Génesis 19 – OL & NTLR

O Livro

Génesis 19:1-38

Sodoma e Gomorra destruídas

1Os dois anjos chegaram nessa tarde a Sodoma. Lot estava sentado à entrada quando se aproximaram. Ao vê-los, levantou-se e foi ao seu encontro para dar-lhes as boas vindas, prostrado com o rosto no chão: 2“Meus senhores, venham para a minha casa. Serão meus hóspedes esta noite, poderão lavar os vossos pés e levantar-vos cedo, e partir e continuar o caminho.”

“Não, ficamos mesmo aqui na rua.”

3Mas Lot tanto insistiu que aceitaram e foram para casa dele. E deu-lhes uma bela refeição; mandou até fazer pães sem fermento para comerem. 4Quando se preparavam para se deitarem, vieram os sodomitas, os habitantes da cidade, do mais novo ao mais velho, e cercaram a casa, 5gritando para Lot: “Onde estão os homens que aí tens? Queremos possuí-los!”

6Lot saiu, fechou a porta atrás de si 7e falou-lhes: “Meus amigos, imploro-vos que não façam uma coisa tão repulsiva! 8Olhem, tenho duas filhas, virgens. Trago-as cá fora e vocês fazem delas o que quiserem! Mas deixem estes homens em paz, porque estão sob a minha proteção!”

9“Sai daí!”, gritaram-lhe. “Quem pensas tu que és? Deixamos este indivíduo fixar-se como estrangeiro aqui no meio da gente e agora vem armar-se em juiz! Vamos fazer-te a ti pior do que a esses dois que estão lá dentro, e é já!” E investiram na direção de Lot, procurando arrombar a porta.

10Os dois homens contudo entreabriram a porta da casa, puxaram Lot para dentro e trancaram-se com segurança. 11E fizeram com que aqueles sodomitas que rodeavam a casa ficassem cegos, do mais novo ao mais velho, de tal forma que se cansaram de andar à procura da porta e desistiram.

12“Que parentes tens tu aqui na cidade?”, perguntaram os visitantes a Lot. “Tira-os todos deste local: filhos, filhas, genros e mais alguém ainda que tenhas, 13porque vamos destruir completamente a cidade. O mau cheiro, pestilento, deste sítio chegou ao céu, e o Senhor enviou-nos para destruir isto tudo.”

14Então Lot foi a correr ter com os seus futuros genros e disse-lhes: “Depressa, saiam já da cidade, porque o Senhor vai destruí-la!”

Mas os rapazes puseram-se a olhar para ele como se estivesse a brincar.

15Começava a amanhecer e os anjos iam apressando Lot: “Vamos, quanto antes! Pega na tua mulher e nas tuas duas filhas que aqui vivem contigo e foge o mais rápido que puderes, se não queres ser apanhado na destruição da cidade!”

16Mesmo assim Lot hesitava e se demorava. Tiveram de pegar nele e na família pela mão e correram todos para fora da cidade; porque o Senhor teve misericórdia e deu-lhes ainda tempo para escaparem.

17“Fujam se querem escapar com vida!”, gritaram-lhes os anjos. “E não olhem para trás. Escapem-se para as montanhas. Em todo o caso não se demorem a atravessar a campina, porque arriscam-se a ser destruídos!”

18E Lot replicou: “Assim não, meus senhores! 19Já que foram tão bondosos comigo, salvando-me a vida e tendo tanta piedade de nós, deixem-me fugir antes para aquela pequena localidade, ali ao fundo, porque estou com muito medo de ir para as montanhas e de ser apanhado lá em cima por esse mal que vai vir. 20Além disso, é tão pertinho, essa povoação, e não passa dum simples lugarejo, não é verdade? Deixem-me ir para lá e assim estarei seguro.”

21“Está bem”, disse-lhe o anjo. “Estou de acordo com mais este teu pedido, e será uma maneira de poupar a pequena povoação de que falas. 22Mas despacha-te! Porque nada poderei fazer enquanto não tiveres lá chegado.” Por isso, aquela aldeia ficou a ser chamada Zoar, que quer dizer Pequena Cidade.

