Slovo na cestu

Marek 3:1-35

Ježíš v sobotu uzdravuje muže s ochrnutou rukou

1Když opět přišel Ježíš do synagogy, spatřil tam člověka, který měl bezvládnou ruku. Protože byla právě sobota, 2Ježíšovi nepřátelé napjatě sledovali, co učiní. Jestliže ho uzdraví, bude to vítaná příležitost, jak jej obžalovat z rušení předepsaného svátečního klidu.

3A opravdu, Ježíš vyzval postiženého, aby předstoupil před celé shromáždění, 4a pak položil ostatním otázku: „Co se smí v sobotu? Mohou se konat dobré skutky, nebo se má páchat zlo? Je možné zachránit život, nebo jej zničit?“ Na tyto otázky se nikdo neodvážil odpovědět. 5Jejich mlčení Ježíše naplnilo spravedlivým hněvem, jejich lhostejnost k lidskému utrpení ho roztrpčila. Přeměřil si je přísným pohledem a potom se obrátil k postiženému. „Natáhni tu ruku!“ řekl mu. On to učinil, a ejhle – ruka byla zdravá.

6Farizejové opustili synagogu a šli se domlouvat s přívrženci krále Heroda na tom, jak Ježíše odstranit.

Velké zástupy následují Ježíše

7Ježíš se opět se svými učedníky uchýlil k jezeru. Znovu jej následovaly zástupy lidí z celé Galileje, Judska, 8Jeruzaléma, Idumeje a Zajordání, ba dokonce přišli i lidé z okolních pohanských měst Týru a Sidónu. Široko daleko se roznesly zprávy o jeho zázracích a velmi mnoho lidí se o nich chtělo přesvědčit na vlastní oči.

9Ježíš požádal své učedníky, aby pro něj měli připravenu loďku, na kterou by se mohl uchýlit, kdyby ho dav příliš tísnil. 10Mnoho nemocných už totiž uzdravil a další se k němu přímo vrhali, jen aby se ho mohli dotknout.

11A když ho spatřili ti, kdo byli posedlí démonem, padali před ním na zem a křičeli: „Ty jsi Boží Syn!“ 12On je však rázně umlčoval, protože nestál o jejich svědectví.

Ježíš volí dvanáct učedníků

13Potom k sobě zavolal ty, které si vybral pro zvláštní svědecké poslání, a vystoupil s nimi na horu. 14Z nich pak ustanovil dvanáct, kteří ho měli všude doprovázet a které bude posílat samostatně kázat 15a uzdravovat. 16Byli to: Šimon, kterému přidal jméno Petr, 17Jakub a Jan – synové Zebedeovi, kterým někdy říkával „synové hromu“, 18Ondřej, Filip, Bartoloměj, Matouš, Tomáš, Jakub Alfeův, Tadeáš, Šimon Kenaanský a 19Jidáš Iškariotský, který ho později zradil.

Náboženští vůdcové obviňují Ježíše z posedlosti

20Když se Ježíš vrátil domů, lidé se k němu začali znovu scházet a brzy jich bylo tolik, že se ani neměl kde najíst. 21Jeho příbuzní uslyšeli, co se děje, a tak se vypravili za ním, aby ho přinutili k návratu domů; domnívali se, že ztratil zdravý rozum.

22Židovští náboženští učitelé, kteří přišli z Jeruzaléma, dokonce tvrdili, že Ježíš je posedlý Belzebubem, králem všech démonů. Jen proto prý ho ďáblové poslouchají, když je vyhání.

23Ježíš je pozval k sobě a vyvracel tyto pomluvy. Aby mu všichni rozuměli, použil příklad: „Jak může satan vyhnat satana? 24Království, které je vnitřně rozdělené, se musí zhroutit. 25Také rodina, kde je svár a nejednota, se nakonec rozpadne. 26A jestliže satan bojuje sám proti sobě, jak může něco dokázat? Nutně musí přijít jeho konec. 27Chce-li někdo vniknout do domu siláka a zmocnit se jeho věcí, musí ho nejprve spoutat. Tak i démony může vyhánět jen ten, kdo přemohl satana.

28Ujišťuji vás o jednom: všechno může být lidem odpuštěno, i když se v nevědomosti Bohu rouhají a hrubě ho urážejí slovy i skutky. 29Když ovšem někdo v zatvrzelosti odmítá Boží zách-rannou moc a přitom ví, co odmítá, takový člověk se rouhá Du-chu svatému. A to je hřích, který nemůže být odpuštěn.“

30To jim Ježíš řekl proto, že jeho činy úmyslně připisovali satanově moci, místo aby přiznali, že uzdravuje mocí Ducha svatého.

