Processo ed esecuzione
1Poi condussero Gesù dal Governatore Pilato e 2cominciarono ad accusarlo: «Abbiamo trovato costui che incitava la nostra gente a ribellarsi e a non pagare le tasse al governo romano; e per di più diceva di essere lui il nostro re, il Messia!»
3Allora Pilato chiese a Gesù: «Sei davvero tu il loro re, il Messia?»
«Sì», rispose Gesù, «è proprio come tu dici».
4Pilato si rivolse ai capi sacerdoti e alla folla: «Ebbene?» disse, «questo non è un crimine!»
5Ma quelli si accanivano ancora di più: «Ovunque andasse sollevava il popolo contro il governo, per tutta la Giudea: dalla Galilea fin qui, a Gerusalemme!»
6Sentendo nominare la Galilea, Pilato chiese se Gesù fosse nativo di quella regione.
7Quando gli risposero affermativamente, ordinò di portarlo dal re Erode, perché la Galilea era sotto giurisdizione di Erode, che in quel periodo si trovava proprio a Gerusalemme. 8Erode fu molto contento di vedere Gesù, perché aveva sentito molto parlare di lui e sperava di vederlo compiere un miracolo.
9Gli rivolse perciò molte domande, ma Gesù non gli rispose affatto. 10Intanto i primi sacerdoti e gli altri capi giudei insistevano nellʼaccusarlo.
11Allora Erode e i suoi soldati, dopo averlo schernito, lo misero in ridicolo, facendogli indossare un mantello reale, poi lo rimandarono da Pilato.
12Quel giorno, da nemici che erano prima, Erode e Pilato diventarono amici.
13Poi Pilato convocò i grandi sacerdoti, i magistrati e il popolo 14e disse loro:
«Voi mi avete portato questʼuomo, accusandolo dʼincitamento alla rivolta contro il governo romano. Lʼho interrogato in vostra presenza, ma lʼho trovato innocente. 15Anche Erode è giunto alla stessa conclusione, infatti ce lʼha rimandato indietro. Dunque, non ha commesso niente che meriti la pena di morte! 16Perciò, dopo averlo castigato, lo rimetterò in libertà».
17-18Ma la folla ad una sola voce gridò: «Uccidilo e liberaci Barabba!» 19(Barabba era in prigione per aver preso parte ad una sommossa a Gerusalemme contro il Governo, e per un omicidio). 20Pilato tentò di nuovo di farli ragionare, perché voleva liberare Gesù. 21Ma essi urlavano: «Crocifiggilo! Crocifiggilo!»
22Per la terza volta, Pilato domandò: «Ma perché? Che ha fatto di male? Non ho trovato motivi validi per condannarlo a morte! Perciò lo farò frustare, poi lo rimetterò in libertà». 23Ma quelli insistevano a gran voce, chiedendo la morte di Gesù. E le loro grida andavano aumentando sempre più, finché non ebbero il sopravvento.
24Così Pilato decretò la morte di Gesù, come avevano richiesto. 25Liberò quindi Barabba, lʼuomo arrestato per insurrezione e omicidio, come richiedeva il popolo. Consegnò poi Gesù nelle loro mani, perché ne facessero ciò che volevano.
26Mentre la folla portava via Gesù, costrinsero un certo Simone di Cirene, che tornava in quel momento dai campi, a seguire il corteo, portando la croce di Gesù. 27Una gran folla li seguiva, fra cui molte donne prostrate dal dolore.
28Ma Gesù si volse verso di loro e disse: «Figlie di Gerusalemme, non piangete per me, ma per voi stesse e per i vostri figli, perché, 29ecco, si stanno avvicinando giorni in cui saranno fortunate le donne senza figli! 30Gli uomini imploreranno le montagne, gridando: “Cadeteci addosso! Schiacciateci!” E chiederanno alle colline di ricoprirli. 31Perché se hanno fatto queste cose a me, che sono lʼalbero della vita, che mai faranno a voi?!»
32-33Intanto altri due criminali venivano condotti sul luogo detto «il Teschio», per essere giustiziati con Gesù. Là, tutti e tre furono crocifissi: Gesù sulla croce al centro e i due criminali ai lati.
