1“Escutem! Enviarei o meu mensageiro perante mim, para me preparar o caminho. O Senhor, a quem buscam, virá de repente ao seu templo; o mensageiro da aliança que vocês desejam. Sim, ele virá com toda a certeza!”, diz o Senhor dos exércitos.
2Mas quem poderá sobreviver quando ele aparecer? Quem poderá suportar a sua vinda? Porque é como um fogo flamejante, refinando o metal precioso e branqueando o mais sujo vestuário! 3Tal como um perito em refinar a prata, sentar-se-á a observar, enquanto a escória vai escorrendo. Purificará os levitas, os ministros de Deus, purificando-os como o ouro e a prata, e eles passarão a apresentar diante do Senhor ofertas com justiça. 4Então, uma vez mais, o Senhor terá prazer nas ofertas que lhe forem trazidas pelo povo de Judá e Jerusalém, tal como antes.
5“Nesse tempo, os meus castigos serão rápidos e certos. Mover-me-ei destramente contra os que praticam bruxarias, contra os adúlteros, contra os mentirosos, contra todos os que enganam os seus empregados, que oprimem as viúvas e os órfãos, que desfraudam os estrangeiros e que não me temem”, diz o Senhor dos exércitos.
Roubando a Deus
6“Eu sou o Senhor e não mudo! Por isso, é que vocês ainda não foram totalmente destruídos. 7Ainda que tenham feito troça das minhas leis, logo desde os primeiros tempos, mesmo assim, ainda podem voltar para mim, diz o Senhor dos exércitos. Venham e vos perdoarei!
Mas vocês dizem: ‘Nós nunca te abandonámos!’
8Roubará o homem a Deus? Mas vocês roubam-me!
‘Que quer isso dizer? Como é que te roubámos?’
Nos dízimos e nas ofertas que me devem. 9E assim a terrível maldição de Deus recai sobre vocês, porque toda a nação me tem roubado. 10Tragam todos os dízimos à casa do tesouro, para que haja alimento suficiente no meu templo. Se assim fizerem, abrirei as janelas do céu e derramarei uma bênção tão abundante sobre vocês que nem sequer arranjarão espaço para a receber! Experimentem! Deixem que vos dê prova disso! 11As searas serão abundantes, porque as preservarei dos insetos e das pragas. As vinhas não secarão antes das vindimas, diz o Senhor dos exércitos. 12Todas as nações vos chamarão abençoados, porque a terra espalhará felicidade. Isto é o que vos promete o Senhor dos exércitos.
13A vossa atitude para comigo tem sido de altivez e arrogância, diz o Senhor.
Mas vocês dizem: ‘Que queres dizer com isso? O que é que foi que dissemos contra ti?’
14Prestem atenção! Vocês dizem assim: ‘É uma coisa inútil e sem sentido adorar a Deus e obedecer-lhe. Para que serve cumprir os seus mandamentos, lamentarmo-nos e arrependermo-nos diante do Senhor dos exércitos? 15Portanto, daqui em diante, diremos: Abençoados os soberbos! Porque os que praticam o mal prosperam e os que ousam enfrentar os castigos divinos, escapam.’ ”
16Então, os que temiam o Senhor falaram uns com os outros. E diante do Senhor foi escrito um memorial sobre os que o temem e centram nele o seu pensamento.
17“Serão meus, diz o Senhor dos exércitos! Nesse dia, serão como o meu tesouro particular. Poupá-los-ei como um homem poupa o seu filho obediente e fiel. 18Verão então a diferença que Deus faz entre os justos e os ímpios, entre os que o servem e os que não o servem.”
1„Iată, îl trimit pe mesagerul Meu, care va pregăti calea înaintea Mea! Și deodată, va intra în Templul Lui Stăpânul pe Care‑L căutați! Mesagerul Legământului, în Care voi vă găsiți plăcerea, iată‑L că vine! zice Domnul Oștirilor.
2Dar cine va putea să suporte ziua venirii Lui? Cine va putea să rămână în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul rafinorului și ca leșia înălbitorului! 3Se va așeza ca un rafinor și ca unul care curăță argintul și‑i va curăți pe fiii lui Levi. Îi va purifica așa cum se purifică aurul și argintul, iar ei vor fi pentru Domnul cei ce aduc daruri de mâncare în dreptate. 4Atunci darurile de mâncare ale lui Iuda și ale Ierusalimului vor fi plăcute Domnului ca în zilele din vechime, ca în anii de odinioară!
5Atunci Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să fiu martor împotriva vrăjitorilor, a adulterilor, a celor ce jură fals, a celor ce opresc din plata zilierului, a celor ce asupresc pe văduvă și pe orfan și a celor ce nedreptățesc pe străin și care nu se tem de Mine, zice Domnul Oștirilor.
Chemarea la pocăință și promisiunea binecuvântării
6Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb! De aceea, voi, fii ai lui Iacov, n‑ați pierit! 7Încă din zilele părinților voștri v‑ați abătut de la hotărârile Mele și nu le‑ați păzit! Întoarceți‑vă la Mine și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor.
Dar voi întrebați: «Cum să ne întoarcem?»
8Se cade ca un om să‑L jefuiască8 Sau: înșele; probabil un joc de cuvinte cu semnificația numelui lui Iacov (vezi nota de la Gen. 25:26). pe Dumnezeu? Și totuși voi Mă jefuiți.
Dar voi întrebați: «Cum Te‑am jefuit?»
Cu privire la zeciuială și la contribuții! 9Sunteți crunt blestemați, căci Eu sunt Cel pe Care Îl jefuiți voi, tot neamul! 10Aduceți însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneți‑Mă astfel la încercare, zice Domnul Oștirilor, și veți vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerului și dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veți mai avea loc unde s‑o țineți! 11O voi mustra pentru voi pe cea care devorează, ca să nu mai distrugă recolta pământului vostru, iar vița din câmpiile voastre nu va mai fi neroditoare, zice Domnul Oștirilor. 12Atunci toate neamurile vă vor numi fericiți, pentru că veți fi o țară plăcută, zice Domnul Oștirilor.
Israel vorbește cu aroganță împotriva lui Dumnezeu
13Ați rostit cuvinte grele împotriva Mea, zice Domnul.
Cu toate acestea, voi întrebați: «Ce am spus împotriva Ta?»
14Ați spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce‑am câștigat dacă am păzit îndatoririle Sale și am umblat căindu‑ne14 Lit.: ca niște oameni care bocesc. înaintea Domnului Oștirilor? 15Acum îi numim fericiți pe cei aroganți. Da, nu numai că cei ce săvârșesc răul prosperă, dar ei Îl și ispitesc pe Dumnezeu și scapă!»“
Răsplata celor drepți
16Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit unii cu alții, iar Domnul a luat aminte și a ascultat. Înaintea Lui a fost scrisă o carte de aducere-aminte despre cei ce se tem de Domnul și se gândesc la Numele Lui.
17„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oștirilor, în17 Sau: pentru. ziua în care Eu Îmi voi întemeia proprietatea. Îi voi cruța așa cum un părinte își cruță fiul care‑i slujește. 18Și veți vedea încă o dată deosebirea dintre cel drept și cel rău, dintre cel care Îi slujește lui Dumnezeu și cel care nu‑I slujește!