Ježíš říká, kdo tvoří jeho rodinu

31Tehdy přišli k přeplněnému stavení, kde Ježíš učil, také jeho bratři s matkou a vzkázali mu, že s ním potřebují mluvit. 32Sedělo kolem něj plno lidí, když mu kdosi oznámil: „Tvoje matka a tvoji bratři jsou venku a hledají tě.“

33Ježíš věděl, s jakým záměrem rodina přichází, a proto řekl: „Kdo je má matka? A kdo jsou moji bratři?“ 34Rozhlédl se po těch, kteří mu dychtivě naslouchali, a řekl: „Hle, tady je má matka a tady jsou moji bratři. 35Každý, kdo jedná podle Boží vůle, je můj bratr, moje sestra i moje matka.“

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 3:1-35

Vindecarea unui om cu mâna uscată, în ziua Sabatului

(Mt. 12:9-14; Lc. 6:6-11)

1Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea o mână uscată. 2Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă‑l va vindeca în ziua de Sabat și să‑L poată astfel acuza.2 Cf. tradiției, un om putea fi vindecat în ziua Sabatului numai dacă viața îi era în pericol. 3Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată3 În sensul de paralizată și cu pielea uscată, zbârcită.: „Ridică‑te și stai în mijloc!“

4Apoi le‑a zis: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să omori?“ Ei însă tăceau. 5Și rotindu‑Și privirea peste ei cu mânie, mâhnit fiind de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!“ El a întins‑o și mâna lui a fost făcută sănătoasă. 6Dar fariseii, ieșind, au ținut imediat sfat cu irodienii6 Susținători ai dinastiei irodiene (37 î.Cr.–93 d.Cr.). Irodienii erau partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană. împotriva Lui, gândindu‑se cum să‑L omoare.6 Lit.: să‑L distrugă.

Mulțimile Îl urmează pe Isus

(Mt. 4:23-25; 12:15-16; Lc. 6:17-19)

7Isus S‑a retras împreună cu ucenicii Săi înspre mare. Și o mare mulțime de oameni din Galileea L‑au urmat. De asemenea, o mare mulțime de oameni din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tyrului și al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. 9Isus le‑a zis ucenicilor Lui să‑I țină pregătită o barcă mică, din cauza mulțimii, ca să nu‑L îmbulzească. 10Căci îi vindecase pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să‑L atingă. 11Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ 12El însă le atenționa ferm să nu‑L facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece apostoli

(Mt. 10:1-4; Lc. 6:12-16; F.A. 1:13)

13Isus S‑a urcat pe munte și a chemat pe cine a dorit, iar ei au venit la El. 14A ales doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să predice 15și să aibă autoritate să alunge demoni. 16Cei doisprezece pe care i‑a ales au fost: Simon, căruia i‑a pus numele Petru; 17Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le‑a pus numele „Boanerges“, care înseamnă „Fiii tunetului“; 18Andrei; Filip; Bartolomeu18 Bartolomeu (aram.: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael, care nu este menționat aici.; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Zelotul18 Gr.: kananaios, termen care nu se referă la orașul Cana sau la Canaan, ci este o transliterare a cuvântului aramaic care înseamnă zelos, entuziast. El indică faptul că Simon a aparținut, probabil, grupării zeloșilor/zeloților, o grupare revoluționară, care se opunea în mod violent stăpânirii romane. Totodată este posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon.; 19și Iuda Iscarioteanul, cel care L‑a trădat19 Sensul principal al verbului este a preda. pe Isus.

Isus și Beelzebul

(Mt. 12:22-29; Lc. 11:14-23; 12:10)

20A venit20 Unele mss conțin: Au venit. apoi în casă, dar mulțimea s‑a adunat din nou, așa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieșit să pună mâna pe El, căci ziceau că a Și‑a ieșit din minți. 22Cărturarii care coborâseră de la Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul22 Unele mss conțin Beezebul; Vulgata, Siriacă: Beelzebub, probabil pe baza lui 2 Regi 1:2. Beelzebul este forma grecească a epitetului Baal-Zebul (Prințul Baal); Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muștelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul. În Mt. 12:24 Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan. și că alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.

23Isus i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde23 Gr.: parabole (ebr.: mașal). A nu se confunda cu alegoria. În pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primește un sens figurat, care trebuie explicat [peste tot în carte].: „Cum poate Satan23, 26 Vezi nota de la 1:13. să‑l alunge pe Satan?! 24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25Iar dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu va putea dăinui. 26Și dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i‑a venit sfârșitul. 27Dar nimeni nu poate să intre în casa celui puternic ca să‑i jefuiască bunurile, dacă nu‑l leagă mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28Adevărat vă spun că fiilor oamenilor le vor fi iertate toate păcatele și toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veșnic.“

30Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“

Mama și frații lui Isus

(Mt. 12:46-50; Lc. 8:19-21)

31Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme.31 În v. 21 este specificat motivul pentru care Isus era căutat de ai Săi.

32Mulțimea care ședea în jurul Lui I‑a zis:

– Iată că mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.

33Isus, răspunzându‑le, a zis:

– Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?

34Și, rotindu‑Și privirea peste cei ce ședeau în jurul Lui, a zis:

– Iată mama Mea și frații Mei! 35Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.