Matteo 11 – PEV & NTLR

La Parola è Vita

Matteo 11:1-30

1Quando Gesù ebbe finito di dare queste istruzioni ai dodici discepoli, se ne andò a predicare nelle città che aveva in programma di visitare.

Gesù incoraggia Giovanni

2Giovanni Battista, che in questo periodo si trovava in prigione, venne a sapere dei miracoli che il Messia stava compiendo, perciò mandò i suoi discepoli a chiedere a Gesù: 3«Sei davvero tu quello che stiamo aspettando, o dobbiamo restare in attesa?»

4«Tornate da Giovanni», rispose loro Gesù, «e riferitegli dei miracoli che mi avete visto compiere: 5i ciechi hanno recuperato la vista, gli zoppi ora camminano, i lebbrosi sono guariti, i sordi odono ed i morti risorgono; e riferitegli anche che il Vangelo è annunciato ai poveri. 6Poi dategli questo messaggio: “Beati coloro che non perdono la fede in me!”» 7Quando i discepoli di Giovanni furono partiti, Gesù cominciò a parlare di lui alla folla. «Quando andaste nel deserto per vedere Giovanni, che cosa vi aspettavate di vedere? Una canna sbattuta dal vento? 8Oppure immaginavate di vedere un uomo vestito come un principe in un ricco palazzo? 9O piuttosto un profeta di Dio? Sì, Giovanni è un profeta, anzi, più di un profeta!

10Perché Giovanni è lʼuomo a cui si riferisce questo passo delle Scritture: “Ecco il mio messaggero, io lo mando davanti a te per annunciare il tuo arrivo e preparare la gente a riceverti!”

11Per la verità, di tutti gli uomini nati al mondo, non cʼè mai stato nessuno maggiore di Giovanni Battista. E, tuttavia, perfino il più piccolo nel Regno dei Cieli, è più grande di lui! 12E dal giorno in cui Giovanni Battista cominciò a predicare e a battezzare fino ad ora, migliaia e migliaia di persone piene di zelo stanno affollandosi verso il Regno dei Cieli, 13perché tutte le leggi e i profeti aspettavano il Messia. Poi è apparso Giovanni, 14e se volete capire ciò che intendo, egli è Elia, quello che i profeti dicevano sarebbe venuto allʼinizio del Regno. 15Se mai avete voluto ascoltare, ascoltate ora!

16Che cosa dirò di questa generazione? Questa gente assomiglia a quei bambini che giocano e dicono ai loro amichetti: 17“Vi abbiamo suonato della musica allegra e voi non avete ballato; abbiamo giocato ai funerali e voi non avete pianto!” 18Perché di Giovanni Battista, che non beve vino e spesso digiuna, voi dite: “È matto!” 19E di me, il Messia, che mangio e bevo, vi lagnate che sono un mangione e un beone, e che vado in giro con la peggior specie di peccatori! Ma la sapienza di Dio si rivela vera dai suoi frutti».

Invito

20Poi Gesù cominciò a rimproverare le città dove aveva compiuto la maggior parte dei suoi miracoli, perché non si erano convertite a Dio. Diceva:

21«Guai a te, Corazin; e guai a te, Betsaida! Perché, se i miracoli che ho compiuto nelle tue strade, li avessi compiuti nelle città malvagie di Tiro e Sidone, i loro abitanti si sarebbero pentiti da tempo con vergogna ed umiltà. 22Perciò vi assicuro che, nel giorno del giudizio, la sentenza per Tiro e Sidone sarà più mite della vostra! 23E tu, città di Cafarnao, credi forse che sarai innalzata fino al cielo? No di certo, finirai dritta allʼinferno! Perché, se i meravigliosi miracoli che ho fatto da te, li avessi compiuti a Sòdoma, quella città oggi esisterebbe ancora. 24Perciò vi dico che nel giorno del giudizio la sentenza per Sòdoma sarà più mite della tua».

25E Gesù pregò: «O Padre, Signore del cielo e della terra, ti ringrazio perché hai nascosto la verità a quelli che si reputano tanto sapienti e lʼhai rivelata ai bambini piccoli. 26Sì, Padre, perché così ti è piaciuto.

