1Assim como a água pode ser canalizada para onde for preciso,
assim o Senhor pode dirigir, segundo a sua vontade, os pensamentos de quem governa.
2O que uma pessoa faz parece-lhe bem feito,
mas só o Senhor sabe avaliar corretamente as intenções.
3O Senhor tem ainda mais alegria, quando se pratica a justiça e se julga com retidão,
do que quando lhe fazemos ofertas.
4O orgulho, a altivez para com os outros,
é o sinal claro do pecado dos ímpios.
5O trabalho refletido de uma pessoa diligente leva certamente à prosperidade,
mas a impaciência e a precipitação vêm a dar unicamente na pobreza.
6Dinheiro obtido por meio da mentira, torna-se prosperidade ilusória,
que arrasta para a morte.
7A violência dos homens perversos leva-os à ruína,
porque recusam comportar-se com retidão.
8O homem revela-se pelos seus atos e os do mau são tortuosos;
mas aquele que é honesto tem uma conduta reta.
9Vale mais morar num canto dum sótão
do que com uma mulher conflituosa numa bela casa.
10A alma do pecador anseia por praticar o mal,
até mesmo para com o seu amigo.
11Uma pessoa inteligente aprende quando é instruída;
o simples só aprende quando vê o escarnecedor castigado.
12Deus, o Justo, atenta para o que se passa na casa dos perversos,
e atira com eles para a desgraça.
13Os que fecham os ouvidos aos apelos dos pobres
também virão a ser esquecidos, quando chegar a hora de gritarem por auxílio.
14Um presente dado discretamente é capaz de sanar uma zanga,
de acalmar uma indignação violenta.
15Para o justo, é uma alegria quando se faz justiça,
mas para os que praticam a iniquidade isso é um espanto.
16Quem se afasta do caminho do bom senso
acabará por ir descansar na companhia dos mortos.
17Os que amam os prazeres caem na pobreza;
os escravos das bebidas alcoólicas e do luxo
nunca virão a saber o que é a verdadeira prosperidade.
18O perverso será castigado no lugar do justo
e o traidor no lugar do fiel.
19Vale mais viver num deserto
do que com uma mulher rixosa e irascível.
20Na casa duma pessoa de bom senso há bem-estar e poupanças;
o insensato dá cabo de tudo quanto ganha.
21Quem segue a justiça e a bondade
terá vida, honra e também justiça.
22A sabedoria do sábio dá-lhe força,
para tomar até uma cidade fortificada e anular a força dos que a defendem.
23Aquele que sabe guardar a sua boca, e controlar o que diz,
protege a sua alma de muitos aborrecimentos.
24Os soberbos são, em geral, pessoas zombadoras e presumidas;
no fundo, é uma questão de orgulho.
25Os desejos do preguiçoso acabam por matá-lo,
porque as suas mãos recusam-se a trabalhar.
26Ele passa o tempo a cobiçar mais e mais;
o justo é diferente, pois gosta de dar com generosidade.
27Deus recusa sacrifícios dos pecadores;
muito mais se esses sacrifícios são feitos com intenções desonestas.
28Uma falsa testemunha morrerá;
aquele que escutar e obedecer à verdade poderá falar para sempre.
29Uma pessoa malvada age de forma orgulhosa e confiante;
os retos sabem considerar corretamente as situações.
30Não há sabedoria, nem inteligência, nem reflexão, por mais profundas,
que possam opor-se ao Senhor.
31Os homens podem preparar os seus cavalos para o dia da batalha,
mas o certo é que só o Senhor dá a vitória.
1Inima regelui este în mâna Domnului;
El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El.
2Orice cale a omului este dreaptă în ochii lui,
dar Cel Ce cântărește inimile este Domnul.
3A face dreptate și judecată
este mai plăcut Domnului decât o jertfă.
4Trufia ochilor și inima îngâmfată,
candela4 Sau: rodul muncii. celor răi, acestea sunt păcate.
5Planurile celui harnic duc la belșug,
dar cel pripit ajunge sărac.
6Obținerea comorilor printr‑o limbă mincinoasă
este un abur trecător al celor ce caută moartea.
7Violența celor răi îi spulberă
pentru că refuză să facă ce este drept.
8Calea omului vinovat este întortocheată,
dar purtarea celui curat este dreaptă.
9Mai bine să locuiești într‑un colț pe acoperiș,
decât într‑o casă alături de o soție cicălitoare.
10Sufletul celui rău dorește răul;
semenul lui nu găsește bunăvoință în ochii lui.
11Când este pedepsit un batjocoritor, naivul devine înțelept;
când se dă învățătură celui înțelept, el primește cunoștință.
12Cel Drept12 Sau: omul drept. ia aminte la casa celui rău.
El îi aruncă pe cei răi în nenorocire.
13Celui ce‑și astupă urechea la strigătul săracului,
nu i se va răspunde nici lui când va striga.
14Un dar oferit în secret potolește mânia
și o mită dată pe ascuns liniștește cea mai aprigă mânie.
15Este o bucurie pentru cel drept să facă ce este corect,
dar pentru cei ce săvârșesc nelegiuirea este o groază.
16Omul care se îndepărtează de calea înțelepciunii
se va odihni în adunarea umbrelor.
17Cine iubește distracția va ajunge sărac
și cine iubește vinul și uleiurile nu se va îmbogăți.
18Cel rău devine preț de răscumpărare pentru cel drept
și cel trădător pentru cei integri.
19Mai bine să locuiești în pustie,
decât cu o soție cicălitoare și supărăcioasă.
20Comori de preț și untdelemn sunt în casa celui înțelept,
dar cel nesăbuit le risipește.
21Cine urmărește dreptatea și bunătatea
găsește viață, dreptate și glorie.
22Înțeleptul cucerește cetatea celor viteji
și doboară fortăreața în care aceștia se încred.
23Cine își păzește gura și limba,
își păzește sufletul de necazuri.
24„Batjocoritor“ este numele celui îngâmfat și semeț,
al celui ce acționează cu aroganța îngâmfării.
25Dorința leneșului îl omoară
pentru că mâinile lui refuză să lucreze.
26Toată ziua poftește mai mult,
dar cel drept dă și nu ține pentru el.
27Jertfa celor răi este o urâciune,
cu atât mai mult când aceștia o aduc cu intenție rea!
28Martorul minciunilor va pieri,
dar un om care ascultă va vorbi pentru totdeauna.
29Cel rău arată îndrăzneală pe fața lui,
dar cel drept își pregătește căile.29 Sau: își gândește calea.
30Nu există nici înțelepciune, nici pricepere
și nici vreun plan care să reușească împotriva Domnului.
31Calul este pregătit pentru ziua luptei,
dar victoria este a Domnului.
