A parábola dos trabalhadores na vinha
1“O reino dos céus é como o dono de uma propriedade que saiu cedo, certa manhã, para contratar trabalhadores para a sua vinha. 2Combinou pagar-lhes uma moeda por dia20.2 Um denário, moeda de prata que equivalia ao pagamento do salário de um dia de trabalho. e mandou-os trabalhar.
3Às nove horas, passando por uma praça, viu ali alguns homens à procura de trabalho. 4Então mandou-os ir também para os seus campos, dizendo-lhes: ‘Vão vocês também trabalhar para a vinha, que vos pagarei o que for justo.’ 5Ao meio-dia, e também perto das três da tarde, fez o mesmo. 6Às cinco horas daquela tarde, outra vez na cidade, viu mais alguns por ali e perguntou-lhes: ‘Porque estiveram sem fazer nada o dia inteiro?’ 7Responderam-lhe: ‘Porque ninguém nos contratou.’ O dono da propriedade disse-lhes: ‘Então vão juntar-se aos outros na minha vinha.’
8Naquela noite disse ao seu administrador que reunisse os homens e lhes pagasse, começando pelos últimos. 9Quando os homens contratados às cinco horas da tarde foram pagos, cada um recebeu uma moeda. 10Os contratados mais cedo, quando foram receber o seu salário, julgavam que lhes seria pago mais, mas também receberam a mesma quantia. 11Puseram-se então a refilar: 12‘Aqueles só trabalharam uma hora e tu pagaste-lhes o mesmo que a nós, que trabalhámos o dia inteiro sob a torreira do sol.’
13‘Amigo’, respondeu o lavrador a um deles, ‘não fui injusto contigo! Não aceitaste trabalhar o dia inteiro por uma moeda? 14Toma-a e vai-te, porque resolvi pagar o mesmo a todos. 15Não tenho eu o direito de dar o meu dinheiro como quiser? Ou vês com maus olhos que eu seja bondoso?’
16Assim, os últimos virão a ser primeiros, e os primeiros virão a ser últimos.”
Jesus avisa de novo da sua morte
(Mc 10.32-34; Lc 18.31-33)
17De subida a caminho de Jerusalém, Jesus tomou os doze discípulos à parte e falou-lhes pelo caminho. 18“Ouçam: vamos para Jerusalém. Lá o Filho do Homem será entregue aos principais sacerdotes e especialistas na Lei que o condenarão à morte. 19Entregá-lo-ão aos gentios, que farão troça dele, o açoitarão e crucificarão; mas ao terceiro dia ressuscitará.”
O pedido de uma mãe
(Mc 10.35-45; Lc 22.24-27)
20Nisto, chegou a mulher de Zebedeu, com os filhos que, inclinando-se, pediu um favor. 21“Que queres?”, perguntou Jesus. Ela adiantou:
“Que ordenes que, no teu reino, um dos meus dois filhos se sente à tua direita e o outro à tua esquerda.”
22“Não sabem o que pedem!”, disse-lhes Jesus. E perguntou-lhes: “São capazes de beber do cálice de que vou beber daqui a pouco tempo?” Retorquiram: “Somos, sim!”
23Jesus respondeu-lhes: “É certo que beberão do meu cálice, mas não me compete dizer quem se sentará à minha direita ou à minha esquerda. Esses lugares são para aqueles para quem eles foram preparados pelo meu Pai.”
24Quando os outros dez discípulos souberam disto, ficaram indignados com os dois irmãos. 25Mas Jesus reuniu-os e disse: “Como sabem, os líderes entre os gentios dominam sobre eles e os grandes tratam-nos autoritariamente. 26No vosso meio, porém, não será assim. Quem quiser ser grande no vosso meio será vosso servo. 27E quem quiser ser o primeiro no vosso meio será como vosso escravo. 28A vossa maneira de proceder deve ser a mesma do Filho do Homem, que não veio para ser servido, mas para servir e dar a sua vida para resgate de muitos.”