34«Padre, perdonali!» diceva Gesù, «perché non sanno quello che fanno».
Poi i soldati si giocarono a dadi i suoi vestiti. 35La folla stava a guardare mentre i capi giudei lo deridevano: «Era tanto bravo ad aiutare gli altri, vediamo se riesce a salvare se stesso, visto che è il Figlio di Dio, il Messia!»
36Anche i soldati lo insultavano e gli offrivano dellʼaceto da bere. 37E dicevano: «Se sei il re dei Giudei, salva te stesso!»
38Sulla croce, sopra la sua testa, era stata inchiodata unʼiscrizione con queste parole: «Questo è il Re dei Giudei».
39Uno dei malviventi appeso alla croce vicino alla sua lo scherniva: «Dunque, tu saresti il Cristo, no? Allora salva te stesso e anche noi!»
40Ma lʼaltro lo rimproverava. 41«Non temi dunque Dio, nemmeno quando stai per morire? Noi meritiamo di morire per i nostri delitti, ma questʼuomo non ha fatto nulla di male!» 42Poi disse: «Signore Gesù, ricordati di me, quando sarai nel tuo Regno».
43E Gesù rispose: «Io ti assicuro che oggi tu sarai con me in Paradiso».
44Era ormai mezzogiorno e le tenebre scesero su tutto il paese per tre ore, fino alle tre del pomeriggio, perché il sole si era oscurato. 45Improvvisamente, il grosso velo del tempio si squarciò in due.
46Gesù gridò: «Padre, nelle tue mani affido il mio Spirito» Detto questo, spirò.
47E il centurione romano, responsabile delle esecuzioni, dopo aver visto ciò che era accaduto, fu preso dal timore di Dio e disse: «Questʼuomo era davvero innocente!»
48Anche la folla che era venuta per assistere alla crocifissione, quando vide che Gesù era morto, se ne tornò a casa profondamente addolorata. 49Nel frattempo, gli amici di Gesù, con le donne che lo avevano seguito dalla Galilea, se ne stavano ad osservare in lontananza.
50-52Allora un uomo di nome Giuseppe, membro della Suprema Corte Ebraica, nativo della città di Arimatea in Giudea, andò da Pilato a chiedere il corpo di Gesù. Egli era un uomo timorato di Dio, che aspettava lʼarrivo del Messia e non aveva dato il suo consenso alle decisioni e allʼoperato degli altri capi giudei. 53Giuseppe prese giù dalla croce il corpo di Gesù e, dopo averlo avvolto in una lunga stoffa di lino, lo depose in una tomba nuova, scavata nella roccia. 54Questo avvenne nel tardo pomeriggio di venerdì, il giorno di preparazione per il sabato di Pasqua.
Resurrezione
55Dopo che il corpo di Gesù fu tolto dalla croce, le donne che erano venute con Gesù dalla Galilea accompagnarono Giuseppe, per vedere in che modo Gesù sarebbe stato posto nella tomba. 56Poi se ne andarono a casa a preparare gli aromi e gli unguenti per il suo corpo. Il sabato, poi, riposarono tutto il giorno, secondo il precetto della legge ebraica.
Isus înaintea lui Pilat
(Mt. 27:11-14; Mc. 15:1-5; In. 18:28-37)
1Toată adunarea lor s‑a ridicat și L‑au dus pe Isus la Pilat. 2Ei au început să‑L acuze, zicând: „Pe Acesta L‑am găsit ducându‑ne în rătăcire neamul, interzicând tributul care se dă Cezarului2 Vezi nota de la 2:1. și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“
3Pilat L‑a întrebat, zicând:
– Ești Tu Împăratul iudeilor?
Isus, răspunzându‑i, a zis:
– Tu o spui!
4Pilat le‑a zis conducătorilor preoților și mulțimilor:
– Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să‑L acuz!
5Dar ei au insistat și au zis:
– Incită poporul, dând învățătură prin toată Iudeea5 Vezi nota de la 7:17., din Galileea, de unde a început, și până aici!
