O Livro

Juízes 18

A tribo de Dan estabelece­se em Laís

1Não havia rei em Israel, nesse tempo. A tribo de Dan estava ainda a tentar achar um território para se estabelecer, visto que até à data não tinham expulso as gentes que viviam na terra que lhes tinha sido consignada. Os homens de Dan escolheram então cinco valentes soldados das cidades de Zora e de Estaol, para, escondidamente, irem observar a terra onde pensavam estabelecer­se. Chegados às colinas de Efraim ficaram na casa de Mica. Reparando no sotaque da fala do jovem levita, tomaram­no à parte e perguntaram­lhe: “Que estás a fazer aqui? Porque é que vieste para cá?” Ele contou­lhes o contracto que tinha feito com Mica e que era presentemente o seu sacerdote pessoal.

“Então”, disseram­lhe eles, “pergunta a Deus se a nossa incursão será bem sucedida.”

“Sim, tudo correrá bem. O Senhor está a tomar conta de vocês.”

7/8 E assim os cinco homens continuaram até à cidade de Laís; ali repararam como toda a gente se sentia segura, confiante. Viviam à maneira dos fenícios; era um povo próspero, pacífico, e nem sequer estava preparado para a eventualidade de algum ataque do exterior, pois que naquela área não havia gente bastante forte para o tentar. Estavam a grande distância dos sidónios, com quem se aparentavam ainda, e tinham pouco ou nenhum contacto com as povoações vizinhas. Daí os espias voltaram para os seus, em Zora e em Estaol.

“Então, o que é que têm a contar­nos”, perguntaram­lhes os outros. “O que foi que encontraram?”

9/10 “Devemos atacar! Vimos uma terra que é perfeitamente o que nos convém — espaçosa, fértil, um território formidável, um verdadeiro paraíso. O povo nem sequer está preparado para se defender! Vamos, despachem­se! É Deus quem já nos deu esta terra!”

11 Dessa forma, seiscentos homens armados da tribo de Dan partiram de Zora e de Estaol. 12/13 Acamparam primeiro num lugar a ocidente de Quiriate­Jearim em Judá (que ainda se chama hoje Campo de Dan), e continuaram depois até às colinas de Efraim.

14 Ao passarem pela casa de Mica, os tais cinco soldados disseram aos outros: “Há ali um santuário, com um éfode, alguns terafins e muitos ídolos de prata. Não devemos deixar de lá ir!” 15/17 Foi o que fizeram. Dirigiram­se à casa e, com os soldados do lado de fora, saudaram o jovem sacerdote. Depois os cinco espias foram lá dentro, ao santuário, e começaram a pegar nos ídolos, no éfode e nos terafins.

18 “Mas o que é que estão a fazer?”, perguntou o sacerdote, quando viu que levavam tudo com eles.

19 “Sossega, vem connosco. Serás sacerdote de nós todos. Não é muito melhor para ti seres sacerdote de toda uma tribo do que só de um homem, numa casa particular?”

20/21 O moço sacerdote, muito satisfeito com a ideia, acomodou tudo, o éfode, os terafins e os ídolos. Assim retomaram o caminho, colocando as crianças, o gado e os seus haveres à frente da coluna. 22/23 Quando já se encontravam a uma distância razoável da casa de Mica, viram este, mais uns vizinhos, correndo atrás deles, gritando­lhes que parassem.

“O que pretendes tu, vindo assim a correr atrás da gente?”, perguntaram os de Dan.

24 “Então vocês ainda me perguntam o que é que eu pretendo depois de me levarem todos os meus deuses, o meu sacerdote e sem me deixarem nada!”

25 “Tu tem mas é cuidado com a maneira como falas. Pode alguém com ânimo exaltado atirar­se a ti e matar­te.” 26 Os homens de Dan continuaram o seu caminho. Quanto a Mica, ao constatar que não se podia haver com eles, pois que eram muito numerosos, voltou para casa.

27/29 Os outros, na posse dos ídolos de Mica e do sacerdote, lá chegaram à cidade de Laís, que nem sequer tinha guardas; por isso foi só entrar e começar a matança do povo, acabando por incendiar a cidade, deixando­a em ruínas. Não houve ninguém que pudesse auxiliar aqueles habitantes, pois estavam muito longe de Sidom e não tinham aliados na vizinhança, pois não se relacionavam com ninguém. Isso aconteceu num vale perto de Bete­Reobe. O povo de Dan reconstruiu depois a cidade e ficou a viver ali. A localidade passou a chamar­se Dan, o nome do pai da tribo, filho de Israel. No entanto (como já foi referido) antes chamava­se Laís.

30 Então instalaram os ídolos e designaram Jónatas, filho de Gerson e neto de Moisés, mais os seus filhos, para serem sacerdotes. Esta família manteve­se como sacerdotes até à altura em que a cidade foi conquistada pelos seus inimigos. 31 Portanto os ídolos de Mica foram adorados pela tribo de Dan todo o tempo que o tabernáculo permanceu em Silo.

Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 18

Conflictul dintre Mica şi daniţi

1În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminţia lui Dan îşi căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-şi însuşiseră moştenirea primită în mijlocul seminţiilor lui Israel. Daniţii au trimis dintre ei toţi, din clanurile lor, cinci bărbaţi viteji din Ţora şi din Eştaol, ca să umble prin ţară şi s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi iscodiţi ţara!“ Aceştia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica şi au înnoptat acolo. Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul[a] tânărului levit şi s-au dus într-acolo. Ei i-au zis:

– Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?

El le-a răspuns:

– Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, el mă plăteşte şi eu îi sunt preot!

Ei i-au zis:

– Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să ştim dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!

Preotul le-a răspuns:

– Mergeţi în pace deoarece călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului!

Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranţă, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniştit şi încrezător. Ei locuiau nestânjeniţi în ţară şi nu erau vasalii nimănui.[b] Erau departe de sidonieni şi nu ţineau legătura cu alţi oameni[c]. Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi Eştaol, aceştia i-au întrebat:

– Ce veste ne aduceţi?

Ei le-au răspuns:

– Haideţi să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ţinutul şi este foarte bun! Nu fiţi aşa de nepăsători şi de leneşi, ci duceţi-vă şi puneţi stăpânire pe ţinut! 10 Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor încrezător. Ţinutul este întins şi încăpător şi Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!

11 Şase sute de oameni din clanul daniţilor, înzestraţi cu arme de război, au pornit din Ţora şi din Eştaol. 12 Ei au înaintat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela s-a numit Mahane-Dan[d], el aflându-se şi astăzi în Chiriat-Iearim. 13 De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim şi au ajuns aproape de casa lui Mica. 14 Cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul Laiş, au luat cuvântul şi le-au zis rudelor lor: „Ştiţi că într-una din aceste case există un efod[e], terafimi[f], un idol cioplit şi un idol turnat? Cred că ştiţi acum ce aveţi de făcut!“ 15 S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate. 16 Cei şase sute de războinici înarmaţi stăteau la intrarea porţii. 17 Apoi cele cinci iscoade au plecat de lângă el şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei şase sute de războinici înarmaţi, cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul s-au dus înăuntru şi au luat idolul cioplit, efodul, terafimii şi idolul turnat. 18 Când aceştia au intrat în casa lui Mica să ia idolul cioplit, terafimii şi idolul turnat, preotul le-a zis:

– Ce faceţi?

19 Ei i-au răspuns:

– Taci, nu mai zice nimic şi vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte şi preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unui clan din Israel?

20 Preotul s-a bucurat în inima lui şi, luând efodul, terafimii şi idolul turnat, a plecat împreună cu poporul. 21 Apoi au plecat mai departe, punând în faţa lor copiii, vitele şi bunurile. 22 După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care îşi aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemaţi să pornească în urmărirea daniţilor.

23 Când au strigat după daniţi, aceştia s-au întors şi i-au zis lui Mica:

– Ce ai de strigi după noi?

24 El le-a răspuns:

– Cum puteţi să-mi spuneţi ce am? Mi-aţi luat zeii pe care mi-i făcusem, mi-aţi luat şi preotul şi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân?

25 Daniţii i-au zis:

– Să nu te mai auzim, căci altfel nişte oameni înverşunaţi se vor năpusti asupra ta şi îţi vei pierde viaţa atât tu, cât şi familia ta!

26 Apoi daniţii şi-au văzut mai departe de drum. Când a văzut Mica că aceştia erau mai puternici decât el,

s-a întors acasă.

Daniţii cuceresc cetatea Laiş

27 Astfel, după ce au luat preotul şi ceea ce făcuse Mica, aceştia şi-au continuat drumul până ce au ajuns în Laiş, la un popor liniştit şi încrezător. I-au ucis pe locuitori cu sabia şi au dat foc cetăţii. 28 Nimeni nu i-a izbăvit, pentru că erau departe de Sidon şi nu ţineau legătura cu alţi oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob. Daniţii au rezidit-o şi au locuit în ea. 29 Au numit cetatea Dan, după numele lui Dan, strămoşul lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetăţii era Laiş. 30 Daniţii şi-au înălţat unul din idoli pentru ei şi pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise[g]; el şi urmaşii lui au fost preoţii seminţiei lui Dan până în ziua când ţara a ajuns în captivitate. 31 Cât timp Casa lui Dumnezeu a fost la Şilo, daniţii au păstrat idolul turnat al lui Mica, ca zeu al lor.

Notas al pie

  1. Judecători 18:3 Au recunoscut probabil dialectul sau accentul. Sau l-au recunoscut ca levit, auzindu-l oficiindu-şi slujba
  2. Judecători 18:7 Sau: Nu le lipsea nimic din ce este pe pământ, fiind bogaţi; sensul frazei în ebraică este nesigur
  3. Judecători 18:7 TM; Unele mss ale LXX: cu arameii
  4. Judecători 18:12 Mahane-Dan înseamnă Tabăra lui Dan
  5. Judecători 18:14 Vezi nota de la 17:5; şi în vs. 17, 20
  6. Judecători 18:14 Vezi nota de la 17:5; şi în vs. 17, 20
  7. Judecători 18:30 Cf. unei tradiţii scribale antice, unele mss ale LXX, VUL; TM, probabil pentru a evita pângărirea numelui lui Moise, preferă Manase