Slovo na cestu

Matouš 15:1-39

Ježíš mluví o skryté čistotě

1Farizejové a učitelé zákona z Jeruzaléma přišli za Ježíšem s otázkou: 2„Proč tvoji žáci nedodržují staré židovské tradice? Vždyť ignorují i obřadní mytí rukou před jídlem!“ 3Ježíš jim na to odpověděl: „Proč vy pro své tradice porušujete Boží přikázání? 4Například – Boží příkaz zní: ‚Cti otce i matku; a kdo potupí otce nebo matku, ať zemře.‘ 5-6Ale vy říkáte: ‚Jestliže odkážeš svůj majetek druhému, nesmíš už z něho podporovat své rodiče, i když mají nedostatek.‘ Tak jste svými ustanoveními zrušili přímý Boží příkaz. 7Chytráci! I na vás se vztahují slova proroka Izajáše:

8‚Tento lid říká, že mne ctí,

ale jejich srdce je ode mne daleko.

9Jejich uctívání je bezcenné,

protože vyučují svým vlastním zákonům

místo Božím.‘ “

10Pak kolem sebe shromáždil lid a řekl: „Poslouchejte, co vám říkám, a snažte se porozumět: 11Vaše nitro nešpiní to, co vchází do úst, ale co z nich vychází.“

12Učedníci mu pak řekli: „Víš, že se farizejové urazili, když tě slyšeli?“ 13On odpověděl: „S příkazy je to jako s rostlinami. Co nezasel můj Otec, je plevel a podle toho s tím bude naloženo. 14Nechte je! Jsou to slepí vůdcové slepých. Když slepý povede slepého, oba spadnou do jámy.“

15Petr se Ježíše zeptal: „Jak’s to myslel s tím, co nás špiní?“

16Ježíš se podivil: „Ani vy tomu nerozumíte? 17Nechápete, že všechno, co jíme, prochází vnitřnostmi a vychází z těla? 18Ale zlá slova vznikají ve zlém srdci, a tak špiní člověka. 19Ze srdce vycházejí špatné myšlenky na vraždu, nevěru, necudnost, krádež, lež a pomluvy. 20To jsou věci, které člověka zbavují vnitřní čistoty. Ale jíst nemytýma rukama, to člověka nepošpiní.“

Ježíš vyhání démona z dívky

21Ježíš odešel do týrského a sidónského kraje. 22Jedna obyvatelka těchto pohanských končin za ním přišla a prosila: „Slituj se nade mnou, Pane, ty očekávaný Králi! Moje dcera je posedlá démonem a velmi trpí!“ 23Ale on na to nic neříkal.

Jeho učedníci na něho naléhali: „Udělej s ní něco, vždyť za námi stále volá!“ 24Tu se obrátil k té ženě a řekl jí: „Byl jsem poslán pomoci židům a ne pohanům.“

25Ale ona přišla až k němu, klaněla se mu a prosila: „Pane, pomoz mi!“

26„Není správné brát chléb dětem a házet ho štěňatům!“ řekl. 27Ona odpověděla: „Máš pravdu, ale štěňata dostávají zbytky ze stolů svých pánů.“

28„Ženo,“ řekl jí Ježíš, „máš velikou víru, tvoje přání je splněno!“ A od té chvíle byla její dcera zdravá.

Zástup se podivuje Ježíšovu uzdravování

29Pak se Ježíš vrátil a vystoupil na pahorek u jezera. 30Spousta lidí se k němu začala scházet a měli s sebou chromé, zmrzačené, slepé, němé a jinak postižené. Pokládali je před něj a on je uzdravoval. 31Jaký div! Němí mluví, chromí chodí, zmrzačení jsou zdrávi a slepí vidí. Okolostojící nad tím žasli a vzdávali díky Bohu.

