Varování před falešnou jistotou
1Jenom si, bratři, připomeňme židovské dějiny! Boží oblak se rozprostíral nad všemi našimi předky, když odcházeli z Egypta, 2a všichni společně s Mojžíšem prošli mořem, v němž pohřbili svoji otrockou minulost. 3Všem bylo duchovní potravou stejné slovo od Boha 4a sílu čerpali všichni z téhož duchovního pramene, který je stále doprovázel – a to byl Kristus. 5A přesto se většina z nich svým jednáním Bohu znelíbila a našla svůj hrob na poušti. 6Nechť se nám stanou výstražným příladem.
Nebezpečí modloslužby
7-8Opusťte své modly, pohlavní nepřístojnosti a jiné neřády, abyste nedopadli jako oni: za jediný den jich pomřelo třiadvacet tisíc. 9Nesvádějte lidské špatnosti na Boha, 10-11neprovokujte ho, jako to dělali někteří z nich; a přivolali na sebe jedovaté hady a smrt. Vezměme si z toho ponaučení, mnoho času nám už nezbývá. 12Mějte se na pozoru – nejblíže pádu je ten, kdo si je sám sebou příliš jist. 13Až dosud vás nepotkalo nic, co by člověk nedokázal unést. Bůh vaši víru nezklame ani v dalších zkouškách: pokud je dopustí, dá vám i sílu vydržet a překonat je.
14-16Proto, moji drazí, co nejdál od modloslužby! Mluvím s vámi jako s rozumnými lidmi. Řekněte sami: neznamená snad kalich, který si vzájemně podáváme, že nás spojuje Kristova krev? A co jiného vyznáváme při lámání chleba než to, že jsme součástí Kristovou? 17Jako všechny ty kousky pocházejí z jednoho chleba, tak i my – ať je nás sebevíc – jsme tím jedním chlebem navzájem spojeni.
18Podívejte se na rodilé židy: tím, že jedí maso obětované na oltáři, hlásí se i oni k Bohu, kterému ten oltář patří. A stejný význam má pro pohany zase jejich pohanský oltář. 19Tím ovšem neříkám, že modla je snad bohem a že maso obětované modle je něco víc než obyčejné maso; samy o sobě ty věci neznamenají nic. 20Ale tím obřadem vzývají pohané démony místo Boha, a proto nechci, abyste se něčeho takového zúčastňovali. 21Nemůžete se přece současně hlásit k Bohu i ke zlým mocnostem. 22Nebo jsme snad tak silní, že si nemusíme nic dělat z Božího hněvu?
23Ano, křesťanu je všechno dovoleno, ale ne všechno je prospěšné. Vše je mi dovoleno, ale ne vše slouží k dobru také ostatním. 24Nesmíme si hledět jen svého vlastního zájmu, nýbrž především musíme dbát toho, co je dobré pro druhé.
25Tedy: co se prodává v obchodech, to jezte klidně a nelamte si hlavu původem jídla. 26Země i se vším, co je na ní, patří přece Bohu. 27Také na návštěvách jezte s klidným svědomím všechno, co vám hostitel předloží. 28-29Když vás však někdo upozorní, že to či ono jídlo leželo předtím na pohanském oltáři, nejezte to, abyste se nešetrně nedotkli jeho svědomí.
Jakže – moje svoboda má být omezována cizím svědomím? 30Což mě může někdo odsuzovat za to, co vděčně přijímám z Boží ruky?
31Milí bratři! Všechno, co děláme – ať už jde o jídlo nebo o pití či cokoliv jiného, všechno má sloužit k Boží oslavě. 32Nebuďte tedy kamenem úrazu ani židům, ani nevěrcům, ani křesťanům. 33I já se vždycky snažím vyjít každému vstříc a neohlížím se na sebe, nýbrž na dobro těch druhých, aby jich bylo zachráněno co nejvíc.
Tak mě tomu učí Kristus, dělejte to tak i vy.
