1Homem mortal, pega numa navalha bem afiada e rapa todo o cabelo da cabeça e a barba; depois pega numa balança e reparte o cabelo cortado em três partes iguais. 2Um terço desse cabelo coloca-o no centro do teu plano de Jerusalém; depois de simulado o cerco, queima-o ali mesmo. O outro terço do cabelo espalha-o sobre o mesmo plano da cidade e depois corta-o com uma faca. O último terço espalha-o ao vento, porque também perseguirei o meu povo com uma espada. 3Conserva apenas uma pequena parte desse cabelo e ata-o à borda da roupa que tens vestida. 4Por último, retira ainda uma pequena parte destes e lança-os no fogo, pois dali sairá um fogo contra toda a nação de Israel.
5Assim diz o Senhor Deus: Isto ilustra o que há de acontecer em Jerusalém, 6pois se desviou das minhas leis e se tornou ainda pior do que as outras nações à sua volta. 7Ouve, pois, ó Jerusalém, o que eu, o Senhor Deus, te vou dizer! Mostraste-te mais rebelde do que os países que te rodeiam. Não obedeceste às minhas leis, nem guardaste os meus mandamentos e nem sequer seguiste os costumes dos outros povos. 8Por isso, diz o Senhor Deus, eu próprio estou contra vocês e vos castigarei aos olhos de todo o mundo. 9Castigar-vos-ei como nunca fiz antes e como nunca mais farei, por causa dos terríveis pecados que cometeram. 10Pais haverá que comerão os seus próprios filhos e filhos que comerão os pais; os que sobreviverem serão espalhados por todo o mundo. 11Eis o que vos garanto, diz o Senhor Deus: Visto que profanaram o meu templo com ídolos e com sacrifícios abomináveis, não vos hei de poupar nem terei, de forma nenhuma, misericórdia. 12Uma terça parte de vocês morrerá de fome e doença; outra terça parte será exterminada pelo inimigo e o último terço será espalhado pelos quatro ventos da Terra, perseguidos pela espada desembainhada dos seus inimigos que os perseguirão. 13Só então a minha ira será satisfeita e todo o Israel ficará a saber que eu sou o Senhor, que vos avisei, pois exijo uma devoção exclusiva.
14É assim que se tornarão um exemplo aos olhos de todo o mundo e para todos os que passarem pelas ruínas da vossa terra. 15Tornar-se-ão, por um lado, um motivo de desprezo para toda a gente; por outro, um exemplo terrível daquilo que acontece quando executo a minha ira e os meus juízos contra ti. Eu, o Senhor, falei! 16Farei chover sobre vocês flechas mortais de fome que vos destruirão. A fome tornar-se-á cada vez mais intensa, até que tenha acabado, por fim, o último pedaço de pão. 17E não será apenas a fome que virá sobre vocês; também os animais selvagens vos atacarão e vos matarão, assim como às vossas famílias; as pestes e a guerra devastarão a vossa terra; as armas dos adversários liquidar-vos-ão. Eu, o Senhor, falei!”
1„Tu, fiul omului, ia‑ți o sabie ascuțită și folosește‑o ca pe un brici de ras! Trece‑o peste cap și peste barbă, și apoi ia niște talere de cântărit și împarte părul! 2Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetății. Apoi să iei o altă treime și s‑o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetății, iar o treime s‑o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. 3Totuși, să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. 4Dintre acestea să iei câteva și să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieși un foc împotriva întregii Case a lui Israel.“
5Așa vorbește Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l‑am pus în mijlocul neamurilor și împrejurul căruia am așezat țări. 6El s‑a răzvrătit față de judecățile Mele, devenind chiar mai rău decât neamurile, și față de hotărârile Mele, devenind chiar mai rău decât țările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins judecățile Mele și nu a urmat hotărârile Mele.
7De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că zarva voastră a fost mai mare decât a neamurilor care sunt în jurul vostru, pentru că nu ați urmat hotărârile Mele, nu ați împlinit judecățile Mele și nu ați făcut nici măcar după rânduielile neamurilor care sunt în jurul vostru, 8de aceea, așa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta și Îmi voi împlini în mijlocul tău judecățile, înaintea ochilor neamurilor. 9Îți voi face ceea ce n‑am mai făcut și nici nu voi mai face, și aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. 10De aceea, în mijlocul tău, părinții își vor mânca copiii, iar copiii își vor mânca părinții. Voi face în tine judecată și voi împrăștia întreaga ta rămășiță în toate vânturile. 11De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Sfântul Meu Lăcaș cu toate spurcăciunile tale și cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce și Eu ochii de la tine! Nu te voi mai privi cu îndurare și nu te voi cruța! 12O treime din poporul tău va muri de molimă și va fi mistuită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău și o altă treime va fi împrăștiată în toate vânturile, iar Eu o voi urmări cu sabia. 13Și astfel mânia Mea se va potoli și Îmi voi domoli furia față de ei. Mă voi liniști și vor ști că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea, când Îmi voi potoli furia față de ei. 14Te voi da pradă ruinei și disprețului printre neamurile care te înconjoară, înaintea ochilor tuturor trecătorilor. 15Vei ajunge de dispreț și de batjocură, vei fi o pildă și o pricină de groază pentru neamurile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecățile, cu mânie, cu furie și cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. 16Când voi trimite împotriva voastră săgețile ucigătoare ale foametei, – care vor fi pentru distrugere și pe care Eu le voi trimite să vă distrugă –, voi înăspri foametea în mijlocul vostru și vă voi zdrobi toiagul pâinii. 17Voi trimite peste voi foametea și fiarele sălbatice și veți fi lăsați fără copii. Molima și vărsarea de sânge vor trece pe la voi și voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit.’»“
