Job
1Resposta de Job:
2“Sim, na verdade, quem vos ouve é levado a pensar
que vocês sabem tudo!
A sabedoria acaba nas vossas pessoas!
3Mas eu próprio também sei umas quantas coisas,
que vocês não são melhores do que eu.
Aliás, quem não sabe isso que vocês estiveram a dizer?
4Eu, aquele que rogou a Deus por ajuda e a quem ele respondeu,
tornei-me um motivo de troça para o meu próximo.
5Sim, eu, uma pessoa reta, sou agora aquele de quem se riem.
Entretanto, o rico zomba dos que se encontram em aperto
e é rápido em desprezar os que estão em necessidade.
6Nas tendas dos ladrões há prosperidade
e aqueles que desafiam a Deus sentem-se seguros,
pensando que têm Deus na sua mão.
7Quem é que não se dá conta de que Deus faz coisas assim?
Pergunta até às mudas bestas, elas sabem que assim é;
pergunta aos pássaros, dir-te-ão o mesmo.
8A própria terra ou os peixes do mar
comunicar-te-ão a mesma coisa.
9Qual entre todos não tem conhecimento
que a mão do Senhor criou tudo o que existe?
10Porque a alma de todo o ser vivente está nas mãos de Deus,
assim como a respiração, a vida de toda a humanidade.
11Assim como o paladar está preparado para diferenciar os gostos,
também o meu espírito sabe provar a verdade, quando a ouço.
12Tal como vocês dizem, os velhos como eu
são sabedores, têm entendimento.
13Mas a verdadeira sabedoria e o poder são de Deus;
só ele sabe o que devemos fazer e entende todas as situações.
14E como é grande a sua força!
Aquilo que vier a destruir não poderá ser reconstruído;
aquele a quem ele aprisiona, não poderá escapar.
15Se retém as chuvas, a terra torna-se num deserto;
envia tempestades e as cheias cobrem as terras.
16Sim, com ele está a força e a sabedoria;
tanto o que faz errar como o que erra lhe pertencem.
17É capaz de fazer até desvairar juízes e conselheiros.
18Liberta-nos das algemas postas pelos reis,
e amarra-lhes uma corda à sua cintura.
19Os próprios sacerdotes se arriscam a partir como escravos;
os poderosos são abatidos.
20Aos eloquentes, tira-lhes a palavra;
retira também o entendimento aos anciãos.
21Derrama desprezo sobre os líderes da nação
e tira forças ao forte.
22Enche a escuridão com luz,
mesmo a própria sombra da morte.
23Pode exaltar uma nação para, de seguida, a abater;
dispersa um povo, mas junta-o de novo.
24Tira o discernimento aos administradores e aos governantes,
deixando-os a tactear, perdidos.
25Sem norte, sem luz que os guie,
fá-los vaguear como ébrios.
Răspunsul lui Iov
1Iov a zis:
2„Cu siguranță, voi sunteți glasul celor mulți2 Lit.: voi sunteți poporul.
și înțelepciunea va muri odată cu voi.
3Dar ca și voi am și eu minte,
nu sunt mai prejos decât voi.
Cine nu știe toate aceste lucruri?
4Am ajuns de râsul prietenilor mei,
eu, care L‑am chemat pe Dumnezeu și mi‑a răspuns;
am ajuns de râs, eu, cel drept și fără pată.
5O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
este pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
6Corturile tâlharilor sunt în pace
și cei ce‑L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranță,
purtându‑și zeul în mâini6 Sensul versului este nesigur..
7Dar întreabă animalele, și te vor învăța,
și păsările cerului, iar ele îți vor spune;
8sau plânge‑te pământului, și el te va învăța,
și peștilor mării, iar ei îți vor istorisi.
9Care dintre toate acestea nu știe
că mâna Domnului le‑a făcut?
10În mâna Sa se află sufletul a tot ce este viu
și suflarea oricărui trup omenesc.
11Oare nu distinge urechea cuvintele,
și nu gustă cerul gurii mâncarea?
12Înțelepciunea este la cei în vârstă,
iar priceperea, în lungimea zilelor.
13La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea;
sfatul și priceperea sunt ale Lui.
14Iată, ce dărâmă El, nu poate fi rezidit.
Când El închide un om, acesta nu poate fi eliberat.
15Iată, El oprește apele și totul se usucă;
când El le dă drumul, acestea devastează țara.
16Ale Lui sunt tăria și înțelepciunea;
cel înșelat și cel ce înșală sunt sub stăpânirea Lui.
17El îi duce pe sfetnici desculți
și îi face nebuni pe judecători.
18El desface cingătorile împăraților
și le leagă coapsele cu o frânghie.
19El îi duce pe preoți desculți
și îi răstoarnă pe cei demult statornici.
20El închide gura celor demni de încredere
și le ia discernământul celor bătrâni.
21El revarsă dispreț asupra nobililor
și îl dezarmează pe cel puternic.21 Lit.: nobililor / și îi dezleagă brâul celui puternic.
22El descoperă adâncimile întunericului
și aduce la lumină umbra morții.22 Sau: bezna.
23El înalță neamurile și tot El le distruge,
El le face să crească și tot El le împrăștie.
24El ia mintea conducătorilor pământului
și‑i face să rătăcească printr‑o pustietate fără drum.
25Bâjbâie în întuneric fără lumină,
se clatină ca un om beat.
