Slovo na cestu

Matouš 19:1-30

Ježíš učí o manželství a rozvodu

1Po tomto hovoru Ježíš odešel do Judska za Jordánem.

2Mnoho lidí šlo za ním a on uzdravoval nemocné. 3Přišli za ním i farizejové a chtěli ho vyprovokovat k nějakému výroku, který by mohli použít proti němu. „Může se člověk rozvést z jakéhokoliv důvodu?“ zeptali se.

4-6On odpověděl: „Nečetli jste v Písmu, že když na počátku Bůh stvořil muže a ženu, ustanovil: Muž opustí své rodiče, připojí se ke své ženě a stanou se jednou bytostí? Nikdo nemá právo rozdělit to, co Bůh spojil.“

7Oni však namítali: „Proč tedy Mojžíš řekl, že muž může propustit manželku jednoduše tím, že jí dá rozlukový lístek?“

8Ježíš odpověděl: „Toto ustanovení Mojžíšova zákona je ústupkem vaší tvrdosti a nesnášenlivosti. Původní Boží úmysl to však nikdy nebyl. 9Já vám říkám, že kdo se rozvádí z jiného důvodu, než je cizoložství jeho partnera, a uzavírá nový sňatek, dopouští se sám cizoložství.“

10Učedníci mu řekli: „Když mohou nastat takové těžkosti mezi mužem a ženou, pak je lepší se neženit.“ 11On odpověděl: „Tak jednoduché to není. Je zde nutné porozumět Boží vůli. 12Jsou tři důvody proto, aby člověk zůstal svobodný: když je k manželství od narození nezpůsobilý, když mu v uzavření sňatku zabránili lidé, nebo když se manželství zřekne dobrovolně pro plnou službu Boží věci. Rozumíte tomu?“

Ježíš žehná malým dětem

13Potom k Ježíšovi nosili malé děti, aby jim žehnal a modlil se za ně. Učedníci však domlouvali těm, kteří děti přivedli, aby Ježíše neobtěžovali. 14On jim ale řekl: „Nechte je, ať jdou ke mně, a nebraňte jim. Jejich místo je u mne.“ 15Kladl na ně ruce a žehnal jim. Pak odtud odešel.

Ježíš mluví s bohatým mužem

16Za Ježíšem přišel jeden mladý člověk a ptal se ho: „Mistře, jakými dobrými skutky mohu získat věčný život?“

17Ježíš mu na to řekl: „Snažíš se být dobrý? To se chceš vyrovnat Bohu, který jediný je skutečně dobrý! Plň jeho přikázání a budeš věčně živ.“

18„Která to jsou?“ zeptal se mladý muž.

Ježíš odpověděl: „Nezabiješ, nezcizoložíš, nebudeš krást, lhát, 19budeš ctít svoje rodiče, své bližní budeš milovat jako sebe!“

20Mladík na to řekl: „To všechno jsem vždycky dodržoval. Co mi ještě chybí?“

21Ježíš odpověděl: „Chceš-li být dokonalý, jdi a prodej celý svůj majetek a peníze rozdej chudým, a tak budeš mít poklad v nebi. Pak se vrať a staň se mým učedníkem.“

22Mladík zesmutněl a zklamaně odešel. Měl totiž velký majetek. 23Ježíš pak řekl svým učedníkům: „Pro zámožného člověka je velmi nesnadné postavit se na Boží stranu. 24Kdybych to měl k něčemu přirovnat, pak snáze projde velbloud uchem jehly, nežli bohatý branou Božího království.“ 25Učedníky to překvapilo a ptali se: „Kdo tedy vůbec může být spasen?“

26Ježíš se na ně zadíval a řekl: „V lidských silách to není, ale Bůh dokáže všechno.“

27Petr se ozval a řekl: „My jsme se vzdali všeho a jdeme za tebou. Co nás čeká?“

28Ježíš odpověděl: „Ujišťuji vás, že až přijdu, abych stvořil nový svět, nad kterým budu panovat v plné slávě, pak vás dvanáct, kteří mne následujete, posadím po svém boku jako soudce celého Izraele. 29A každému, kdo se vzdá domova, bratrů, sester, otce, matky, manželky, dětí nebo majetku proto, aby šel za mnou, všechno mu mnohokrát vynahradím a bude mít podíl na věčném životě. 30Mnozí první budou poslední a poslední budou první.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 19:1-30

Despre divorț

(Mc. 10:1-12; Lc. 16:18)

1După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. 2L‑au urmat mulțimi mari de oameni și acolo El i‑a vindecat pe cei bolnavi.

3Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și au zis:

– Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?

4Isus, răspunzând, a zis:

– Oare n‑ați citit că, de la început, Creatorul „i‑a făcut bărbat și femeie“4 Vezi Gen. 1:27.? 5Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“5 Vezi Gen. 2:24. 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit6 Verbul grecesc înseamnă și a pune la același jug. Ceea ce Dumnezeu a înjugat împreună, omul nu are voie să separe. omul să nu despartă!

7Ei I‑au zis:

– Atunci de ce a poruncit Moise ca soțul să‑i dea soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea7 O aluzie la Deut. 24:1.?

8Isus a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început nu a fost așa. 9Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de curvie9 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă. Vezi și contextul din cap. 5., și se căsătorește cu alta, comite adulter.

10Ucenicii I‑au zis:

– Dacă acesta este motivul10 Gr.: aitia, același termen grecesc folosit în v. 3. În vremea aceea existau două interpretări rabinice ale textului din Deut. 24:1. Una aparținea Școlii lui Șamai și punea accentul pe termenul rușinos din sintagma ceva rușinos, identificându‑l cu adulterul: singurul motiv pentru divorț era adulterul. Cealaltă interpretare aparținea Școlii lui Hillel și punea accentul pe termenul ceva (sau motiv; ebr.: dabar) din aceeași sintagmă, susținând că soțul poate să divorțeze de soția sa din orice motiv. Din câte se pare, ucenicii, în urma răspunsului lui Cristos, consideră că motivul (aitia) despre care vorbeau rabinii este așezat acum de către Isus la un standard prea înalt pentru un bărbat. bărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești!

11Dar El le‑a zis:

– Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le‑a fost dat. 12Căci există eunuci care s‑au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci12 Sau: au ales să nu se căsătorească. de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să‑l primească!

Isus și copilașii

(Mc. 10:13-16; Lc. 18:15-17)

13Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i‑au mustrat. 14Isus însă le‑a zis: „Lăsați copilașii și nu‑i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“ 15Apoi Și‑a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.

Isus și tânărul bogat

(Mc. 10:17-31; Lc. 18:18-30)

16Și iată că un om, apropiindu‑se de Isus, a zis:

– Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică?

17Isus i‑a zis:

– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Unul e Cel Ce este bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!

18El i‑a zis:

– Care?

Isus a zis:

– „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19„Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“18-19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20. și „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“19 Vezi Lev. 19:18..

20Tânărul I‑a spus:

– Pe toate acestea le‑am păzit. Ce‑mi mai lipsește?

21Isus i‑a spus:

– Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te, vinde‑ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!

22Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23Isus le‑a zis ucenicilor Săi:

– Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! 24Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

25Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis:

– Atunci cine poate fi mântuit?

26Uitându‑Se la ei, Isus le‑a zis:

– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

27Atunci Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. Noi ce vom avea?

28Isus le‑a zis:

– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M‑ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

29Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică. 30Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.