O Livro

João 1

Cristo, a Palavra eterna

1No princípio era a Palavra, e a Palavra estava com Deus, e a Palavra era Deus. Aquele que é a Palavra sempre esteve com Deus. Criou tudo o que existe e nada existe que não tenha sido feito por ele. Nele está a vida eterna, e essa vida dá luz a toda a humanidade. A sua vida é a luz que brilha nas trevas, e estas nunca poderão pôr fim a essa luz.

6/7 Deus enviou João Baptista para dar testemunho da verdadeira luz. João não era a luz, mas apenas uma testemunha para que essa luz pudesse ser conhecida.

Mais tarde, veio aquele que é a verdadeira luz para brilhar sobre todo o ser humano.

10 Esteve neste mundo, que foi criado por ele, mas não o conheceram. 11 Veio para o seu povo e os seus não o receberam. 12 Mas a todos quantos o receberam deu­lhes o direito de se tornarem filhos de Deus. Bastava confiarem nele como Salvador. 13 Esses nascem de novo; não no corpo nem de geração humana, mas pela vontade de Deus.

14 A Palavra tornou­se homem e viveu aqui na Terra entre nós, cheio de amor e perdão, cheio de verdade. E vimos a sua glória, a glória do Filho único do Pai.

15 João deu testemunho dele clamando à multidão: “Eis aquele de quem eu falava quando disse: ‘Esse que vem depois de mim é muito maior do que eu, porque existia antes de mim’.”

16/17 Todos nós recebemos da abundância dos seus bens, e a sua graça contínua. Moisés deu­nos a lei, mas Jesus Cristo trouxe­nos a graça e a verdade. 18 Nunca ninguém viu Deus. Mas o seu Filho único, que vive na intimidade do Pai, no­lo revelou.

João Baptista nega ser o Cristo

19 Os chefes judaicos enviaram sacerdotes e sacerdotes auxiliares desde Jerusalém para perguntarem a João: “Quem és tu?” 20 E ele afirmou­lhes claramente:

“Eu não sou o Cristo.”

21 “Então quem és tu?”, repetiram. “Serás Elias?”

“Não”, respondeu.

“Serás o profeta?”

“Não.”

22 “Então quem és? É preciso que nos digas para que possamos responder aos que nos enviaram. Que tens a dizer de ti mesmo?”

23 João respondeu: “Sou, como anunciou Isaías,

    ‘Uma voz vinda do deserto e que grita:
    Preparem­se para a vinda do Senhor!’”

24/25 Então os enviados, que eram fariseus, perguntaram a João Baptista: “Se não és o Cristo, nem Elias, nem o profeta, porque baptizas tu?”

26/27 “Eu baptizo com água, mas aqui nesta multidão está alguém que não conhecem, e que em breve começará a sua obra no vosso meio; eu nem sequer sou digno de lhe descalçar o calçado.” 28 Deu­se isto em Betânia, uma localidade do outro lado do Jordão, onde João baptizava.

Jesus o Cordeiro de Deus

29/31 No dia seguinte, João viu Jesus aproximar­se e disse: “Olhem, ali está o cordeiro de Deus, que tira o pecado do mundo. É ele de quem eu falava quando disse: ‘Em breve virá um muito maior do que eu e que já existia antes de mim’. Eu não sabia que era ele, mas eu tenho estado a baptizar com água a fim de o revelar ao povo de Israel.”

32 Então João contou como vira o Espírito Santo descer do céu com a forma de uma pomba e pousar sobre Jesus. 33/34 “Não sabia que era ele”, repetiu João, “mas, quando Deus me enviou para baptizar, disse­me: ‘Quando vires o Espírito Santo descer e pousar sobre alguém, esse é aquele que baptizará com o Espírito Santo.’ Vi isso acontecer e dou testemunho de que é o Filho de Deus.”

Os primeiros discípulos de Jesus

35/36 No dia seguinte, estando João com dois dos seus discípulos, Jesus passou junto deles. João disse: “Aqui está o cordeiro de Deus!” 37 Então os dois discípulos de João voltaram­se e seguiram Jesus.

