O Livro

Salmos 105

1Dêem graças ao Senhor e invoquem o seu nome.
Contem aos povos os seus feitos.
Cantem-lhe, cantem-lhe estes louvores,
    e digam todas as suas maravilhas.
Dêem glória ao seu santo nome.
Que todos rejubilem, aqueles que buscam o Senhor.
Procurem o Senhor, procurem a sua força,
    e a sua face, continuamente.
5/6 Vocês, seus servos, descendentes de Israel,
vocês, descendentes de Jacob, seus eleitos,
    lembrem-se dos seus poderosos milagres,
    dos seus maravilhosos feitos,
    dos juízos da sua palavra.

Ele é o Senhor nosso Deus.
A sua autoridade é reconhecida em toda a Terra.
Lembrem-se para sempre da sua aliança,
    das palavras dos seus mandamentos,
    dirigidos a milhares de gerações;
9/11 O seu acordo feito com Abraão,
    o seu juramento feito a Isaque
    que foi confirmado a Jacob.
Prometeu a Israel, como promessa eterna:
    “Dar-te-ei a terra de Canaã por posse”.

12 Quando Israel era pequeno número —uns quantos apenas —
    e uns simples estrangeiros na terra prometida;
13 quando andavam de nação em nação,
    de um reino para outro —
14 Deus nem por isso permitiu que alguém lhes fizesse mal.
Os reis eram repreendidos por amor deles.
15 “Não façam mal algum ao meu povo escolhido”,
    declarou o Senhor.
“Estes são meus profetas — não lhes toquem.”

16 Fez vir um período de fome à terra de Canaã, privando-a de pão.
17 Deixou que José fosse vendido como escravo para o Egipto.
18 Os egípcios amarraram-lhe os pés com correntes,
puseram-no a ferros.
19 Isto durou até ao momento em que
a palavra do Senhor provou que ele tinha razão!
20 Então o rei mesmo o mandou chamar e o soltou.
21 Fê-lo responsável por toda a sua casa
    e pô-lo como ministro da nação.
22 Podia, como entendesse, exercer a sua autoridade
    sobre os grandes senhores do reino,
e até instruir os seus próprios conselheiros.

23 E foi assim que Israel entrou e se radicou no Egipto.
24 Depois disso, o povo multiplicou-se espantosamente,
a ponto de se tornar uma nação
    maior ainda do que aquela no meio da qual vivia
    e que a ia oprimindo.
25 Deus deixou que os egípcios aborrecessem profundamente os israelitas,
    que os enganassem.

26 Então apareceu Moisés,
    o qual, acompanhado de Arão,
    Deus escolheu como seu representante.
27 E por seu intermédio fizeram-se prodígios fenomenais naquela terra.
28 Obedecendo estrictamente às ordens de Deus,
    fizeram que densas trevas cobrissem todo o país.
29 As águas tornaram-se, por toda a parte, em sangue,
    e não ficou um só peixe vivo!
30 E houve uma praga de rãs tal
    como nunca se viu;
    até as havia no palácio e nos aposentos privados do rei!
31 Depois foram as nuvens de moscas e outros insectos
    que encheram o Egipto de uma ponta à outra.
32/33 A chuva mesmo se tornou, noutra ocasião, numa saraiva destruidora,
    e raios queimaram a terra.
    As vinhas, as figueiras, foram destruídas;
    as árvores, por todo o lado, secaram, caíram.
34/35 À chamada de Deus acorreram bandos imensos de gafanhotos
    e nuvens de pulgões,
    que comeram tudo o que encontraram;
    não escapou uma planta, um fruto de árvore, sequer!
36 Depois tirou a vida a todo o filho mais velho de cada família egípcia,
    aquele que era o orgulho e a alegria de todo o lar dessa terra.

37 Mas quanto ao seu povo, tirou-os dali com toda a segurança,
    carregados de ouro e prata,
    e sem que houvesse entre eles um só doente.
38 Todo o povo egípcio se alegrou de alívio
    quando os israelitas se foram,
    porque se tinham enchido de terror por causa deles.

39 Quando fugiam, Deus estendeu sobre eles uma nuvem para os guiar,
e que, durante o dia os protegia do calor escaldante,
e de noite era como a luz dum fogo que os alumiava.
40 A certa altura pediram carne para comer
    e o Senhor mandou-lhes codornizes,
    e alimentou-os com o maná, o pão do céu.
41 Fez que uma rocha se abrisse
    e dela jorasse água em grande abundância,
    até formar como que um rio,
    através de toda aquela terra desértica e estéril.
42 Porque se lembrou das sagradas promessas
    que tinha feito a Abraão, seu fiel servidor.
43/44 E foi assim que fez, esses que tinha escolhido como seu povo,
    entrarem cheios de ânimo e de alegria na terra prometida,
dando-lhes um território até ali ocupado por gentes estranhas,
    e comendo, de início, o que os outros tinham plantado.
45 Tudo isso foi-lhes feito para que viessem a ser fiéis
    e obedientes às suas leis e mandamentos.

Louvem o Senhor!

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 105

Psalmul 105

Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
    Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
    vestiţi toate minunile Lui!
Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
    Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
    căutaţi întotdeauna faţa Lui!
Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
    de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
urmaşi ai robului Său Avraam,
    fii ai lui Iacov, aleşii Lui!

El este Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
    de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
    de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
    şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
    ca parte a moştenirii voastre.“

12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
    – puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul,
    de la un regat la altul.
14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
    şi a mustrat regi din pricina lor:
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
    şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“

16 A chemat foametea peste ţară
    şi a distrus orice provizie de hrană[a].
17 Trimisese înaintea lor un om,
    pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în lanţuri,
    iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
    să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
20 Atunci regele a trimis să-l dezlege
    şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
21 L-a pus stăpân peste casa lui
    şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
    şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

23 Atunci Israel a venit în Egipt,
    Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
    şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
    şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
26 L-a trimis pe Moise, robul Său,
    şi pe Aaron pe care-l alesese.
27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
    şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
    Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29 Le-a prefăcut apa în sânge
    şi le-a omorât peştii.
30 Ţara lor a mişunat de broaşte,
    care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
    şi păduchi în tot ţinutul lor.
32 Le-a prefăcut ploile în grindină
    şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
33 Le-a lovit viile şi smochinii
    şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste[b],
    lăcuste[c] fără număr,
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
    toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
    pârga puterii lor.

37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
    şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
    căci îi îngroziseră.

39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
    şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
    şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
    prin pustii au curs râuri.

42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
    făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
    Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
    şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
    şi să trăiască după învăţăturile[d] Lui.

    Lăudaţi-L pe Domnul![e]

Notas al pie

  1. Psalmii 105:16 Lit.: A frânt orice toiag al pâinii
  2. Psalmii 105:34 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulţi). Este asociat în general cu plaga a opta şi desemnează probabil lăcustele migratoare
  3. Psalmii 105:34 Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur
  4. Psalmii 105:45 Sau: să împlinească legile
  5. Psalmii 105:45 Ebr.: Hallelu Yah; peste tot în Psalmi