27Tutte le cose mi sono state affidate da mio Padre. Nessuno conosce il Figlio completamente, tranne il Padre. E nessuno conosce il Padre completamente, tranne il Figlio e quelli ai quali il Figlio lo rivela.

28Venite da me tutti voi che lavorate sotto un pesante giogo; io vi darò riposo. 29-30Prendete il mio giogo e imparate da me, lasciate che vʼinsegni, perché io sono umile e mite e da me troverete riposo per le vostre anime, perché io do soltanto pesi che non opprimono».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 11:1-30

Isus și Ioan Botezătorul

(Lc. 7:18-30)

1După ce a terminat de dat îndrumări1 Termenul folosit aici este unul tehnic. Sensul lui poate fi încadrat undeva între ordin militar și dispoziție administrativă. celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să dea învățătură și să predice în cetățile lor.

2Ioan, auzind în închisoare despre lucrările lui Cristos, a trimis un mesaj prin ucenicii săi, 3zicându-I:

– Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul?

4Isus, răspunzând, le-a zis:

– Duceți-vă și anunțați-l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le auziți și le vedeți: 5cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproși5 Vezi nota de la 8:2. sunt curățiți5 Vezi nota de la 8:2., cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia5 Vezi Is. 29:18-21; 35:5-6; 61:1.. 6Fericit este cel care nu se poticnește în Mine!

7După ce au plecat ei, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? 8Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor! 9Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet! 10Acesta este cel despre care a fost scris:

«Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,

care-Ți va pregăti calea înaintea Ta!10 Vezi Mal. 3:1.»

11Adevărat vă spun că, între cei născuți din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el. 12Din zilele lui Ioan Botezătorul și până acum, Împărăția Cerurilor se ia cu năvală, iar cei năvalnici pun mâna pe ea.12 Sensul în greacă al acestui verset este nesigur, dând naștere la diferite interpretări. Sau: Împărăția Cerurilor avansează în forță și cei năvalnici pun mâna pe ea; sau Împărăția Cerurilor suferă atacuri, iar cei violenți pun mâna pe ea. Sensul poate fi pozitiv sau negativ. Vezi Mica 2:12-13 și Mal. 3:1-2, pasaje care erau considerate de către evrei drept mesianice, fiind luate ca un întreg și înțelese ca făcând referire la un anume predecesor al sosirii lui Mesia (în ebraică și aramaică Mașiah), care va pregăti calea acestui Împărat, va fi urmat de turmă și va prospera. 13Căci toți profeții și Legea au profețit până la Ioan. 14Și, dacă vreți să primiți ce spun, el este Ilie care urmează să vină!14 Vezi Mal. 4:5-6, dar și Lc. 1:17. 15Cel ce are urechi, să audă!

16Cu cine voi asemăna această generație? Sunt asemenea unor copii care stau în piețe, strigându-le celorlalți:

17«V-am cântat din fluier,

dar n-ați dansat!

V-am cântat de jale,

dar nu v-ați tânguit!»

18Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând18 Adică: postind și fără a bea vin, un mod de viață ascetic., iar ei zic: «Are demon!» 19A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar ei zic: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!» Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin faptele ei.“

Vai de cetățile nepocăite

(Lc. 7:31-35; 10:13-15)

20Atunci Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: 21„Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă! 22Dar Eu vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi! 23Iar tu, Capernaume,

vei fi înălțat oare până la cer?

Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților23 Gr.: Hades. Cele două versuri fac trimitere la Is. 14:13, 15.!

Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi! 24De aceea vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine!“

Odihnă pentru cei trudiți și împovărați

(Lc. 10:21-22)

25În vremea aceea, Isus, răspunzând, a zis: „Te laud25 Sau: Îți mulțumesc., Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit copilașilor. 26Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!

27Toate lucrurile Mi-au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul în afară de Tatăl, nici nu există cineva care să-L cunoască pe Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i-L descopere.

28Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! 29Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit în inimă, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! 30Căci jugul Meu este ușor de dus, iar povara Mea este ușoară.“