Uma mensagem sobre a Babilónia
1Esta é a mensagem do Senhor contra a Babilónia e contra os caldeus, proferida por Jeremias, o profeta. 2“Diz a todo o mundo que a Babilónia será destruída; não façam segredo disso. O seu ídolo Bel foi humilhado, o seu deus Merodaque caiu totalmente em desgraça! 3Porque uma outra nação virá sobre ela do norte e com tal destruição que ninguém poderá continuar a viver ali; toda a gente partirá, homens e animais, todos fugirão.
4Então os povos de Israel e de Judá se juntarão e chorarão, buscando o Senhor, seu Deus. 5Perguntarão pelo caminho para Sião e começarão a regressar. ‘Vamos!’, dirão eles. ‘Unamo-nos ao Senhor, por meio duma aliança eterna que nunca mais será quebrado!’
6O meu povo é como uma ovelha perdida. Os seus pastores fizeram-no errar no caminho, desviando-os para os montes. Perdeu-se e não sabe voltar atrás. 7Todos os que o encontram devoram-no e dizem: ‘Podemos atacá-lo à vontade, visto que pecou contra o Senhor, o Deus da justiça, a esperança dos seus antepassados.’
8Mas agora, fujam da Babilónia, a terra dos caldeus! Que o meu povo volte para casa, como os bodes, sempre à frente do rebanho! 9Pois estou a levantar um exército de grandes nações do norte e vou trazê-lo contra a Babilónia, a qual será atacada e destruída. As setas deles, dos inimigos, não falharão o alvo, terão pontaria certeira! 10A Caldeia será saqueada até que cada combatente esteja saciado com o despojo que obteve, diz o Senhor.
11Ainda que tenham ficado bem contentes, ó caldeus, saqueadores do meu povo, e tenham engordado como bezerras pastando em verdes pradarias, e relinchando como cavalos vigorosos e fartos, 12mesmo assim a vossa mãe morrerá de vergonha, porque se tornarão na última das nações, num deserto, numa terra seca e abandonada. 13Por causa da cólera do Senhor, a Babilónia tornar-se-á num descampado estéril e todos os que por ali passarem ficarão atónitos e até se hão de rir das pragas que lhe sobrevieram.
14Sim, preparem-se para combater a Babilónia, ó nações suas vizinhas! Que os atiradores façam pontaria sobre ela, porque pecou contra o Senhor! 15Vejam! Ela já se rendeu! As suas muralhas cederam e estão a cair. O Senhor está-se a vingar. Façam-lhe como ela fez aos outros! 16Que os fazendeiros se vão todos embora! Que fujam rapidamente para os seus locais de origem, antes que o inimigo os apanhe!
17Os israelitas foram como cordeiros perseguidos por leões. Primeiro, foi o rei da Assíria a comê-los; depois foi Nabucodonozor, o rei da Babilónia, que se lançou sobre os seus ossos.”
18Por isso, o Senhor dos exércitos, o Deus de Israel, diz assim: “Agora chegou a altura de castigar o rei da Babilónia e a sua terra, da mesma forma que puni o rei da Assíria. 19E trarei Israel de novo para a sua terra natal, para se fartar com a abundância do Carmelo e de Basã, e para ser feliz, uma vez mais, nas colinas de Efraim e Gileade. 20Naqueles dias, diz o Senhor, não se encontrará pecado nem em Israel nem em Judá, porque perdoarei tudo ao restante povo que eu proteger.
21Subam, ó meus valentes guerreiros, contra a terra de Merataim e o povo de Pecode! Sim, avancem contra ela, terra de rebeldes, terra que eu hei de julgar! Aniquilem-na tal como vos mandei! 22Que se ouçam os brados de guerra nessa terra, gritos de grande destruição! 23A Babilónia, que foi um poderoso martelo sobre toda a Terra, jaz ela própria esmigalhada e feita em bocadinhos. A Babilónia está arruinada no meio de todas as outras nações. 24Ó Babilónia, armei-te um laço e foste apanhada, visto que lutaste contra o Senhor.”
25O Senhor abriu o seu arsenal e trouxe para fora as munições, para fazer explodir a sua ira sobre os inimigos. O terror que se há de abater sobre a Babilónia é obra de Deus, o Senhor dos exércitos. 26Sim, venham contra ela de terras distantes! Abram os seus celeiros e derrubem as suas muralhas e os seus edifícios, fazendo deles montões de ruínas, numa destruição absoluta! Que nada seja poupado! 27Nem sequer o gado! Matem tudo o que vive! Veio realmente o tempo em que a Babilónia terá de ser devastada. 28Mas o meu povo escapará; correrá para o seu próprio país, para contar como o Senhor, seu Deus, desencadeou a sua cólera sobre aqueles que antes tinham destruído o seu templo.