23O Sol já ia subindo quando Lot chegou enfim à tal localidade. 24Então o Senhor fez cair do céu enxofre e fogo sobre Sodoma e Gomorra, 25e destruiu-as completamente, assim como às outras cidades daquela planície, fazendo desaparecer tudo; tanto os seres humanos como a vida animal e vegetal.

26E a mulher de Lot olhou para trás, enquanto ia a fugir. Por isso, ficou convertida numa estátua de sal.

27Nessa manhã Abraão levantou-se cedo e foi àquele local onde tinha estado a rogar ao Senhor. 28Olhando então para a campina de Sodoma e Gomorra só viu fumo que subia da terra, como se tudo fosse um gigantesco forno.

29Foi assim que Deus ouviu a súplica de Abraão e salvou a vida de Lot, tirando-o daquela destruição mortífera que caiu sobre a região.

Lot e as suas filhas

30Depois disso, Lot deixou Zoar, com medo de ali permanecer, e foi viver para uma caverna na montanha com as duas filhas.

31Um dia, a mais velha disse à irmã: “Em toda esta região não há um único homem com quem o nosso pai nos deixe casar. Ele próprio em breve estará velho demais para ter filhos. 32Vamos enchê-lo de vinho, deitamo-nos com ele, e assim faremos com que haja descendentes e que a nossa família não acabe aqui.” 33Assim, embriagaram o pai naquela noite e a mais velha foi deitar-se com ele, que não deu por nada, nem quando ela veio nem quando se foi embora.

34Na manhã seguinte disse à irmã: “Ontem à noite já me deitei com o pai. Vamos enchê-lo outra vez de vinho para que a nossa família não acabe.”

35Chegando a noite embriagaram-no de novo e foi a vez da mais nova se deitar com ele que, como na véspera, não deu por nada. 36As duas raparigas ficaram grávidas. 37A mais velha teve um filho a quem deu o nome de Moabe;19.37 Em hebraico, Moabe significa do pai. o antecessor dos moabitas. 38O nome do filho da segunda foi Ben-Ami;19.38 Em hebraico, Ben-Ami significa filho do parente. o pai de todos os amonitas.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 19:1-38

Distrugerea Sodomei și Gomorei

1Cei doi mesageri1 Sau: îngeri. Chiar dacă în cap. 18 nu se sugerează că doi dintre cei trei bărbați ar fi fost îngeri, ci se prezintă pur și simplu o teofanie (revelarea lui Dumnezeu în formă umană), în v. 13 din acest capitol se menționează clar că aceștia fuseseră trimiși de către YHWH. au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i‑a văzut, s‑a ridicat să‑i întâmpine și s‑a plecat cu fața la pământ.

2Apoi le‑a zis:

– Stăpânii mei, iată, întoarceți‑vă, vă rog, la casa robului vostru, înnoptați aici și spălați‑vă picioarele. Mâine vă veți scula dis‑de‑dimineață și vă veți continua drumul.

Ei i‑au răspuns:

– Nu, ci vom înnopta în piață.

3Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s‑au întors la el și au intrat în casa lui. Lot le‑a pregătit masa, a copt azime, iar aceștia au mâncat.

4Dar înainte să se culce ei, toți bărbații din toate colțurile cetății Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa.

5Ei l‑au strigat pe Lot și l‑au întrebat:

– Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate‑i afară la noi ca să‑i cunoaștem5 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale..

6Lot a ieșit la ei la intrare, a închis ușa după el 7și a zis:

– Vă rog, fraților, nu faceți răul acesta! 8Iată‑le pe cele două fiice ale mele care n‑au cunoscut bărbat. Lăsați‑mă, vă rog, să vi le aduc afară, și faceți‑le așa cum credeți că este bine.8 Lit.: și faceți‑le potrivit cu ceea ce este bine în ochii voștri. Dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească la umbra acoperișului meu.

9Însă ei au zis:

– Dă‑te la o parte!

