Ultime disposizioni e saluti
1Continuate ad amarvi come fratelli. 2E non dimenticate di essere ospitali verso gli stranieri, perché alcuni, facendo così, hanno accolto senza saperlo degli angeli! 3Ricordatevi dei carcerati. Soffrite con loro, come se anche voi foste in carcere. Non dimenticate quelli che sono maltrattati, perché ben sapete che cosa provano.
4Rispettate il matrimonio e siate fedeli, perché Dio sicuramente punirà gli immorali e gli adulteri.
5Non agite spinti dallʼamore per il denaro. Accontentatevi di ciò che avete, perché Dio stesso ha detto: «Io non ti lascerò, né ti abbandonerò mai». 6Questa è la ragione per cui possiamo dire senza dubbi, né timori: «Il Signore è il mio aiuto, non avrò paura di niente. Che mi potrebbero fare gli uomini?»
7Ricordatevi di quelli che vi hanno guidato e vi hanno insegnato la Parola di Dio. Guardate come sono vissuti e come sono morti, e imitate la loro fede.
8Gesù Cristo è lo stesso, ieri, oggi e sempre! 9Perciò non lasciatevi trascinare da idee nuove e strane. La vostra forza spirituale è un dono di Dio e non viene da certe pratiche, come mangiare o meno certi cibi: pratiche che non sono servite a niente a chi le ha osservate.
10Noi abbiamo un altare, la croce dove Cristo fu sacrificato, dove non possono trovare aiuto quelli che vogliono ottenere la salvezza osservando le leggi ebraiche.
11Secondo il sistema delle leggi ebraiche, il sommo sacerdote porta nel Luogo Santissimo il sangue degli animali e lo offre come sacrificio per i peccati. Poi i corpi di questi animali vengono bruciati fuori città. 12Ecco perché anche Gesù, per lavare i nostri peccati col suo sangue, soffrì e morì fuori città.
13Andiamo, quindi, da lui, oltre le mura della città, al di là degli interessi di questo mondo, pronti ad essere disprezzati per soffrire con lui, portando la sua stessa umiliazione. 14Perché questo mondo non è la nostra casa, ma siamo in attesa della nostra casa eterna in cielo.
15Con lʼaiuto di Gesù, offriamo dunque, continuamente a Dio il nostro sacrificio di lode, cioè il frutto delle nostre labbra che confessano pubblicamente il suo nome. 16Non dimenticate di fare beneficenza e di dividere ciò che avete con quelli che ne hanno bisogno, perché sono questi i sacrifici che piacciono molto al Signore. 17Obbedite a quelli che dirigono le chiese e fate volentieri ciò che vi suggeriscono, perché è loro compito sorvegliare le vostre anime, di cui dovranno rendere conto a Dio. Fate in modo che possano farlo con gioia, e non malvolentieri: questo non gioverebbe neppure a voi.
18Pregate per noi, perché la nostra coscienza è tranquilla e desideriamo continuare su questa strada. 19Soprattutto vi chiedo di pregare perché io possa tornare al più presto da voi. 20-21Io prego per voi il Signore che dà la pace. È stato lui che, grazie al sangue del patto eterno, ha resuscitato dai morti il nostro Signore Gesù, il grande pastore delle pecore. Lo prego che vi renda perfettamente capaci di fare il bene, in modo che possiate fare la sua volontà e, per mezzo della forza di Cristo, compia in voi tutto ciò che gli è gradito. A lui sia la gloria per sempre, in eterno! Amen.
22Vi prego, fratelli, di ascoltare con attenzione queste mie parole di esortazione; proprio per questo vi ho scritto una lettera breve. 23Voglio che sappiate che il fratello Timòteo è stato rimesso in libertà. Se arriverà presto, verrò con lui a trovarvi. 24Salutate tutti quelli che dirigono la vostra comunità e tutti i fratelli cristiani. I credenti italiani vi salutano.
25La grazia di Dio sia con tutti voi. Amen.