Dois cegos veem
(Mc 10.46-52; Lc 18.35-43)
29Quando Jesus e os discípulos deixavam a cidade de Jericó, foram seguidos por uma enorme multidão. 30Dois cegos estavam sentados à beira da estrada. Ouvindo dizer que Jesus ia a passar, clamaram: “Senhor, Filho de David, tem misericórdia de nós!” 31A multidão repreendeu-os para que se calassem, mas eles clamavam cada vez mais alto: “Senhor, Filho de David, tem misericórdia de nós!”
32Jesus parou, chamou-os e perguntou-lhes: “Que querem que eu vos faça?”
33“Senhor, queremos que os nossos olhos se abram!” 34Jesus sentiu compaixão deles, tocou-lhes nos olhos e no mesmo instante ficaram a ver. E seguiam-no.
Pilda lucrătorilor viei
1– Căci Împărăția Cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case, care a ieșit dis-de-dimineață să-și angajeze lucrători la vie. 2Și după ce s-a înțeles cu lucrătorii pentru un denar2 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I d.Cr. (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi) [peste tot în capitol]. pe zi, i-a trimis în via lui. 3Pe la ceasul al treilea3 Ora 9:00. a ieșit și i-a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4El le-a zis acestora: „Duceți-vă și voi în via mea și vă voi da ceea ce este drept!“ 5Și ei s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea5 Ora 12:00 și ora 15:00. și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea6, 9 Ora 17:00., i-a găsit pe alții stând în piață și i-a întrebat: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?“ 7Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a angajat nimeni!“ Atunci el le-a zis: „Duceți-vă și voi în via mea și veți primi ceea ce este drept.“
8Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi.“ 9Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit fiecare câte un denar. 10Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un denar fiecare. 11După ce i-au primit, murmurau împotriva stăpânului casei, 12spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“ 13Stăpânul, răspunzându-i unuia dintre ei, a zis: „Prietene, eu nu te nedreptățesc! Nu te-ai înțeles tu cu mine pentru un denar? 14Ia ce-ți aparține și pleacă! Eu vreau să-i dau și acestuia din urmă ca și ție! 15Sau nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparține? Sau ochiul tău este rău15 Cu sensul de a fi egoist/invidios sau a fi zgârcit. fiindcă eu sunt bun?“
16Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mc. 10:32-34; Lc. 18:31-34)
17În timp ce Se suia spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis pe drum: 18„Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19și-L vor da pe mâna neamurilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Dar a treia zi va fi înviat.“
Cererea unei mame
(Mc. 10:35-45; Lc. 22:24-27)
20Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei. I s-a închinat și a cerut ceva de la El.
21Isus a întrebat-o:
– Ce dorești?
Ea I-a zis:
– Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta.
22Isus, răspunzând, a zis:
– Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care urmează să-l beau Eu22-23 Figură de stil, care se referă la a împărtăși soarta cuiva. Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33 și Mt. 26:39; 27:46). și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?
Ei I-au zis:
– Putem!
23Isus le-a zis:
– Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar privilegiul de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu.
24Ceilalți zece, când au auzit, au fost indignați din cauza celor doi frați. 25Atunci Isus i-a chemat la El și a zis: „Știți că domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor. 26Dar între voi nu va fi așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru, 27iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul vostru, 28tot așa cum și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“
Isus vindecă doi orbi la Ierihon
(Mc. 10:46-52; Lc. 18:35-43)
29Când au ieșit din Ierihon, o mulțime mare de oameni L-a urmat pe Isus.
30Și iată că doi orbi care ședeau lângă drum, când au auzit că trece Isus, au început să strige, zicând:
– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
31Mulțimea îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare:
– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
32Isus S-a oprit, i-a chemat și i-a întrebat:
– Ce doriți să fac pentru voi?
33Ei au răspuns:
– Doamne, să ne fie deschiși ochii!
34Lui Isus I s-a făcut milă de ei și le-a atins ochii. Imediat ei și-au recăpătat vederea și L-au urmat.