29“Convoquem todos os atiradores para que venham à Babilónia. Cerquem a cidade para que ninguém fuja. Façam com ela como ela fez com os outros, pois desafiou arrogantemente o Senhor, o Santo de Israel. 30Os seus jovens cairão no meio das ruas e morrerão; todos os seus guerreiros serão mortos, diz o Senhor. 31Compreendam, ó povo altivo, que estou contra vocês e que agora chegou a vossa vez de prestar contas. 32Terra orgulhosa, tropeçarás e cairás, sem que ninguém se incomode a procurar levantar-te. Deus, o Senhor dos exércitos, ele mesmo acenderá o lume de enormes incêndios nas cidades do reino da Babilónia, os quais chegarão a queimar tudo o que há em volta.”
33Diz o Senhor dos exércitos: “O povo de Israel e Judá foi injuriado. Os seus captores retiveram-nos; não os deixaram ir. 34Mas o seu Redentor é forte. O seu nome é Senhor dos exércitos. Intervirá a favor deles e tomará as medidas necessárias para que sejam soltos e possam ir viver de novo para o sossego do seu país.Quanto ao povo da Babilónia não haverá descanso para ele!
35A espada da destruição ferirá os caldeus, diz o Senhor; ferirá o povo da Babilónia, tanto os seus nobres como os sábios. 36Todos os sábios conselheiros se tornarão como loucos! Os valentes militares serão acometidos de pânico! 37A guerra devorará os cavalos e os carros de combate; os seus aliados de outras terras tornar-se-ão tão fracos como mulheres; os seus tesouros serão pilhados. 38Até as fontes de águas secarão. Tudo isso porquê? Porque toda a terra está cheia de imagens de ídolos e o povo está como que apaixonado por eles.
39Por isso, esta grande cidade da Babilónia há de ser habitada somente por corujas do deserto e por chacais; será o abrigo de todos os animais selvagens do deserto. Nunca mais tornará a ser habitada por seres humanos; ficará assim desolada para sempre. 40A Babilónia será destruída tal como foi Sodoma e Gomorra e as localidades vizinhas. Ninguém mais ali viveu, a partir de então, tal como nunca ninguém mais viverá na Babilónia. Assim diz o Senhor.
41Vejam-no aproximar-se! Esse grande exército que vem do norte! Vêm nele integrados muitos reis que Deus mandou vir de muitas terras. 42Estão armados e preparados para a matança; são cruéis e não se deve esperar deles uma centelha sequer de misericórdia; os seus gritos guerreiros rugem como o barulho das vagas rebentando contra a costa. Ó Babilónia, eles cavalgam contra ti, prestes a travar batalha!
43Quando o rei da Babilónia recebeu esta notícia, deixou cair os braços, desfalecido; a angústia apoderou-se dele como de uma mulher em trabalho de parto.
44Enviarei contra eles um invasor que os assolará repentinamente, como um leão que surge dos matagais do Jordão e que salta repentinamente sobre os cordeiros a pastar. Porei os seus defensores a fugir dali e nomearei outros, da minha escolha, do meu agrado. Porque quem é semelhante a mim? Qual é o governante que se poderia opor aos meus mandamentos? Quem ousaria pedir-me contas?”
45Deem atenção aos planos do Senhor contra a Babilónia, a terra dos caldeus, pois até as criancinhas serão arrastadas e levadas como escravos. 46Oh! Terror! Terror! Toda a Terra tremerá aquando da queda da Babilónia e o seu grito de desespero ouvir-se-á em todo o mundo.
Profeție împotriva Babilonului
1Acesta este cuvântul rostit de Domnul prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon și la țara caldeenilor1 Caldeea (Babilonia) [peste tot în carte].:
2„Dați de știre și vestiți printre neamuri!
Înălțați un steag și vestiți!
Nu ascundeți nimic, ci spuneți:
«Babilonul va fi cucerit,
Bel va fi dat de rușine,
Marduk2 Cunoscut și sub numele simplu de Bel, era zeul suprem al Babilonului. va fi zdrobit!
Imaginile lui cioplite vor fi date de rușine
și idolii lui vor fi zdrobiți!»
