Segundo discurso de Elifaz
1Replicó entonces Elifaz de Temán:
2«El sabio no responde con vana sabiduría
ni da respuestas en el aire.15:2 ni da respuestas en el aire. Lit. llena su vientre con el viento del este.
3Tampoco discute con argumentos vanos
ni con palabras huecas.
4Tú, en cambio, restas valor al temor a Dios
y tomas a la ligera la devoción que él merece.
5Tu maldad pone en acción tu boca;
hablas igual que la gente astuta.
6Tu propia boca te condena, no la mía;
tus propios labios atestiguan contra ti.
7»¿Eres acaso el primer hombre que ha nacido?
¿Naciste acaso antes que los montes?
8¿Tienes parte en el consejo de Dios?
¿Acaso eres tú el único sabio?
9¿Qué sabes tú que nosotros no sepamos?
¿Qué has percibido que nosotros ignoremos?
10Las canas y la edad están de nuestra parte;
tenemos más experiencia que tu padre.
11¿No te basta que Dios mismo te consuele
y que se te hable con cariño?
12¿Por qué te dejas llevar por el enojo?
¿Por qué te relampaguean los ojos?
13¿Por qué desatas tu enojo contra Dios
y das rienda suelta a tu lengua?
14»¿Qué es el hombre para creerse puro
y el nacido de mujer para alegar inocencia?
15Si Dios no confía ni en sus santos
y ni siquiera considera puros a los cielos,
16¡cuánto menos confiará en el hombre,
que es vil y corrupto y tiene sed del mal!15:16 tiene sed del mal. Lit. bebe como agua el mal.
17»Escúchame y te lo explicaré;
déjame decirte lo que he visto.
18Es lo que han declarado los sabios
sin ocultar nada de lo aprendido de sus antepasados.
19Solo a ellos se les dio la tierra
y ningún extraño pasó entre ellos.
20El impío se ve atormentado toda la vida;
el violento tiene sus años contados.
21Sus oídos perciben sonidos espantosos;
cuando está en paz, los salteadores lo atacan.
22No espera escapar de las tinieblas;
condenado está a morir a filo de espada.
23Vaga sin rumbo; es comida de los buitres;15:23 rumbo … buitres. Alt. rumbo, en busca de alimento.
sabe que el día de las tinieblas le ha llegado.
24La desgracia y la angustia lo llenan de terror;
lo abruman como si un rey fuera a atacarlo
25y todo por levantar el puño contra Dios
y atreverse a desafiar al Todopoderoso.
26Contra Dios se lanzó desafiante,
blandiendo grueso y resistente escudo.
27»Aunque su rostro esté hinchado de grasa
y le sobre carne en la cintura,
28habitará en lugares desolados,
en casas deshabitadas,
en casas a punto de derrumbarse.
29Dejará de ser rico; no durarán sus riquezas
ni se extenderán sus posesiones en la tierra.
30No podrá escapar de las tinieblas;
una llama de fuego marchitará sus renuevos
y el aliento de Dios lo arrebatará.
31Que no se engañe ni confíe en cosas vanas,
porque nada obtendrá a cambio de ellas.
32Antes de que muera recibirá su merecido
y sus ramas no reverdecerán.
33Quedará como vid que pierde sus uvas agrias,
como olivo que no llega a florecer.
34La compañía de los impíos no es de provecho;
¡las moradas de los que aman el soborno serán consumidas por el fuego!
35Conciben iniquidad y dan a luz maldad;
en su vientre se genera el engaño».
Al doilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă
și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?
3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu
și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,
și ai ales limba celor vicleni.
6Gura ta te condamnă, nu eu,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu ești singurul care are înțelepciune?
9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?
12De ce îți îndepărtezi inima?
Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu
și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14Ce este omul ca să poată fi curat
și cel născut din femeie ca să fie drept?
15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi
și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă!
17Îți voi explica; ascultă‑mă
și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,
care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,
19pentru că doar lor le‑a fost dată țara
și niciun străin n‑a trecut printre ei.
20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,
iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22El nu crede că se va întoarce din întuneric;
este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.
23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.
Știe că ziua întunericului este aproape.
24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,
cu grosimea marginilor scuturilor lui.
27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime
și a adunat osânză pe coapse,
28va sălășlui în cetăți distruse,
în case nelocuite,
pregătite să ajungă un morman de pietre.
29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,
și avuția lui nu va mai împânzi țara.
30Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădițele
și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,
căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32Va fi răsplătit înainte de vreme
și mlădițele lui nu vor înverzi.
33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,
și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă
și focul va mistui corturile mitei.
35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;
pântecul lor pregătește înșelătoria.“