Învățăminte din istoria lui Israel
1Căci nu vreau să nu știți, fraților, că toți strămoșii1 Lit.: tații. noștri erau sub nor, toți au trecut prin mare, 2toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare, 3toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească 4și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr‑o Stâncă duhovnicească Ce venea după ei; iar Stânca era Cristos. 5Totuși, în cei mai mulți dintre ei Dumnezeu nu Și‑a găsit plăcerea, astfel că trupurile lor au fost împrăștiate prin pustie. 6Dar aceste lucruri s‑au întâmplat ca exemple pentru noi, pentru ca să nu fim unii care tânjesc după cele rele, așa cum au tânjit ei. 7Să nu fiți idolatri, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea, apoi s‑a ridicat să se distreze.“7 Vezi Ex. 32:6. 8Să nu curvim, așa cum au curvit unii dintre ei, astfel că într‑o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii. 9Să nu‑L punem pe Cristos la încercare, așa cum au făcut unii dintre ei și au fost omorâți de șerpi. 10Să nu murmurați, așa cum au murmurat unii dintre ei și au fost nimiciți de Nimicitorul.
11Aceste lucruri li s‑au întâmplat ca să ne fie exemple și au fost scrise pentru avertizarea noastră, a celor peste care au venit sfârșiturile veacurilor. 12Așadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! 13Nu v‑a cuprins nicio încercare13 Sau: ispită. care să nu fie omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiți încercați peste puterile voastre, ci odată cu încercarea a pregătit și o cale de ieșire, ca s‑o puteți răbda.
Jertfele aduse idolilor și Cina Domnului
14De aceea, preaiubiții mei, fugiți de idolatrie! 15Vă vorbesc ca unor oameni înțelepți. Judecați singuri ceea ce vă spun! 16Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtășia16 În acest context termenul grecesc se poate traduce și prin asocierea cu. Pavel urmează să le spună corintenilor că nu se pot asocia cu idolii și nu se pot întovărăși cu cei răi, ca apoi să se asocieze cu ceea ce reprezintă pâinea și vinul și să fie în părtășie cu Biserica, Trupul Domnului. cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtășia cu trupul lui Cristos? 17Pentru că este o singură pâine, de aceea noi, care suntem mulți, suntem un singur trup, întrucât toți suntem părtași la o singură pâine. 18Uitați‑vă la Israelul după trup18 Cu referire la Israelul pământesc (Israel și locuitorii lui), spre deosebire de Biserică (Israelul spiritual).: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare părtași la altar? 19Deci, ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva sau că un idol este ceva? 20Nu, ci vreau să zic că ceea ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiți părtași cu demonii! 21Nu puteți bea și paharul Domnului, și paharul demonilor! Nu puteți lua parte și la masa Domnului, și la masa demonilor! 22Sau vrem oare să‑L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai tari decât El?
Trăiți pentru slava lui Dumnezeu!
23„Toate sunt îngăduite“, dar nu toate sunt de folos. „Toate sunt îngăduite“, dar nu toate zidesc. 24Nimeni să nu‑și caute binele propriu, ci binele altuia. 25Mâncați orice se vinde pe piața de carne, fără să cercetați ceva din cauza conștiinței, 26căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“26 Vezi Ps. 24:1. 27Dacă cineva dintre necredincioși vă invită la masă și doriți să mergeți, să mâncați orice vi se pune înainte, fără să cercetați ceva din cauza conștiinței. 28Dar dacă cineva vă spune: „Acesta este un lucru jertfit idolilor!“, atunci să nu mâncați, din cauza celui care v‑a spus și a conștiinței. Căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“. 29Nu mă refer însă la conștiința voastră, ci a celuilalt. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia? 30Dacă eu iau parte la masă cu mulțumire, de ce să fiu vorbit de rău din cauza unui lucru pentru care mulțumesc? 31Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, faceți toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu. 32Să nu fiți o piedică nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, 33așa cum, de altfel, încerc și eu să plac tuturor în toate lucrurile, căutând nu folosul meu, ci al multora, ca să fie mântuiți!