3Căci un neam din nord se va sui împotriva lui
și îi va preface țara într‑un pustiu.
Nimeni nu va mai locui în ea!
De la oameni până la animale, toți vor fugi și vor pleca.
4În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul,
fiii lui Israel împreună cu fiii lui Iuda
vor veni și vor umbla plângând
și‑L vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5Vor întreba care este drumul Sionului
și își vor întoarce privirile spre el.
Vor veni și se vor alipi de Domnul
printr‑un legământ veșnic,
care nu va fi uitat niciodată!
6Poporul Meu era o turmă de oi pierdute.
Păstorii lor le făceau să rătăcească,
abătându‑le prin munți.
Umblau de pe munți pe dealuri.
Își uitaseră locul de odihnă.
7Toți cei ce le găseau le devorau.
Vrăjmașii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovați,
căci ele au păcătuit împotriva Domnului, staulul dreptății,
împotriva Domnului, speranța părinților lor.»
8Fugiți din Babilon,
ieșiți din țara caldeenilor
și fiți ca niște țapi în fruntea turmei!
9Căci, iată, voi stârni și voi aduce împotriva Babilonului
o mulțime de neamuri mari din țara de nord.
Ele se vor înșira la luptă împotriva lui
și îl vor cuceri.
Săgețile lor sunt ca ale unui viteaz priceput
care nu se întoarce cu mâinile goale.
10Astfel, Caldeea va fi prada lor
și toți jefuitorii ei se vor sătura,
zice Domnul.
11Pentru că v‑ați bucurat și v‑ați veselit
când ați jefuit moștenirea Mea,
pentru că ați sărit ca o juncană pe pășune
și ați nechezat ca armăsarii,
12mama voastră va fi într‑o mare rușine;
cea care v‑a născut va fi făcută de rușine.
Iată, ea va fi cea mai de pe urmă dintre neamuri –
un pustiu, un pământ uscat și fără apă.
13Din cauza mâniei Domnului,
ea nu va mai fi locuită,
ci va deveni un pustiu.
Toți cei ce vor trece prin Babilon
se vor îngrozi și vor fluiera
din cauza tuturor rănilor lui.
14Așezați‑vă în linie de luptă împrejurul Babilonului,
voi toți cei ce întindeți arcul!
Trageți împotriva lui, nu vă cruțați săgețile,
căci a păcătuit împotriva Domnului.
15Strigați împotriva lui din toate părțile!
El se predă, întăriturile îi cad
și zidurile îi sunt dărâmate.
De vreme ce este răzbunarea Domnului,
răzbunați‑vă pe el
și faceți‑i cum a făcut și el!
16Nimiciți din Babilon pe semănător
și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului!
Din cauza sabiei asupritorului,
fiecare să se întoarcă la poporul său,
fiecare să fugă în țara sa!
17Israel este o oaie rătăcită
pe care au vânat‑o leii.
Primul care a devorat‑o
a fost împăratul Asiriei,
iar ultimul care i‑a sfărâmat oasele
a fost Nebucadnețar, împăratul Babilonului.“
18De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Iată, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui,
așa cum l‑am pedepsit și pe împăratul Asiriei.
19Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la pășunea lui;
el va paște pe Carmel și pe Bașan;
își va potoli foamea
pe dealurile Efraimului și Ghiladului.
20În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul,
se va căuta nelegiuirea lui Israel,
dar aceasta nu va mai fi,
se va căuta păcatul lui Iuda,
dar el nu se va mai găsi,
căci voi ierta rămășița pe care am cruțat‑o.
21Suie‑te împotriva țării Meratayim21 Lit.: de două ori rebelă, nume simbolic pentru Babilon; joc de cuvinte cu mat marrati (Țara Râului Sălciu), denumire antică a sudului Babiloniei.
și împotriva celor ce locuiesc în Pekod21 Lit.: Pedeapsă; joc de cuvinte cu Pukdu, trib arameu din S‑E Babiloniei (vezi Eze. 23:23).
Urmărește‑i, ucide‑i și dă‑i spre nimicire21, 26 Vezi nota de la 25:9.,
zice Domnul!
Fă‑i tot ceea ce ți‑am poruncit!
22Zgomotul războiului este în țară
și prăpădul este mare.
23Cum s‑a rupt și s‑a sfărâmat
ciocanul întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul
o pricină de groază printre neamuri!
24Ți‑am întins o cursă, Babilonule,
și ai fost prins fără să te aștepți!
