Jeremias na casa do oleiro
1Eis outra mensagem do Senhor a Jeremias. 2“Desce até à casa do oleiro, o que faz os objetos e os recipientes de barro, e ali falarei contigo.” 3Fiz como me foi dito e encontrei o oleiro a trabalhar na roda como habitualmente. 4Como o jarro que estava a formar não saiu como ele queria, tornou a amassar aquele barro, recomeçando o trabalho.
5Então o Senhor disse-me: 6“Ó Israel, não poderei eu fazer contigo o que este oleiro fez com o pote de barro? Na verdade, tal como o barro nas mãos do oleiro, assim és tu nas minhas mãos! 7Sempre que eu anunciar que uma certa nação, ou um reino qualquer, irá ser tomada e destruída, 8se essa nação renunciar aos seus maus caminhos, não a destruirei, conforme planeara. 9Se, por outro lado, proclamar que tornarei uma certa nação grande e forte, 10se esta alterar a sua atitude, se voltar para o mal e recusar obedecer-me, então também mudarei de atitude e não abençoarei essa nação como dissera antes.
11Portanto, vai advertir Judá e Jerusalém dizendo: ‘Ouçam a palavra do Senhor! Estou a planear coisas más e não coisas boas contra vocês! Convertam-se dos vossos maus caminhos e façam o que é reto!’ 12Mas responderão: ‘Não percas o teu tempo! Não estamos minimamente interessados em fazer o que Deus diz! Continuaremos a viver como nos apetece, livres de restrições, cheios de rebeldia e de maldade!’ ”
13Por isso, o Senhor responde-lhes: “Mesmo entre os pagãos, nunca se ouviu coisa semelhante! O meu povo fez algo demasiado horrível para ser compreendido! 14A neve no cimo das altas montanhas do Líbano nunca se derrete. As frias e caudalosas torrentes que descem por entre os penhascos do monte Hermon nunca secam. 15Com estes pode-se contar, mas com o meu povo não! Porque me deixaram para se voltarem para a loucura dos ídolos. Abandonaram a antiga estrada do bem e ingressaram nos lamacentos caminhos do pecado. 16Por isso, a sua terra ficará assolada, para que todos os que por lá passarem abram a boca de espanto e abanem as cabeças, perante tão completa destruição. 17Dispersarei o povo por entre os inimigos, tal como o vento oriental levanta e espalha a poeira; durante toda essa angústia, voltar-lhe-ei as costas, recusando saber da sua tristeza e perdição.”
18Então o povo disse: “Vamos livrar-nos deste Jeremias! Temos os nossos próprios sacerdotes, sábios e profetas, não precisamos das suas opiniões! Vamos silenciá-lo, de forma a não falar mais contra a gente, nem a nos incomodar mais!”
19Ó Senhor, escuta-me! Vê o que eles estão a planear contra mim! 20Será que vão mesmo pagar-me o bem com o mal? Tramaram ciladas contra mim, apesar de te ter falado bem deles e tentado defendê-los da tua ira severa. 21Por isso, que os seus filhos lhes morram de fome e que a espada lhes derrame o sangue até à última gota! Que as suas mulheres se tornem viúvas e percam os filhos! Que os seus homens morram de epidemias e os jovens na batalha! 22Que se ouçam os gritos de aflição saindo das casas, quando o inimigo cair de repente sobre eles, pois pretendem cavar uma armadilha para que eu caia nela; armaram-me ciladas ao longo do caminho. 23Senhor, conheces bem os planos assassinos que conspiram contra mim! Não lhes perdoes, não apagues o seu pecado, mas que todos pereçam perante ti! Trata-os segundo a tua cólera!
În casa olarului
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Scoală‑te și coboară‑te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3Am coborât spre casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. 4Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s‑a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i‑a plăcut lui să‑l facă.
5Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 6„Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. 7Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi smulge, că‑l voi dărâma și că‑l voi distruge, 8însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i‑l fac. 9Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi zidi și că‑l voi planta, 10însă poporul acela face ce este rău în ochii Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i‑l fac.
11Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi‑le că așa vorbește Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați‑vă căile și faptele!» 12Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele.»
13De aceea, așa vorbește Domnul:
«Întrebați printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru.
14Oare zăpada Libanului părăsește vreodată
stâncile versanților lui14 Sau: stâncile Sirionului, Sirionul fiind numele fenician al muntelui Hermon.?
Oare seacă apele reci care vin de departe?14 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.’
15Căci poporul Meu M‑a uitat
și aduce tămâie idolilor de nimic.
Aceștia i‑au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
și pe drumuri nebătătorite,
16făcând astfel din țara lor o pustietate
și o pricină de fluierat pentru totdeauna.
Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți
și dau din cap.
17Ca vântul din răsărit,
așa îi voi împrăștia înaintea dușmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta ceafa și nu fața.»“
18Ei zic: „Veniți! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul – din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul – din lipsă de profeți. Haideți să‑l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“
19Ascultă‑mă, Doamne!
Auzi glasul împotrivitorilor mei.
20Se răsplătește oare binele cu rău?
Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu.
Adu‑Ți aminte că eu am stat în fața Ta
ca să vorbesc în favoarea lor
și să abat mânia Ta de la ei.
21De aceea, dă‑le copiii pradă foametei
și lasă‑i pe mâna sabiei!
Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve,
oamenii lor să fie dați la moarte,
iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă!
22Un strigăt să fie auzit din casele lor,
atunci când vei aduce deodată cete peste ei,
căci au săpat o groapă să mă prindă
și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.
23Dar Tu, Doamne,
cunoști toate planurile lor de a mă ucide.
Nu le ierta nelegiuirea
și nu le șterge păcatul dinaintea Ta.
Să fie doborâți înaintea Ta!
Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
