nuevo les fue arrebatado de los labios.
6Una nación ha invadido mi tierra;
poderosa e innumerable:
tiene dientes de león,
colmillos de leona.
7Asoló mis vides,
desgajó mis higueras.
Las peló y las derrumbó,
dejando blancas sus ramas.
8Gime, pueblo mío, como virgen vestida de luto
por la muerte de su prometido.
9Las ofrendas de cereales y las ofrendas líquidas
no se ofrecen ya en la casa del Señor.
Hacen duelo los sacerdotes,
los ministros del Señor.
10Los campos yacen devastados,
reseca está la tierra;
han sido arrasados los cereales,
se ha secado el vino nuevo
y agotado el aceite.
11Laméntense ustedes, agricultores;
giman, viñadores,
por el trigo y la cebada,
porque se ha perdido la cosecha de los campos.
12La vid se secó
y la higuera se marchitó;
el granado, la palmera, el manzano
y todos los árboles del campo se secaron.
Y hasta la alegría de la gente
se marchitó.
Llamado al arrepentimiento
13¡Vístanse de duelo y giman, sacerdotes!
¡Laméntense, ministros del altar!
¡Vengan, ministros de mi Dios,
y pasen la noche vestidos de luto,
porque las ofrendas de cereales y las ofrendas líquidas
han sido suspendidas en la casa de su Dios!
14Entréguense al ayuno,
convoquen a una asamblea sagrada.
Reúnan a los ancianos del pueblo
en la casa del Señor su Dios;
reúnan a todos los habitantes del país,
y clamen al Señor.
15¡Ay de aquel día! Porque el día del Señor está cerca.
Vendrá como devastación de parte del Todopoderoso.
16¿No se nos arrebató el alimento
ante nuestros propios ojos,
la alegría y el regocijo
de la casa de nuestro Dios?
17La semilla se secó
debajo de los terrones.1:17 La semilla … terrones. Texto de difícil traducción.
Los silos están en ruinas
y los graneros derribados
porque la cosecha se perdió.
18¡Cómo brama el ganado!
Vagan sin rumbo las vacas
porque no tienen donde pastar
y sufren también las ovejas.
19A ti clamo, Señor,
porque el fuego ha devorado los pastizales de la estepa;
las llamas han consumido todos los árboles del campo.
20Aun los animales del campo te buscan con ansias,
porque se han secado los canales de los ríos
y el fuego ha devorado los pastizales de la estepa.
1Cuvântul Domnului care i‑a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
Invazia lăcustelor
2Ascultați lucrul acesta, bătrânilor2, 14 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7).!
Luați aminte, toți locuitorii țării!
S‑a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre
sau în zilele părinților voștri?
3Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta,
și copiii voștri să‑l spună copiilor lor,
iar copiii lor să‑l istorisească următoarei generații.
4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
a mâncat lăcusta Arbe4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.;
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
a mâncat lăcusta Ielek
și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
a mâncat lăcusta Hasil.4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur.
5Treziți‑vă, bețivilor, și plângeți!
Gemeți, voi, toți băutorii de vin,
pentru că vi s‑a luat mustul de la gură!
6Căci împotriva țării mele s‑a suit un neam
puternic și fără număr.
Dinții ei sunt dinți de leu,
iar colții ei sunt colți de leoaică.
7Mi‑a pustiit viile
și mi‑a făcut bucăți smochinii;
i‑a jupuit de coajă și i‑a trântit jos,
lăsându‑le ramurile decojite.
8Bocește așa cum fecioara8 Sau: o femeie tânără., îmbrăcată cu sac,
bocește după bărbatul8 Sau: logodnicul. tinereții ei!
9Darurile de mâncare și jertfele de băutură
au fost oprite în Casa Domnului,
iar preoții, slujitorii Domnului, bocesc.
10Ogoarele sunt pustiite,
pământul bocește,
căci grânele sunt pustiite.
Mustul a secat
și uleiul s‑a terminat.
11Îngroziți‑vă, plugari,
gemeți, vieri,
din cauza grâului și a orzului,
căci roadele câmpului sunt distruse.
12Via s‑a uscat,
iar smochinul este veștejit;
rodiul, palmierul, mărul,
toți pomii de pe câmp sunt uscați.
Într-adevăr, s‑a veștejit bucuria
din mijlocul fiilor omului!
Chemare la pocăință
13Preoților, încingeți‑vă și jeliți!
Gemeți, slujitori ai altarului!
Veniți, înnoptați îmbrăcați cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură
sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14Declarați14 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Vezi 2:5. un post,
vestiți o adunare.
Adunați‑i pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării,
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
și strigați către Domnul.
15Vai, ce zi!
Căci ziua Domnului este aproape;
ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic15 Ebr.: Șadai.
16Nu s‑a prăpădit hrana
sub ochii voștri –
adică bucuria și veselia
din Casa Dumnezeului nostru?
17Semințele s‑au pârjolit sub bulgări17 Sensul termenului ebraic este nesigur.,
hambarele sunt pustii,
grânarele sunt în dărâmate,
căci grânele s‑au uscat.
18Cum suspină animalele!
Cirezile de vite umblă amețite,
pentru că nu mai au pășune;
chiar și turmele de oi suferă pedeapsa18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite..
19Către Tine, Doamne, strig,
căci focul a mistuit pășunile pustiei
și flăcările au ars toți copacii câmpiei.
20Chiar și fiarele câmpului tânjesc după Tine,
căci albiile s‑au uscat,
iar focul a mistuit pășunile pustiei.