Îndemnuri finale
1Dragostea frățească să rămână între voi! 2Nu uitați ospitalitatea față de străini, pentru că, prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit îngeri2 Gr.: anghelos, termen care în NT se poate referi la ființe angelice, iar uneori la vestitorii Evangheliei. Unii comentatori sunt de părere că, în acest context, autorul se referă, cel mai probabil, la exemplele din perioada VT, atunci când „îngerii“ s‑au arătat oamenilor, iar aceștia din urmă n‑au fost conștienți de adevărata identitate a oaspeților lor (vezi, de ex., episoadele cu Avraam, Lot, Ghedeon, Manoah). Alți comentatori susțin că termenul se referă aici la oameni care au primit însărcinarea specială de a proclama Evanghelia, păstori și episcopi ai bisericilor. Din cauza persecuției, unii creștini călătoreau în anonimat și cereau găzduire, fără a‑și deconspira tot timpul identitatea. Credincioșii care au găzduit astfel de călători, au găzduit, fără să știe, tocmai vestitori ai Evangheliei.! 3Amintiți‑vă de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi legați împreună cu ei, și de cei care sunt chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup!
4Căsătoria să fie cinstită de toți, iar patul să fie păstrat nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe adulteri! 5Felul vostru de viață să fie fără iubire de bani! Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus:
„Nicidecum nu te voi lăsa,
și nicidecum nu te voi părăsi!“5 Vezi Deut. 31:6.
6Astfel, putem spune plini de încredere:
„Domnul este ajutorul meu. Nu mă voi teme!
Ce‑mi va face omul?!“6 Vezi Ps. 118:6-7.
7Aduceți‑vă aminte de conducătorii voștri care v‑au spus Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați‑vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viață7 Sau: sfârșitul purtării lor. și urmați‑le credința! 8Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!
9Să nu fiți duși în rătăcire de învățături diverse și străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care nu le‑au fost de niciun folos celor ce au umblat după ele9 Lit.: au umblat în ele. Autorul face referire la mâncărurile asociate cu jertfele VT.! 10Noi avem un altar de unde cei care slujesc la Cort nu au dreptul să mănânce.
11Căci trupurile acelor viețuitoare, al căror sânge este adus în Locul Preasfânt de marele preot ca jertfă pentru păcate, sunt arse afară din tabără. 12De aceea, Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui. 13Așadar, să ieșim la El, în afara taberei, purtând disprețul îndurat de El. 14Căci noi nu avem aici o cetate permanentă, ci o căutăm pe cea care urmează să vină.
15Prin El deci să‑I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc15 Sau: care laudă. Numele Lui! 16Să nu uitați binefacerea și dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!
17Aveți încredere în conducătorii voștri și supuneți‑vă lor, căci ei veghează asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală pentru ele, ca astfel ei să facă aceasta cu bucurie și nu gemând, lucru care nu v‑ar fi de niciun folos!
18Rugați‑vă pentru noi! Căci suntem convinși că avem o conștiință bună, dorind să ne comportăm bine în toate. 19Vă îndemn tot mai mult să faceți aceasta, ca să vă fiu trimis înapoi repede.
20Dumnezeul păcii, Care L‑a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor20 Conceptul de păstor trebuie înțeles aici în contextul său vechi-testamentar: Dumnezeu Însuși este Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10-11; Eze. 34:11-16); Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor, păstorii lui Israel, care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9-12; Eze. 34); El Îl va trimite pe adevăratul Păstor, pe Mesia, ca să aibă grijă de oi (Eze. 34:23). al oilor, prin sângele legământului veșnic, 21să vă desăvârșească în orice lucru bun, pentru a‑I face voia, lucrând în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, a Căruia să fie slava în vecii vecilor! Amin.
22Vă îndemn, fraților, să primiți cu îngăduință acest cuvânt de îndemn, căci v‑am scris doar pe scurt.
23Să știți că fratelui nostru Timotei i s‑a dat drumul. Dacă sosește curând, va fi cu mine când vă voi vedea.
24Salutați‑i pe toți conducătorii voștri și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută.
25Harul să fie cu voi toți!