38 Olhando para trás, Jesus viu que eles o seguiam: “Que querem?”, perguntou­lhes.

“Senhor, onde vives?”

39 “Venham ver”. Assim, foram até ao lugar onde morava, e com ele ficaram desde cerca das quatro daquela tarde até ao fim do dia.

40 Um destes homens era André, irmão de Simão Pedro. 41 Então André foi à procura de seu irmão Pedro e disse­lhe: “Encontrámos o Messias!” (quer dizer o Cristo).

42 E levou­o para que conhecesse Jesus. Este olhou para Pedro durante um instante e disse: “Tu és Simão, filho de João, mas serás chamado Cefas (que quer dizer Pedro).”

Jesus chama Filipe e Natanael

43 Um dia depois, Jesus resolveu ir para a Galileia e, encontrando Filipe, disse­lhe: “Vem comigo.” 44 Filipe era de Betsaida, a terra natal de André e de Pedro.

45 Filipe, por sua vez, foi ter com Natanael e contou­lhe: “Encontrámos aquele acerca de quem Moisés e os profetas escreveram! O seu nome é Jesus, filho de José, de Nazaré.”

46 “De Nazaré?”, perguntou Natanael admirado. “Poderá vir daí alguma coisa boa?”

“Vem e vê!”, disse Filipe.

47 Ao aproximarem­se, Jesus disse: “Aí vem um homem honesto, um verdadeiro filho de Israel.”

48 “Como sabes o que sou?”, perguntou Natanael.

Jesus respondeu: “Vi­te debaixo da figueira, ainda antes de Filipe te ter encontrado.”

49 Então Natanael replicou: “Mestre, tu és o Filho de Deus, o rei de Israel!”

50 Jesus perguntou­lhe: “Acreditas nisso só por eu te dizer que te tinha visto debaixo da figueira? Terás provas muito mais fortes do que esta. 51 A verdade é que vocês hão­de ver o céu aberto e os anjos de Deus indo e vindo sobre mim, o Filho do Homem.”

Nouă Traducere În Limba Română

Ioan 1

Cuvântul a devenit trup

1La început era Cuvântul[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa[b], şi viaţa era lumina oamenilor.[c] Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o[d].

Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.[e] 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul[f] să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge[g], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,[h] ci din Dumnezeu.

14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit[i] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl[j], plin de har şi de adevăr.

15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ 16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi[k] har după har. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu[l], Cel Care este în sânul[m] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

19 Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)[n] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:

– Tu cine eşti?

20 El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:

– Nu eu sunt Cristosul[o]!

21 Ei l-au întrebat:

– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?

– Nu sunt! a răspuns el.

– Eşti Profetul[p]?

– Nu! a răspuns el.

22 Atunci i-au zis:

Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?

23 El a zis:

– Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie:
    „Neteziţi calea Domnului!“,

aşa cum a spus profetul Isaia[q].

24 Ei fuseseră trimişi de către farisei[r], 25 aşa că l-au întrebat:

– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

26 Ioan le-a răspuns:

– Eu botez cu[s] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, 27 Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“

28 Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

29 În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! 30 El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. 31 Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ 32 Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. 33 Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» 34 Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu[t].“

Primii ucenici

35 În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui 36 şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ 37 Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus. 38 Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat:

– Ce căutaţi?

Ei I-au răspuns:

Rabbi[u] – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?

39 El le-a zis:

– Veniţi şi veţi vedea!

Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea[v]. 40 Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. 42 Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan[w]; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“[x].

43 A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45 Filip l-a găsit pe Natanael[y] şi i-a zis:

– Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!

46 Natanael i-a zis:

– Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!

Filip i-a răspuns:

– Vino şi vezi!

47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“

48 Natanael L-a întrebat:

– De unde mă cunoşti?

Isus i-a răspuns:

– Te-am văzut când stăteai sub smochin[z], înainte ca Filip să te cheme.

49 Natanael a zis:

Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel![aa]

50 Isus i-a răspuns:

– Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea! 51 Apoi i-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului[ab]!

