1Defesa final de Job:
2“Prometo, perante o Deus Todo-Poderoso,
que subtraiu os meus direitos e tanto me amargurou a alma,
3que, enquanto eu viver,
e Deus me der o meu respirar,
4os meus lábios não proferirão iniquidade,
a minha língua não pronunciará mentira.
5Longe de mim que alguma vez vos dê razão;
até à morte hei de afirmar a minha integridade.
6Não sou um ímpio!
Repeti-lo-ei tantas vezes quantas for preciso;
a minha consciência de nada me acusa na vida.
7Que o meu inimigo seja castigado como o ímpio
e os meus adversários como os malvados!
8Que esperança pode ter o ímpio,
quando Deus o liquida e lhe arranca a vida?
9Deus aceitaria o seu clamor, quando está aflito,
no momento em que lhe cai em cima a aflição?
10Essas pessoas não têm prazer no Todo-Poderoso;
não ligam a Deus, a não ser em tempos de crise.
11Ensinar-vos-ei acerca do poder de Deus;
nada esconderei do que sei acerca do Todo-Poderoso.
12Na realidade, não preciso de o fazer,
porque vocês sabem tanto sobre ele como eu.
Apesar disso, dizem-me coisas perfeitamente inúteis.
13Este é o destino que espera os perversos,
da parte do Todo-Poderoso:
14Se tiverem uma multidão de descendentes,
será apenas para morrerem na guerra ou de fome.
15E os que puderem sobreviver serão levados à cova,
pela doença ou pelas pragas,
sem terem ninguém para chorar a sua morte,
nem sequer as suas mulheres.
16Os malignos acumulam dinheiro como pó
e têm arcas a abarrotar de roupa;
sim, podem estar sempre a encomendar roupa nova.
17Mas será o inocente quem acabará por usá-la;
serão os justos quem repartirá, entre si, a sua prata.
18A casa construída pelos pecadores
é tão frágil como o casulo de uma traça;
tão cheia de fendas como uma cabana de juncos!
19Vão para a cama muito satisfeitos com o dinheiro que têm,
mas, ao acordarem, descobrem que perderam toda a riqueza.
20O terror apodera-se deles;
são abalados pelas tempestades da noite.
21O vento oriental levá-los-á e terão desaparecido;
terão sido varridos por toda a eternidade!
22Deus lançará tudo isto sobre eles; não os poupará;
desejarão ardentemente escapar a Deus, sem poder.
23Toda a gente aplaudirá, quando morrerem;
serão apupados para sempre.
1Iov și‑a continuat discursul și a zis:
2„Viu este Dumnezeu, Care nu‑mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi‑a amărât sufletul,
3că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
și limba mea nu va spune nimic înșelător.
5Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6Îmi voi susține neclintit dreptatea;
inima nu mă va mustra pentru niciuna din zilele mele.
7Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău
și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.
8Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie
când Dumnezeu îi taie firul vieții,
când Dumnezeu îi ia viața?
9Îi va auzi Dumnezeu strigătul
când va veni necazul asupra lui?
10Se va desfăta el în Cel Atotputernic?
Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11Vă voi învăța despre puterea 11 Lit.: mâna.lui Dumnezeu!
Nu voi ascunde ceea ce este cu Cel Atotputernic.
12Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.
De ce atunci vorbiți deșertăciune?
13Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.
14Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,
și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.
15Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,
iar văduvele lor nu‑i vor plânge.
16Deși adună argintul precum adună țărâna,
și hainele precum grămezile de lut,
17ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,
iar cel nevinovat va împărți argintul lui.
18El își zidește casa ca o molie
și ca o colibă făcută de un străjer.
19Când se culcă este bogat, dar nu va mai fi așa;
când își deschide ochii toate s‑au dus.
20Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopții.
21Vântul de răsărit îl ia și îl duce,
îl smulge din locul său ca o furtună.
22Vuiește asupra lui fără milă
când el fuge grăbit de puterea lui.
23Îi bate din palme în derâdere
și‑l alungă din locul lui cu fluierături.