Ai fost găsit și cucerit,
căci te‑ai împotrivit Domnului.
25Domnul Și‑a deschis odaia cu arme
și a scos armele mâniei Lui,
căci Stăpânul, Domnul Oștirilor, are o lucrare de făcut
în țara caldeenilor.
26Veniți împotriva ei de departe,
deschideți‑i grânarele,
ridicați‑o ca pe niște snopi.
Dați‑o spre nimicire
și nu lăsați niciun supraviețuitor în ea.
27Ucideți‑i toți tăurașii!
Să se coboare la înjunghiere!
Vai de ei, căci le‑a venit ziua!
A sosit vremea pedepsei lor!
28Ascultați! Se aude glasul fugarilor
și al celor ce scapă din țara Babilonului
ca să proclame în Sion
răzbunarea Domnului, Dumnezeul nostru,
răzbunarea pentru Templul Său.
29Chemați arcașii împotriva Babilonului,
chemați‑i pe toți cei ce întind arcul.
Ridicați‑vă tabăra de jur împrejurul lui;
nu lăsați pe nimeni să scape!
Răsplătiți‑i după faptele lui;
faceți‑i potrivit cu tot ce a făcut și el,
căci s‑a îngâmfat față de Domnul,
față de Sfântul lui Israel.
30De aceea, tinerii lor vor cădea în piețe;
toți războinicii lor vor fi reduși la tăcere în ziua aceea,
zice Domnul.
31Iată, sunt împotriva ta, îngâmfatule,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor,
căci ți‑a sosit ziua,
ți‑a venit vremea să fii pedepsit!
32Îngâmfatul acela se va împiedica și va cădea
și nimeni nu‑l va ajuta să se ridice.
Voi aprinde un foc în cetățile lui,
care îi va mistui toate împrejurimile.“
33Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Fiii lui Israel sunt asupriți
și fiii lui Iuda la fel.
Toți cei care i‑au luat captivi îi țin strâns
și refuză să le dea drumul.
34Dar Răscumpărătorul lor este puternic,
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
El le va apăra cauza
ca să aducă odihnă țării
și să facă pe locuitorii Babilonului să se agite.
35Sabie împotriva caldeenilor! zice Domnul –
împotriva celor ce locuiesc în Babilon,
împotriva conducătorilor și înțelepților lor.
36Sabie împotriva descântătorilor!
Ei vor deveni nebuni.
Sabie împotriva vitejilor lor!
Ei vor fi înspăimântați.
37Sabie împotriva cailor și carelor lor
și împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor!
Ei se vor înfricoșa ca niște femei.
Sabie împotriva comorilor lor!
Ele vor fi prădate.
38Uscăciune38 Sau: sabie. peste apele lor!
Ele vor seca.
Căci este o țară de chipuri cioplite,
și au înnebunit de groaza idolilor lor38 Sau: idoli, / sunt înnebuniți după idolii lor; sau: idoli, / idoli care au înnebunit de teroare..
39De aceea, fiarele pustiei vor locui acolo împreună cu hienele,
și struții vor locui în ea.
Nu va mai fi locuit pentru totdeauna
și nu va mai fi sălășluit din generație în generație.
40Așa cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora
și cetățile vecine,
zice Domnul,
tot astfel niciun om nu va mai locui acolo
și niciun fiu al omului nu se va mai stabili în el.
41Iată, un popor vine din nord!
Un mare neam și regi mulți
au fost stârniți de la marginile pământului.
42Ei sunt înarmați cu arcuri și cu lănci;
sunt cruzi și fără milă.
Vuietul lor este ca marea învolburată
când vin călare pe cai;
sunt pregătiți de luptă
împotriva ta, fiică a Babilonului!
43Împăratul Babilonului a auzit vestea
și mâinile i‑au slăbit.
L‑a cuprins neputința,
durerea ca pe o femeie care naște.
44Iată, ca un leu care se suie din desișul Iordanului
împotriva unui staul trainic,
așa Mă voi repezi și‑l voi pune pe fugă din locul unde este.
Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta?
Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta?
Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?
45De aceea, ascultați planul Domnului,
pe care l‑a hotărât împotriva Babilonului,
și gândurile pe care le are
împotriva țării caldeilor:
sigur îi vor târî pe cei mici ai turmei;
sigur El le va distruge staulul.
46La vuietul cuceririi Babilonului pământul se cutremură
și un strigăt se aude printre neamuri.“