Notas al pie

  1. Ioan 1:1 Sau: Cuvântul era
  2. Ioan 1:4 Cele mai timpurii mss nu au semn de punctuaţie, iar cele mai târzii conţin: Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru n-a fost făcut fără El. Ceea ce a fost făcut (a venit în existenţă) în El era viaţa
  3. Ioan 1:4 Posibil o aluzie la Ps. 36:9
  4. Ioan 1:5 Probabil o ambiguitate intenţionată, deoarece expresia se poate traduce şi: dar întunericul n-a înţeles-o
  5. Ioan 1:9 Sau: Aceasta era adevărata Lumină care îl luminează pe orice om venind în lume.
  6. Ioan 1:12 Sau: puterea
  7. Ioan 1:13 Substantivul grecesc este un plural, având sensul aici de născuţi nu din părinţi naturali (sau: pe cale naturală)
  8. Ioan 1:13 Sau: născuţi nu din părinţi naturali, nici din dorinţă omenească, nici din hotărârea unui bărbat
  9. Ioan 1:14 Sensul termenului grecesc este acela de şi-a întins cort, făcând trimitere la Ex. 25:8; 40:34-35, în ideea că acea prezenţă a lui Dumnezeu în mijlocul poporului prin mijlocirea Cortului şi acea slavă a lui Dumnezeu care a umplut atunci Cortul este acum printre oameni în persoana Cuvântului întrupat
  10. Ioan 1:14 Sau: o slavă ca a Singurului şi Unicului, care a venit de la Tatăl; termenul grecesc pentru singurul este tradus adesea cu singurul născut, însă are şi sensul de singurul de un anumit fel, arătând astfel unicitatea
  11. Ioan 1:16 Sau: adică
  12. Ioan 1:18 Cf. celor mai timpurii şi mai importante mss; sau: Singurul Dumnezeu; sau: Singurul şi unicul Dumnezeu; vezi şi nota precedentă. Cele mai multe mss conţin: Singurul Fiu
  13. Ioan 1:18 Expresie ce arată o relaţie foarte apropiată sau locul de cinste pe care-l ocupă o persoană în relaţie cu alta; vezi şi 13:23
  14. Ioan 1:19 Cele mai timpurii mss şi cele mai multe mss nu conţin aceste cuvinte, care apar însă în unele mss importante
  15. Ioan 1:20 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns; şi în vs. 25, 41
  16. Ioan 1:21 Vezi Deut. 18:15, 18
  17. Ioan 1:23 Vezi Is. 40:3
  18. Ioan 1:24 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoştea şi respecta cu stricteţe litera legii, precum şi alte tradiţii (reguli bazate pe o interpretare a legii scrise: legea orală); peste tot în carte
  19. Ioan 1:26 Sau: în; şi în vs. 31, 33
  20. Ioan 1:34 Unele mss conţin: Alesul lui Dumnezeu
  21. Ioan 1:38 Rab înseamnă mare, puternic, important, iar în acest context se referă la o autoritate spirituală; sau: Învăţătorule, Maestre; şi în v. 49
  22. Ioan 1:39 Ora 16:00
  23. Ioan 1:42 Cf. celor mai timpurii şi mai importante mss (vezi şi nota de la Mt. 16:17); cele mai multe mss conţin: fiul lui Iona, probabil pe baza lui Mt. 16:17
  24. Ioan 1:42 Atât Chifa / Chefa (aramaică), cât şi Petru (greacă), înseamnă piatră
  25. Ioan 1:45 Vezi nota de la Mt. 10:3
  26. Ioan 1:48 Evreii pioşi studiau Scripturile şi se rugau la umbra smochinilor; pe de altă parte, smochinul era un simbol al păcii şi al prosperităţii epocii mesianice (Mica 4:4, Zah. 3:10)
  27. Ioan 1:49 Mărturisirea lui Natanael trimite la Ps. 2:6-7
  28. Ioan 1:51 Titlu mesianic pe care Isus Şi-l atribuie (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în Evanghelii; peste tot în carte