Salmo 139
Salmo de David. Para o diretor do coro.
1Senhor, tu tens-me examinado;
tu conheces-me!
2Sabes tudo o que eu faço,
mesmo as coisas mais simples
como o sentar-me e o levantar-me;
nenhum dos meus pensamentos te escapa.
3Toda a minha conduta é registada por ti;
esteja acordado ou a descansar,
tudo sabes a meu respeito.
4Sem que seja preciso dizer alguma coisa,
tudo sabes sobre mim.
5Envolves-me e proteges-me;
a tua mão está sobre mim.
6E tudo isso é para mim maravilhoso;
representa uma sabedoria que me ultrapassa.
7Aliás, para onde poderia eu ir,
fora do alcance do teu Espírito?
Onde poderia estar que tu não me visses?
8Se subir até aos céus, tu aí estás;
se descer ao profundo mundo dos mortos, também aí estás.
9E se voar na brisa matinal,
fugindo para além do mar?
10Sempre a tua mão continuará a guiar-me
e a tua mão direita me susterá.
11Se eu disser:
“Nas trevas estarei perfeitamente escondido
e a luz à minha volta se tornar noite”,
12ainda assim as trevas não serão para ti escuridão;
para ti a noite brilha como o dia
e as trevas são como a luz.
13Tu criaste-me, Senhor;
toda a estrutura do meu ser foi formada por ti,
mesmo no seio de minha mãe!
14Por isso, louvo-te pela forma maravilhosa
e admirável como sou formado.
Quando penso nisso não posso deixar de afirmar:
“De uma forma maravilhosa me criaste!”
15Logo nos primeiros momentos do meu ser,
quando só tu sabias que me estavas a formar,
já aí o teu poder criador intervinha.
16Os teus olhos viam o meu corpo em formação,
e no teu livro tudo ia sendo registado;
tudo se ia realizando, segundo estava programado,
mesmo antes de eu começar a existir!
17Quão precioso é, Deus, reconhecer
que estás a pensar constantemente em mim!
18Não posso contar os teus pensamentos,
pois seriam mais do que a areia;
e quando eu acordar, ainda estás contigo!
19Ó Deus, destrói o perverso.
Afastem-se de mim, ó gente sedenta de sangue!
20Só sabem rebelar-se contra ti
e falam com malícia do teu nome!
21Senhor, como aborreço esses que te odeiam
e como sofro por causa dessa gente que se levanta contra ti!
22Tenho por eles o maior repúdio!
Para mim são como inimigos!
23Examina-me, ó Deus, observa o meu íntimo;
prova-me e analisa os meus pensamentos!
24Vê se há em mim algum caminho mau
e conduz-me pelo caminho eterno!
Psalmul 139
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2Tu știi când stau jos și când mă ridic
și, de departe, îmi cunoști gândurile.
3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul,
și toate căile mi le știi îndeaproape.
4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă
și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.
5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte
și‑Ți pui mâna peste mine.
6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feței Tale?
8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!
9Purtat de aripile zorilor,
mă așez la capătul mării,
10dar și acolo mâna Ta mă conduce,
și dreapta Ta mă apucă.
11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii;
m‑ai țesut în pântecul mamei mele.
14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.
15Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într‑un loc ascuns,
când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.
16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău!
Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!
20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!
21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:
pentru mine, ei sunt niște dușmani.
23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima,
încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!
24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră24 Sau: pe o cale a durerii, probabil cu sensul de mod de viață păcătos care provoacă durere.
și condu‑mă pe calea veșniciei24 Sau: pe calea din vechime, cu referire, probabil, la principiile morale stabilite de Dumnezeu la începutul istoriei lui Israel.!