Ježíš sytí čtyři tisíce

32Ježíš zavolal svoje učedníky a řekl jim: „Je mi těch lidí líto, vždyť tu jsou se mnou tři dny a nemají už nic k jídlu. Nechci je nechat odejít hladové, vždyť by ani nedošli domů!“

33Učedníci odpověděli: „Kde v takové pustině vezmeme chléb pro tolik lidí?“

34„Kolik jídla máte s sebou?“ zeptal se Ježíš.

„Sedm chlebů a několik ryb,“ odpověděli učedníci.

35Ježíš rozkázal, aby se shromáždění lidé usadili. 36Vzal těch sedm chlebů a ryby, poděkoval za ně Bohu; pak je lámal a dával učedníkům a ti je rozdávali shromážděným. 37-38Najedlo se tam dosyta čtyři tisíce mužů kromě žen a dětí – a ještě sebrali sedm košíků zbytků. 39Pak se Ježíš s nimi rozloučil, vstoupil do člunu a přeplul do Magdalské krajiny.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 15:1-39

Isus și tradiția bătrânilor

(Mc. 7:1-23)

1Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s‑au apropiat de Isus1 Atunci niște farisei și niște cărturari au venit la Isus de la Ierusalim., zicând:

2– De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor2 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna.? Căci ei nu‑și spală mâinile înainte să mănânce pâine.

3Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“4 Vezi Ex. 20:12; Deut. 5:16. și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“4 Vezi Ex. 21:17; Lev. 20:9.. 5Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6acela nu mai este dator să‑și cinstească tatăl sau mama.“6 Sub acest pretext, un fiu nerecunoscător putea să se eschiveze de la îndatoririle pe care le avea față de părinții săi. În realitate, darul promis lui Dumnezeu continua să se afle în posesia fiului până la o dată mai târzie și prin urmare putea fi folosit ca ajutor pentru părinți. Vezi și nota din Mc. 7:11. Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. 7Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:

8„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine!

9Degeaba însă Mi se închină ei,

dând9 Lit.: învățând. ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“9 Vezi Is. 29:13.

Lucrurile care îl întinează pe om

10Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“

12Atunci ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis:

– Știi că fariseii s‑au poticnit când au auzit aceste cuvinte?

13Isus, răspunzând, a zis:

– Orice plantă pe care nu a sădit‑o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

15Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Explică‑ne pilda aceasta!

16Isus a zis:

– Și voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile19 Distincția dintre acest termen și cel precedent constă în faptul că primul se referă doar la adulter, în timp ce al doilea este mult mai dur, referindu‑se la toate perversiunile sexuale în mod generic. Vezi și cap. 5., furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu‑l întinează pe om.

Credința canaanitei

(Mc. 7:24-30)

21Isus S‑a retras de acolo și S‑a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului.

22Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând:

– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon!

23Isus nu i‑a răspuns niciun cuvânt.

Ucenicii s‑au apropiat și L‑au rugat, zicând:

– Ajut‑o și las‑o să plece, căci strigă după noi.

24El însă, răspunzând, a zis:

– Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel.

25Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând:

– Doamne, ajută‑mă!

26Isus, răspunzând, a zis:

– Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.

27Însă ea a zis:

– Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

28Atunci Isus, răspunzând, i‑a zis:

– O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești.

Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

(Mc. 7:31-37)

29Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S‑a așezat acolo. 30Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i‑au așezat la picioarele Lui, iar El i‑a vindecat, 31astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L‑au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

(Mc. 8:1-10)

32Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis:

– Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce. Nu vreau să‑i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.

33Ucenicii I‑au zis:

– De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?!

34Isus i‑a întrebat:

– Câte pâini aveți?

Ei au zis:

– Șapte…și câțiva pești.

35Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit mulțimilor. 37Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat în barcă și S‑a dus în hotarele Magadanului39 Numită și Magdala sau Dalmanuta (cf. Mc. 8:10); poate fi vorba de același oraș sau de orașe diferite, situate foarte aproape unul de celălalt..