Apoi au zis:

– Omul acesta a venit aici ca străin, iar acum face pe judecătorul! Ei bine, ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l‑au împins cu putere pe Lot și s‑au apropiat să spargă ușa. 10Dar bărbații dinăuntru și‑au întins mâinile, l‑au tras pe Lot la ei, în casă, și au încuiat ușa. 11Iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i‑au lovit cu orbire, astfel încât aceștia se chinuiau să găsească ușa. 12Atunci acei bărbați i‑au zis lui Lot: „Cine mai este cu tine aici? Gineri, fii, fiice și pe oricine mai ai în cetate, scoate‑i din acest loc! 13Căci urmează să‑l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne‑a trimis să‑l distrugem!“ 14Atunci Lot a ieșit și le‑a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți14 Sau: urmau să se căsătorească. cu fiicele sale: „Ridicați‑vă și ieșiți din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar el era, în ochii ginerilor săi, ca unul care glumește.

15Când s‑au ivit zorii, mesagerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică‑te și ia‑ți soția și pe cele două fiice ale tale care se află aici, ca nu cumva să fii spulberat când cetatea va fi pedepsită“ 16Dar el întârzia. Atunci bărbații aceia i‑au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale sale, i‑au scos și i‑au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I‑a fost milă de el.

17Imediat ce i‑au scos afară, unul dintre ei a zis:

– Scapă‑ți viața! Nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Scapă la munte, ca nu cumva să fii spulberat.

18Lot le‑a zis:

– Nu, Stăpâne, Te rog!18 Sau: Nu, domnii mei, vă rog! Termenul ebraic Adonai poate fi tradus și la plural (domnilor). Având în vedere că în versetul imediat următor Lot se adresează la persoana a II‑a singular, traducătorii NTR au optat, în versetul de față, pentru traducerea termenului Adonai la singular. Totuși, nu este exclus ca Lot să li se fi adresat îngerilor în primă instanță, iar ulterior (v. 19) fie lui Dumnezeu, fie doar reprezentantului îngerilor. 19Iată, robul Tău a găsit bunăvoință înaintea Ta, și Tu ai arătat o mare îndurare19 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent în VT (de peste 250 ori), având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de mine, salvându‑mi viața. Nu pot să fug însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri. 20Iată, cetatea aceasta este aproape, ca să fug acolo, și este mică. Te rog, lasă‑mă să fug acolo! Nu‑i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată.

21El a zis:

– Iată că‑ți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22Grăbește‑te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Țoar22 Țoar înseamnă mic.. 23Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la Domnul. 25Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ. 26Soția lui Lot, care se afla în spatele lui, s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp de sare.

27Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, s‑a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului 28și a privit în jos spre suprafața Sodomei și Gomorei și spre toată suprafața acelui ținut.28 Lit.: peste toată fața ținutului rotundului. S‑a uitat și iată că un fum gros ca fumul unui cuptor se ridica de pe pământ.

Lot și fiicele sale

29Atunci când Dumnezeu a distrus cetățile din câmpie, Și‑a adus aminte de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot. 30Apoi Lot s‑a suit din Țoar și a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Țoar. A locuit într‑o peșteră împreună cu cele două fiice ale sale. 31Cea întâi născută i‑a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu este niciun bărbat pe pământ care să intre la noi, după obiceiul31 Termenul ebraic înseamnă cale, fel, manieră. întregului pământ. 32Vino să‑l facem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să păstrăm sămânța prin tatăl nostru.“ 33Astfel, l‑au făcut pe tatăl să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s‑a dus și s‑a culcat cu tatăl ei. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat. 34În ziua următoare, cea întâi născută i‑a zis celei mai tinere: „Iată, noaptea trecută m‑am culcat eu cu tatăl meu. Haide să‑i dăm vin și în noaptea aceasta. Apoi te vei duce și te vei culca tu cu el, ca să păstrăm sămânța prin tatăl nostru.“ 35Ele l‑au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s‑a ridicat și s‑a culcat cu el. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a ridicat. 36Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate prin tatăl lor. 37Cea întâi născută a dat naștere unui fiu, căruia i‑a pus numele Moab37 Moab înseamnă, probabil, din tată.. El este tatăl moabiților de astăzi. 38Cea tânără a născut și ea un fiu căruia i‑a pus numele Ben‑Ami38 Ben‑Ami înseamnă fiul poporului meu.. El este tatăl fiilor lui Amon de astăzi.