Job 4 – OL & NTLR

O Livro

Job 4:1-21

Elifaz

1Resposta que Elifaz, o temanita, deu a Job:

2“Permites-me uma palavra?

Quem é que poderia ser impedido de falar?

3É verdade que tu ensinaste a muitos

e deste força às mãos enfraquecidas.

4Encorajaste aqueles que estavam fracos, desfalecendo,

ou se encontravam prostrados e caídos no desespero.

5No entanto, agora, quando é sobre ti que a desgraça se abate,

estás tu em baixo.

6Será que não está a tua confiança alicerçada no temor a Deus

e a tua esperança no teu comportamento irrepreensível?

7Para e pensa um pouco!

Já alguma vez viste alguém que,

sendo verdadeiramente reto e inocente,

tivesse sofrido destruição?

8A experiência, ela própria ensina

que são aqueles que semeiam o pecado e a opressão

que colhem essas mesmas coisas.

9Pelo sopro de Deus são destruídos;

pelo vento de sua ira são consumidos.

10Como leões rugem, lançam os seus rugidos selvagens;

mas os seus dentes, como de leões ferozes, serão partidos.

11Os leões velhos morrerão por falta de presa

e os filhotes das leoas andarão errantes.

12Esta verdade foi-me comunicada em segredo,

como que soprada aos ouvidos.

13Veio-me de noite, numa visão,

enquanto outros dormiam.

14De repente, o terror estarreceu-me;

tremia todo com pavor.

15Um espírito passava na minha frente

e arrepiaram-se-me os cabelos.

16Um vulto estava diante dos meus olhos,

mas não consegui identificá-lo.

Era como uma imagem diante de mim, em silêncio;

mas depois ouvi uma voz:

17‘Será um simples ser humano mais justo que Deus,

mais puro que o seu Criador?

18Nem nos seus servos confia;

os seus próprios mensageiros podem enganar-se.

19Quanto menos nos seres humanos, feitos de terra,

que se podem esmagar como simples traças!

20Estão com vida durante a manhã

e pela tardinha podem encontrar-se mortos,

desaparecendo para sempre, sem que alguém se aperceba!

21Se o fio da sua vida se quebra,

morrem sem atingir a sabedoria!’

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 4:1-21

Primul discurs al lui Elifaz

1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2„Dacă ar îndrăzni cineva să‑ți vorbească, te vei supăra?

Dar cine ar putea să tacă?

3Iată că tu i‑ai învățat pe mulți

și ai întărit mâinile slăbite.

4Cuvintele tale i‑au ridicat pe cei ce se clătinau

și au întărit genunchii care se îndoiau.

5Dar acum necazul a venit asupra ta

și ești supărat;

te atinge și ești îngrozit.

6Nu este oare teama de Dumnezeu încrederea ta,

iar curăția căilor tale speranța ta?

7Te rog, adu‑ți aminte! A pierit vreodată un om nevinovat?

Sau au fost vreodată cei drepți nimiciți?

8După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuirea

și seamănă necazul, le culeg roadele.

9Suflarea lui Dumnezeu îi nimicește,

iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10Urletul leului, glasul leului fioros

și colții leilor tineri sunt zdrobiți.

11Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,

iar puii leoaicei sunt risipiți.

12Mi s‑a spus un cuvânt pe ascuns,

urechea mea a auzit o șoaptă.

13În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopții,

când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,

14m‑au cuprins groaza și cutremurul,

și ea mi‑a făcut mulțimea oaselor mele să se îngrozească.

15Un duh15 Sau: adiere, vânt. a trecut prin fața mea;

atunci părul de pe trup mi s‑a zbârlit.

16S‑a oprit, dar nu i‑am putut desluși chipul;

înfățișarea cuiva era înaintea ochilor mei.

Și am auzit un glas care șoptea:

17«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Poate el să fie curat înaintea Creatorului său?

18Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi

și găsește greșeli chiar și la îngerii18 Sau: mesagerii. Săi,

19cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,

ale căror temelii sunt în țărână

și care sunt striviți mai ușor decât o molie.

20De dimineață până seara sunt zdrobiți;

pier și sunt dați uitării pentru totdeauna.

21Nu le este smulsă oare funia cortului lor?

Ei mor, însă fără să fi dobândit înțelepciune.»21 Unii traducători încheie citatul după v. 17.