La Parola è Vita

Matteo 28:1-20

È risorto!

1La mattina dopo, allʼalba, Maria Maddalena e lʼaltra Maria, andarono a visitare la tomba di Gesù.

2Improvvisamente ci fu un gran terremoto, perché un angelo del Signore, sceso dal cielo, aveva fatto rotolare da una parte la pietra e vi si era seduto sopra.

3Il suo viso splendeva come un lampo e i suoi vestiti erano bianchi come la neve.

4Quando lo videro, le guardie cominciarono a tremare di paura e caddero a terra svenute.

5Allora lʼangelo disse alle donne: «Non abbiate paura! So che cercate Gesù, che è stato crocifisso. 6Ma non è più qui, perché è risorto, proprio come vi aveva detto. Venite a vedere dove giaceva il suo corpo…

7Ed ora, presto! Andate a dire ai suoi discepoli che il Signore è risuscitato dalla morte e che li aspetta in Galilea! Ecco, questo è ciò che vi dovevo dire».

8Le donne sʼallontanarono di corsa dalla tomba, spaventate a morte, è vero, ma piene di gioia. Si precipitarono a cercare i discepoli per riferire le parole dellʼangelo. 9Mentre stavano correndo, improvvisamente Gesù apparve davanti a loro e disse: «Buongiorno!» Le donne caddero in terra davanti a lui, gli abbracciarono le gambe e lo adorarono.

10Allora Gesù disse loro: «Non abbiate paura! Andate a dire ai miei fratelli di partire immediatamente per la Galilea, sarà là che mʼincontreranno».

11Mentre le donne sʼincamminavano verso la città, alcune guardie del tempio, che avevano sorvegliato la tomba, si precipitarono dai sacerdoti a raccontare loro ciò che era accaduto.

12-13Tutti i capi giudei si riunirono e decisero di corrompere le guardie, perché dicessero che durante la notte, mentre dormivano, i discepoli erano venuti a rubare il corpo di Gesù.

14«Se la notizia arriva allʼorecchio del governatore», promisero i capi giudei alle guardie, «noi prendiamo le vostre difese e tutto andrà per il meglio!»

15Le guardie si lasciarono corrompere e fecero come era stato loro detto. La loro versione dei fatti si sparse fra gli Ebrei, che ancora oggi la ritengono valida.

16Gli undici discepoli, andarono in Galilea e salirono sulla montagna che Gesù aveva loro indicato. 17Là lo incontrarono e lo adorarono, ma alcuni di loro non erano del tutto convinti che quello fosse davvero Gesù.

18Gesù disse ai suoi discepoli: «Mi è stato dato ogni potere sia in cielo che in terra. 19Perciò andate ad ammaestrare tutti i popoli e battezzate chi crede in me nel nome del Padre, del Figlio e dello Spirito Santo. 20A questi nuovi discepoli insegnate ad ubbidire a tutti i comandamenti che vi ho dato; e siate certi di questo: Io sarò sempre con voi, fino alla fine del mondo».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 28:1-20

Învierea lui Isus

(Mc. 16:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)

1După ziua de Sabat, în zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să se uite la mormânt.

2Și iată că a avut loc un mare cutremur, căci un înger al Domnului a coborât din cer, s‑a dus și a rostogolit piatra de la intrarea mormântului și s‑a așezat pe ea. 3Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. 4De frica lui, gardienii s‑au cutremurat și au rămas ca morți.

5Îngerul le‑a zis5 Lit.: Dar îngerul, răspunzând, le‑a zis. femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit. 6Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus! 7Apoi duceți‑vă repede și spuneți‑le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Iată că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea.» Iată, v‑am spus aceasta!“

8Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să‑i anunțe pe ucenicii Lui. 9Dar iată că le‑a ieșit înainte Isus, zicând: „Salutare!9 Gr.: chairete, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!“ Ele s‑au apropiat, I‑au cuprins picioarele și I s‑au închinat. 10Atunci Isus le‑a zis: „Nu vă temeți! Duceți‑vă și anunțați‑i pe frații Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea.“

Darea de seamă a gărzii și înșelătoria conducătorilor

11În timp ce plecau ele, iată că unii dintre gardieni s‑au dus în cetate și i‑au anunțat pe conducătorii preoților cu privire la tot ce se întâmplase. 12Aceștia s‑au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat și le‑au dat soldaților mulți arginți, 13zicându‑le: „Să spuneți așa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, și L‑au furat.» 14Iar dacă va ajunge lucrul acesta la auzul guvernatorului, îl vom convinge noi și vă vom scăpa de grijă.“ 15Ei au luat arginții și au făcut așa cum fuseseră învățați. Și vorba aceasta a fost răspândită printre iudei până în ziua de azi.

Marea Trimitere

(Mc. 16:14-18; Lc. 24:36-49; In. 20:19-23)

16Cei unsprezece ucenici s‑au dus în Galileea, la muntele unde le indicase Isus să meargă. 17Când L‑au văzut, I s‑au închinat, dar unii s‑au îndoit. 18Isus S‑a apropiat de ei și le‑a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi‑a fost dată în cer și pe pământ. 19Prin urmare, duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându‑i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt 20și învățându‑i să păzească tot ce v‑am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi20 Vezi 1:23. în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“