Job 15 – OL & NTLR

O Livro

Job 15:1-35

Elifaz

1Resposta de Elifaz, o temanita:

2“Tu és considerado como sendo um sábio,

no entanto, acabas de nos expor a essa conversa tola.

Não vales mais que um saco cheio de vento;

não devias ter direito a falar tão insensatamente.

3Que utilidade podem ter todas essas palavras?

4Não temes tu a Deus? Não o reverencias?

5São os teus pecados que te ensinam a falar dessa maneira;

as tuas palavras baseiam-se na astúcia e na deceção.

6Mas afinal porque haveria de ser eu a acusar-te?

A tua própria boca o faz!

7Serás tu, por acaso, o primeiro homem que nasceu?

Terias nascido antes das montanhas terem sido formadas?

8Estiveste a ouvir as secretas intenções de Deus?

Terás sido convocado para o seu gabinete pessoal,

para o centro das suas decisões?

Terás o monopólio da sabedoria?

9Que sabes tu que nós não saibamos?

Que inteligência tens das coisas que nós não tenhamos?

10Temos connosco gente mais velha,

até do que o teu próprio pai!

11As consolações de Deus valem assim tão pouco para ti?

A sua gentileza parece-te certamente muito rude.

12Que é isso que andas a fazer, de um lado para o outro,

cheio de ira, com os olhos flamejantes?

13Voltas-te contra Deus

e dizes todas essas coisas ruins contra ele.

14Haverá alguém sobre a face da Terra tão puro e tão justo

como tu próprio pretendes ser?

15Como? Pois se nem mesmo nos anjos Deus confia!

Nem sequer os próprios céus podem ser absolutamente puros,

se comparados com ele!

16Quanto menos o homem, que é corrupto e pecador,

bebendo o pecado como uma esponja absorve a água!

17Escuta-me e responder-te-ei,

de acordo com a minha própria experiência,

18confirmada também pela experiência de gente sábia,

que já ouviu as mesmas coisas de seus pais,

19os nossos antepassados, aqueles a quem foi dada esta terra

e que nos passaram, a nós, esses conhecimentos:

20O ímpio estará sempre em aflição através da vida,

como também o tirano, nos poucos anos que lhe são reservados.

21Sons de terrores chegam-lhe aos ouvidos

e, quando as coisas parecem correr-lhe bem,

atacam-no por todos os lados.

22Não ousa sair para o escuro,

com medo de ser assassinado.

23Vagueia por toda a parte,

implorando por mantimento.

24Vive no temor, em apertos, na angústia;

os seus inimigos facilmente dão conta dele,

tal como um forte rei abate os seus adversários.

25Estende orgulhosamente o punho contra Deus,

desafiando o Todo-Poderoso,

26arremetendo-o obstinadamente contra ele,

protegido pelo seu resistente escudo.

27O seu rosto é gordo e a sua cintura está inchada.

28Vivem em cidades abandonadas, em casas desabitadas,

que estavam prestes a cair em ruínas.

29Mas não ficarão assim ricos

e não alargarão os seus domínios.

30A escuridão os engolirá para sempre;

a respiração de Deus bastará para os destruir;

as chamas consumirão tudo o que têm.

31Que o homem nunca mais confie em coisas falíveis,

que não continue a enganar-se a si próprio!

Porque o dinheiro em que confia

acabará por lhe dar a paga que merece.

32Mesmo antes de morrer,

toda a sua futilidade se tornará evidente para ele,

pois como uma palmeira que murcha, assim será.

33Cairá no chão como as uvas ainda verdes de uma videira,

como oliveira que deixa cair a flor.

34Os descrentes são gente inútil;

o fogo acabará por consumir os que se entregam à corrupção.

35A única coisa que podem conceber e produzir é o pecado;

os seus corações dão à luz só maldade.”

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 15:1-35

Al doilea discurs al lui Elifaz

1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă

și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?

3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare

sau o vorbire fără de folos?

4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu

și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.

5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,

și ai ales limba celor vicleni.

6Gura ta te condamnă, nu eu,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?

Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?

8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?

Tu ești singurul care are înțelepciune?

9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?

Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?

10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,

oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.

11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu

sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?

12De ce îți îndepărtezi inima?

Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,

13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu

și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?

14Ce este omul ca să poată fi curat

și cel născut din femeie ca să fie drept?

15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi

și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,

16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,

care bea nedreptatea ca pe apă!

17Îți voi explica; ascultă‑mă

și îți voi istorisi ceea ce am văzut,

18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,

care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,

19pentru că doar lor le‑a fost dată țara

și niciun străin n‑a trecut printre ei.

20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,

iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.

21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;

când toate par bine, tâlharii îl atacă.

22El nu crede că se va întoarce din întuneric;

este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.

23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.

Știe că ziua întunericului este aproape.

24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,

se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,

25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu

și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,

26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,

cu grosimea marginilor scuturilor lui.

27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime

și a adunat osânză pe coapse,

28va sălășlui în cetăți distruse,

în case nelocuite,

pregătite să ajungă un morman de pietre.

29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,

și avuția lui nu va mai împânzi țara.

30Nu va scăpa de întuneric,

o flacără îi va usca mlădițele

și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.

31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,

căci deșertăciunea îi va fi răsplata.

32Va fi răsplătit înainte de vreme

și mlădițele lui nu vor înverzi.

33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,

și ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă

și focul va mistui corturile mitei.

35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;

pântecul lor pregătește înșelătoria.“