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean 7și, aflând că este sub autoritatea lui Irod7 Vezi nota de la 3:1., L‑a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. 8Irod s‑a bucurat foarte mult când L‑a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să‑L vadă, pentru că auzise despre El și spera să‑L vadă înfăptuind vreun semn. 9I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic9 O posibilă aluzie la Is. 53:7.. 10Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându‑L cu vehemență. 11Atunci Irod împreună cu soldații lui s‑au purtat cu El cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat într‑o haină strălucitoare11 Haină confecționată dintr‑o stofă vopsită cu purpură și purtată îndeosebi de regi, demnitari sau persoane bogate (vezi Mc. 15:17; In. 19:2). și L‑au trimis înapoi la Pilat. 12În aceeași zi, Irod și Pilat s‑au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt.
Condamnarea lui Isus
(Mt. 27:15-26; Mc. 15:6-15; In. 18:39–19:16)
13Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul 14și le‑a zis:
– Mi L‑ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Și iată că eu, după ce L‑am cercetat înaintea voastră, n‑am găsit în Omul Acesta niciunul din motivele pentru care Îl acuzați voi. 15Și nici Irod nu L‑a găsit vinovat, pentru că ni L‑a trimis înapoi. Iată deci că n‑a săvârșit nimic vrednic de moarte. 16Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!
17El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.
18Însă ei au strigat cu toții, zicând:
– La moarte cu Acesta! Eliberează‑ni‑l pe Barabba18 Vezi a doua notă de la Mt. 27:16.!
19Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă.
20Pilat le‑a vorbit din nou, dorind să‑L elibereze pe Isus, 21însă ei strigau:
– Răstignește‑L!21 Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Cr.), orator și politician roman, spunea despre răstignire că este „o pedeapsă crudă și înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63), iar Flavius Josephus spunea că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Istoria, 7.6.4). Răstignește‑L!
22El le‑a zis a treia oară:
– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n‑am găsit în El niciun motiv care să‑L facă vrednic de moarte! Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera!
23Dar ei insistau, cerându‑i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților au biruit. 24Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25L‑a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L‑a dat pe mâna lor, ca să‑I facă după cum doresc.
Răstignirea
(Mt. 27:32-44; Mc. 15:21-32; In. 19:17-27)
26În timp ce‑L duceau de‑acolo, l‑au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spinare, ca s‑o ducă în urma lui Isus. 27Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și‑L jeleau. 28Dar Isus S‑a întors spre ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri! 29Căci iată, vin zile în care se va spune: «Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n‑au născut și fericiți sunt sânii care n‑au alăptat!»
30Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!»
și dealurilor: «Acoperiți‑ne!»30 Vezi Os. 10:8.
31Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“31 Vezi, de ex., Eze. 21:3.
32Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. 33Când au ajuns în locul numit „Craniul“33 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar., i‑au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui.33 Vezi 22:37 și nota. 34Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!“
Apoi au aruncat sorții, ca să‑și împartă hainele Lui între ei.34 Vezi Ps. 22:18. 35Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin36 Cu referire, probabil, la oțet amestecat cu ou, băutură pe care soldații romani o aveau de obicei la ei. 37și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează‑Te pe Tine Însuți!“ 38Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor.“
39Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează‑Te pe Tine și salvează‑ne și pe noi!“ 40Celălalt însă l‑a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? 41Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce‑am săvârșit, dar Acesta n‑a săvârșit nimic rău!“
42Apoi a zis:
– Isuse, amintește‑Ți de mine când vii în Împărăția Ta!
43Isus i‑a răspuns:
– Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!
Moartea lui Isus
(Mt. 27:45-56; Mc. 15:33-41; In. 19:28-30)
44Era deja cam pe la ceasul al șaselea44 Ora 12:00.. Și s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea44 Ora 15:00.. 45Soarele s‑a întunecat, iar draperia45 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s‑a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“46 Vezi Ps. 31:5. Și zicând aceasta, Și‑a dat suflarea. 47Când centurionul47 Vezi nota de la 7:2. a văzut ce se întâmplase, L‑a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept47 Sau: nevinovat.!“ 48Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s‑au întors, bătându‑se pe piept. 49Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care‑L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
Înmormântarea lui Isus
(Mt. 27:57-61; Mc. 15:42-47; In. 19:38-42)
50Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, 51care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52Acesta a venit la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. 53După ce a dat jos trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. 55Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. 56Ele s‑au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s‑au odihnit, potrivit poruncii.
